Actualitate

Judecătoarea nonconformistă Andrea Chiş candidează pentru funcția de membru al CSM

Andrea Chiș e judecătoare la Secția Civilă a Curții de Apel Cluj și lector univ. dr. la Facultatea de Drept a UBB. Ex soţia celebrului procuror Doru Ţuluş, fostul șef al secției a II-a a DNA, Chiş şi-a depus recent proiectul de candidat pentru CSM.

Se dă cu motocicleta, sare cu parașuta, face scufundări și bungee jumping şi acum candidează pentru membru al Consiliului Superior al Magistraturii. A absolvit Facultatea de Drept a Universității „Babeș-Bolyai” Cluj Napoca în anul 1994. Am fost repartizată ca judecător stagiar la Judecătoria Cluj-Napoca, unde a profesat timp de 5 ani. În anul 1999, a devenit judecător la Tribunalul Cluj, iar, din anul 2004, de aproape 12 ani, este judecător al Curții de Apel Cluj.

“Deciziile luate de cei de care depindea soarta mea profesională nu au fost întotdeauna cele la care m-am așteptat sau la care am sperat. De aceea am hotărât să candidez, apreciind că am dobândit maturitatea profesională necesară să fiu unul dintre cei care iau deciziile de natură să producă schimbări în sistemului judiciar”, spune judecătoarea în proiectul cu care candidează.

“Am promovat în funcții de execuție în baza unor examene, cel din anul 1999 fiind primul examen de acest gen în sistemul nostru judiciar după anul 1989. Știu că e important să fii legitimat prin examen atunci când este vorba despre carieră și, în calitate de judecător de curte de apel, am participat în mai multe rânduri în diverse comisii de examinare, ajungând la concluzia că felul în care se desfășoară în prezent examenele de promovare în funcții de execuție nu reflectă întotdeauna nivelul de pregătire profesională și nu valorifică pe deplin experiența profesională a judecătorului”, mai spune judecătoarea.

Andrea Chiş a vorbit şi despre care ar trebui să fie rolul CSM.

“Cred, însă, că nu e suficient să fii un judecător mai mult sau mai puțin curajos în soluții, este important ca numele tău să nu fie asociat unui dosar, în nici un fel de termeni, nici laudativi, cu atât mai puțin denigratori. Consiliul Superior al Magistraturii, având rolul constituțional de garant al independenței judecătorului, are obligația de a fi un tampon între judecător și presiunile ce se exercită asupra acestuia din afara sistemului judiciar (presă, politic), iar uneori și din interiorul acestuia (inspecție judiciară).  Cred că un viitor consiliu ar trebui să fie mai eficient în sesizarea din oficiu a presiunilor ce se exercită asupra judecătorilor în anumite dosare, precum și în soluționarea în termen optim a sesizărilor de apărare a independenței sau reputației profesionale judecătorului (...) Consider că un nou consiliu trebuie să se implice în continuare în stabilirea unor criterii care să reflecte cu și mai mare acuratețe volumul de muncă real al fiecărei instanțe, pentru a lua măsurile necesare în vederea dimensionării corecte a personalului, ținând seama și de specializarea fiecărui judecător (o importantă garanție a independenței)”, a mai spus aceasta.

Andrea Chiş este de părere că judecătorii ar trebui să aibă un program de muncă flexibil.

“Consider important ca programul de muncă să fie unul flexibil, care să ne permită să lucrăm în intervalul de timp considerat optim de fiecare dintre noi, care ne permite să fim maxim de eficienți. Cred că este important, așadar, ca noul consiliul să revină la decizia privind programul de muncă flexibil pentru judecător, cu stabilirea clară a condițiilor când prezența la serviciu este obligatorie, inclusiv previzibilitatea ședințelor de secție, respectiv a zilelor în care acestea ar trebui să se desfășoare și a intervalului de timp în care trebuie anunțate, precum și a modului în care judecătorul de pe lista de permanență trebuie să fie la serviciu în timp util pentru soluționarea incidentelor ce implică prezența sa”, spune judecătorul clujean.

Ea aminteşte şi de proiectul inițiat de consiliul anterior privind un  Cod etic al judecătorului, “proiect care, din păcate, a rămas nefinalizat”.

„Actualul consiliu a demarat un proiect în cursul acestui an, însă fără a implica cu adevărat judecătorii, aşa cum era necesar. Cred că proiectul unui nou cod etic trebuie continuat și finalizat de noul consiliu, în sensul adoptării unui Cod etic liber asumat de judecători, ei fiind cei care cunosc cel mai bine valorile profesiei lor. Mărturisesc că m-am exprimat în favoarea constituirii instituției consilierului de etică cel puțin la nivelul fiecărei curți de apel. Credeam că rolul unui astfel de consilier, judecător specializat în chestiuni ce țin de etica profesiei, ar fi fost acela de a prelua atribuția colegiilor de conducere privind consilierea în problema conflictelor de interese. Este în interesul și pentru protecția judecătorului care se află într-o dilemă privind un posibil conflict de interese, o situaţie de incompatibilitate fundamentată cel puţin pe o atingere adusă aparenţei de imparţialitate, ca acesta să poată discuta cu o persoană specializată și ținută de secretul profesional  și să știe când e cazul, de exemplu, să se abțină și când nu e cazul să se abțină doar pentru a fi protejat printr-o soluție de respingere a cererii, cu riscul inducerii unui dubiu în mintea justițiabilului privind imparțialitatea sa. Am constatat, însă, că sistemul a fost reticent în acceptarea acestei instituții, de aceea cred că, până la urmă, orice coleg judecător în care avem încredere poate fi consilierul nostru de etică”, se mai arată în documentul citat.

În proiectul de candidat, Chiş vorbeşte şi despre profilul moral și profesional al unui membru al Consiliului Superior al Magistraturii ales de judecătorii curților de apel.

“Un membru ales de curțile de apel în Consiliul Superior al Magistraturii trebuie să fie suficient de matur profesional pentru a cunoaște problemele sistemului judiciar, dar și suficient de tânăr pentru a nu-și încheia cariera prin pensionare din calitatea de membru al consiliului, dorindu-și să se întoarcă la nivelul instanței de la care a plecat, unde să-l întâmpine condiții de muncă mai bune datorită activității sale în timpul mandatului de 6 ani în consiliu. Un astfel de membru trebuie să fie deschis la nevoile sistemului și ale fiecărui judecător ce-l compune și suficient de modern pentru a accesa orice mijloc care să-i permită să rămână permanent în contact cu cei care l-au ales, inclusiv pe calea grupurilor specializate de pe internet. Trebuie să fie realizat profesional, pentru ca această calitate să nu fie în sine o realizare profesională care să-l facă să pună mai presus interesele personale de cele ale celor care l-au votat. Trebuie să fie un idealist, care să nu înceteze să creadă în schimbarea în (și mai) bine a sistemului din care face parte”, mai spune judecătorul.

Judecătorul Curţii de Apel Cluj a vorbit şi despre ce şi-a propus să realizeze în calitate de membru al Consiliului Superior al Magistraturii.

“Apărarea independenţei judecătorilor de presiuni din exteriorul şi din interiorul sistemului. CSM trebuie să acționeze ca un tampon între sistemul judiciar și presiunile care se exercită asupra acestuia, indiferent de sursa lor, chiar dacă vin din partea unor instituții publice din afara sistemului (cum ar fi SRI) ori din interiorul acestuia (inclusiv inspecția judiciară). Judecătorul nu are timpul și mijloacele necesare să se apere în astfel de situații, iar asociațiile profesionale au, la rândul lor posibilități mai limitate decât un organism care dispune de personal de specialitate în acest scop. De aceea, cred că viitorul consiliu ar trebui să se sesizeze din oficiu, atunci când e cazul, actele de imixtiune în activitatea profesională a judecătorului şi să soluţioneze în termen optim sesizările de apărare a independenţei justiției sau a reputaţiei  profesionale a judecătorului. Asigurarea unei finanțări adecvate unei justiții eficiente și profesioniste. Apărarea independenței justiției de către CSM impune o implicare substanțială a acestuia în problema finanțării justiției, prin analiză de bugete comparate, sublinierea importanței justiţiei în arhitectura unui stat de drept, comunicarea mai eficientă cu instituțiile și cetățenii, pentru a-i convinge cu privire la necesitatea unei finanțări corespunzătoare ca și condiţie a unei justiții independente și eficiente. Trebuie acordată o atenție sporită și bazei materiale, în special prin actualizarea sistemului informatic. Preluarea administrării bugetului de către Consiliul Superior al Magistraturii. Administrarea bugetului instanţelor de către Ministerul Justiției este o anomalie, cu atât mai evidentă cu cât Procurorul general este ordonator principal de credite, deși, potrivit Constituţiei parchetele își desfășoară activitatea sub autoritatea Ministrului Justiției”, spune Chiş.

Judecătorul mai spune că “promovarea în funcția de judecător la ÎCCJ, deși în prezent are la bază un concurs, a rămas în continuare insuficient de transparentă, obiectivă și previzibilă. Susţin modificarea legii statutului şi a regulamentului privind organizarea şi desfăşurarea concursului de promovare a judecătorilor, în sensul valorificării şi a experienţei profesionale şi reflectării cu maximă acurateţe a nivelului de pregătire profesională, eventual, prin folosirea ca reper a modului de organizare a concursului pentru ocuparea unui post de judecător la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie”.

Chiş a vorbit şi despre condiţiile de muncă în instanţe.

“O justiţie modernă, adaptată standardelor europene, presupune nu doar o justiție independentă, ci și una eficientă. Pentru aceasta, este necesară asigurarea unor condiţii adecvate de muncă în instanțe, atât din punct de vedere al unui volum de muncă ce să permită un act de jusțitie de calitate, cât și a unui climat organizațional adaptat specificului muncii de judecător. În realizarea acestui scop, propun următoarele măsuri: stabilirea unor criterii care să reflecte cu cât mai mare acurateţe volumul de muncă real al fiecărei instanţe, în vederea dimensionării corecte a personalului, ţinând seama de specializarea fiecărui judecător şi reintroducerea programului de muncă flexibil, cu stabilirea clară a condiţiilor în care prezenţa la serviciu este obligatorie, inclusiv previzibilitatea şedinţelor de secţie, respectiv a zilelor din săptămână, în funcţie de instanţă, în care acestea ar trebui să se desfăşoare şi a intervalului de timp în care trebuie anunţate, precum şi a modului în care judecătorul de pe programarea de permanenţă trebuie să fie la serviciu în timp util pentru soluţionarea incidentelor ce implică prezenţa sa”.