Actualitate

Măsurișul oilor, tradiție veche de sute de ani, reînviat la Cluj – FOTO-VIDEO

Cântec, joc, un balmoș bun și voie bună a fost la măsurișul oilor desfășurat în Parcul Etnografic „Romulus Vuia” din Cluj-Napoca.

„Măsurișul oilor”, numit în diferitele zone etnografice din Transilvania și „împreunat-împreuniș” sau „sâmbră”, este un eveniment rural tradițional cu funcții practice, magice și festive, care marchează debutul sezonului pastoral activ. Organizat, în funcție de clima zonală, la Sângeorzul actual (23 aprilie) sau la „Sângiorzul Bătrân” (diferență de 13 zile), „măsurișul”  este urmarea logică a asocierii mai multor proprietari cu oi puține (7-25 capete), pentru care exploatarea individuală a laptelui oilor este nerentabilă, dată fiind  cantitatea mică mulsă pe zi de la o oaie

„Ce este măsurișul mai întâi? Este o practică pastorală care a apărut dintr-o necesitate. Proprietarii de 7 – 25 de oi, ca să-și exploateze eficient laptele oilor proprii trebuiau să se asocieze cu încă 20-25 de proprietari de oi cam de aceeași putere economică. De ce? Pentru că oaia are o capacitate de lactație extrem de scăzută, într-o zi dă foarte puțin lapte. De la 25 de oi abia scoți un caș cu greutate. Cașul acela fiind din mai multe zile consecutive nu se poate prepara din el brânza de calitate care să reziste la depozitare. În plus ar fi imobilizat două persoane la stână, ar fi cumpărat tot inventarul el și familia lui, ceea ce era extrem de scump și din aceste motive apare asocierea. Odată cu asocierea apar și problemele. Cum să repartizezi proporțional laptele? Și atunci pentru a asigura această repartiție proporțională la Sfântul Gheorghe se făcea acest măsuriș: fiecare om își mulgea oile propri, laptele era măsurat cu niște tehnici tradiționale și în funcție de calitatea laptelui, cantitatea oilor la măsuriș se primea în numai două-patru tranșe toate drepturile în lapte sau în caș la fiecare proprietar în parte”, a spus Ioan Augustin Goia, cercetător științific în cadrul Muzeului Etnografic al Transilvaniei.

Cunoașterea detaliată a acestei practici complexe este deosebit de importantă, deoarece asociația pastorală rurală  reprezintă cea mai veche și mai stabilă asociație economică  din mediul rural transilvănean, iar comportamentul asociativ pe care îl evidențiază are la bază ideea de echitate.

Cum decurge măsurișul oilor?

Cercetătorul a explicat că un astfel de procedeu este singurul care mai poate fi cercetat și astăzi, ilustrând un comportament asociativ rural unic.

„Existau o serie de tehnici pe care nu le vezi, trebuie să le cunoști pentru că aceste tehnici erau tehnici de egalizare a șanselor și ilustrează un comportament asociativ rural unic. Este singurul care mai poate fi cercetat și astăzi”, a precizat Ioan Augustin Goia.

Momentul măsurișului începe cu despărțirea oilor de miei, oile urmând să fie cercetate în legătură cu capacitatea de lactație.

Oile au venit la muls însoțite de doi flăcăi îmbrăcați în frunze, numiți în zona Transilvaniei „vlojoi”, și de muzicanți. Odată ajunși la intrarea în țarcul oilor cei doi vlojoi au fost stropiți de oameni cu apă astfel încât oile să dea lapte mult și bun. Ulterior, frunzele de pe ei au fost date oilor pentru a fi mâncate.

Obiceiuri vechi reînviate

Pregătirea pentru muls implică o serie de obiceiuri vechi, cum ar fi agățarea usturoiului în colțurile ocolului pentru a-i alunga pe strigoi, a unui măcieș sălbatic de unde nu se aude cocoșul cântând pentru un lapte bun, iar împotriva lupilor se încleștau doi piepteni de făcut fuiorul ca să se înclește gurile lupilor.

Evenimentul a inclus toate etapele acestei practici tradiționale: protejarea magică a gospodăriei și a staulului de muls, intrarea turmei în staul în frunte cu doi flăcăi îmbrăcați în frunze (vlojoi), udați cu apă de către cei prezenți, mulsul turmei de 300 de oi, măsurarea laptelui cu carâmbul, închegarea laptelui și obținerea cașului, servirea balmoșului și cașului proaspăt tuturor celor prezenți în mod egal. petrecerea finală cu muzică tradițională și dans, în curtea gospodăriei.