Actualitate
„Clădirile în oglindă” de pe fosta stradă a Sfintei Biserici (Iuliu Maniu) sau puterea bisericii în societate
Trecem zi de zi pe lângă clădiri încărcate cu sute de ani de istorie. „Clădirile în oglindă” – cum li se mai spune – din Piaţa Unirii scot la iveală puterea şi influenţa pe care o avea şi o are în continuare biserica în societate.
În ciuda căldurii de afară zeci de clujeni au participat sâmbătă la un tur ghidat al Pieței Unirii alături de profesorul de istorie Vladimir Bogosavlievici. Profesorul le-a prezentat clujenilor, așa cum procedează când le predă elevilor, istoria orașului de pe Someș pas cu pas.
„Clădirile în oglindă” de pe strada Iuliu Maniu intersecție cu Piața Unirii, unde-și desfășoară activitatea KFC și Vodafone, au fost un punct de atracție pentru clujeni.
Cele două clădiri au fost construite la iniţiativa Statusului Romano-Catolic, care este şi proprietar. În perioada comunistă ele au fost naţionalizate, iar după 1989 au fost retrocedate Statusului.
Istoria celor două clădiri
„Cum am mai spus, în jurul bisericii Sfântul Mihail existau o serie de case pe care biserica le-a închiriat diverşilor comercianti şi negustori. Când era inevitabil că se va ridica ansamblul ecvestru Matia Corvin și piața se va moderniza (Főtér, Piaţa Principală), aceste clădiri trebuiau dărâmate.
Acele construcții fiind dărâmate biserica Romano-Catolică – Biserica Sfântul Mihail, a fost despăgubită cu terenuri. În locul actualelor două mari imobile existau patru case. Două dintre ele aparțineau familiei conților Radák, cei care au fost şi proprietarii clădirii actualului spital Stanca. Ulterior s-a achiziționat și casa Frankkis, astfel că această parcelă centrală cu dimensiuni considerabile a ajuns tot în proprietatea Statusului Romano-Catolic.
Înainte de demolarea vechilor clădiri această latură estică a Pieței Unirii era numită șirul casei mici cu picioare, după cele două case Radák. Li se spunea aşa pentru că semănau cu nişte picioare. Oamenii se puteau feri de ploaie, de exemplu cum este acum în Piaţa Unirii la gangul de lângă monumentul dedicat eroilor Revoluţiei din 1989, pe care clujenii o numeau casa cu picioare.
La parterul acestor două imobile au fost deschise cele mai moderne magazine ale orașului din vremea respectivă. Apartamentele moderne din clădire au fost date în chirie, iar în perioada comunistă au fost naționalizate, locatarii fiind tot chiriaşi”, a declarat profesorul de istorie Vladimir Bogosavlievici.
Ce este organizaţia Statusului Romano – Catolic?
Vladimir Bogosavlievici spune că Statusul Romano – Catolic este o organizaţie care administrează foarte mulţi bani, fiind tolerată atât de autorităţile habsburgice, austro-ungare, cât şi de cele româneşti.
„Statusul Romano – Catolic este o organizație laică. El s-a înființat când ordinul Iezuiților a fost interzis la sfârşitul secolului al XVIII-lea. Ei au administrat averea iezuiților şi pe urmă bunurile Bisericii Catolice, devenind un organ de administrare a întregii biserici. Organizaţia administrează sume mari de bani şi are propriul sediu în cadrul clădirilor în oglindă.
Tot în aceste clădiri la începutul secolului XX-lea au funcţionat multe birouri de avocaţi, clujenii glumind au numit tronsonul pasajul escrocilor.
Tot pe partea dreaptă la numărul 3 până în 1974 a fost sediul redacţiei Utunk (săptămânal literar maghiar), iar la numerele 2 – 4 pe colţ a funcţionat restaurantul Someş. Tot aici a existat o galerie de artă care a găzduit nenumărate expoziţii.
Despre Statusul Romano – Catolic există o ipoteză că ar fi francmasoni, dar este numai o ipoteză. Este o societate extrem de interesantă. Tot Statusul Romano-Catolic şi Biserica Romano-Catolică sunt proprietarii celor opt blocuri cu câte două etaje de pe strada Arany János din Parcul Central Simion Bărnuţiu.
În partea dreaptă funcționează elegantul hotel și restaurant Agape, gestionat tot de catolici”, a spus istoricul.
Cine este constructorul clădirilor?
Cele două clădiri au fost construite şi date în folosinţă în numai un an. Coincidenţă sau nu, firma care a construit clădirile poartă acelaşi nume cu cel care a modernizat Parisul pe care-l ştim azi: Hauszmann.
„S-a aprobat proiectul arhitectului budapestan Ignác Alpár și firma numită Hauszmann a început lucrările de demolare a vechilor clădiri (casele Radák, casa Frankkis) în aprilie 1898, iar în data de 19 septembrie 1898 s-a făcut recepția celor două mari imobile construite în stilul eclectic. Acest stil arhitectonic este caracteristic finalului secolului XIX – început de secol XX, în care se pot observa figuri antropomorfe, zoomorfe şi geometrice. În 1899 cele două clădiri au fost date în folosinţă”, a explicat Vladimir Bogosavlievici.
Strada Iuliu Maniu, încărcată de istorie
În Evul Mediu străzile Clujului primeau diverse nume şi în funcţie de ocupaţiile locuitorilor săi, astfel că actuala stradă Iuliu Maniu avea denumirea de strada Olarilor (n.red.: în maghiară Fazekas), iar ulterior se va numi strada Sfintei Biserci. În ordine cronologică strada Iuliu Maniu a avut următoarele denumiri: strada Olarilor, strada Sfintei Biserici, strada 6 Martie (n.red.: în perioada comunistă), iar apoi strada Iuliu Maniu.
„Actuala stradă Iuliu Maniu a fost inaugurată la debutul secolului XX odată cu construcţia celor două mari imobile pentru că strada venea până în Piaţa Unirii. În cadrul acestei lucrări a fost deschisă strada Sfintei Biserici.
Iniţiatorul acestei idei a clădirilor şi a noii străzi a fost profesorul universitar Gustáv Groisz”, a conchis profesorul de istorie Vladimir Bogosavlievici.
