Actualitate

Ce ne rezervă 2017: de la întoarcerea la origini, în bucătărie și arhitectură, la pătrunderea misterelor creierului și reinventarea artelor

Cum va arăta anul acesta în ce privește gastronomia, descoperirile medicale, artele și arhitectura?

Se poate spune că aceste domenii vor încerca să țină pasul cu noile tendințe - alimentația și dietele se îndepărtează de conceptele elaborate și se întorc la origini, cercetările medicale se apleacă tot mai mult către ''marea necunoscută'', creierul, și spre boala care ne ''ia mințile'', Alzheimer, artele reflectă tulburările socioeconomice actuale, iar arhitectura tinde să satisfacă nevoia ''viscerală'' a oamenilor de a se apropia din ce în ce mai mult fizic în epoca digitalului.

Alimentația se întoarce la bază

În 2017, în bucătării se poartă simplitatea, dietele complicate sunt de domeniul trecutului, iar confortul revine în prim-plan. ''În ultimii ani, totul s-a învârtit în jurul dietelor, al renunțării la anumite grupe de alimente, la cumpărarea de ingrediente scumpe și la goana după superalimente și după ''super-sănătate''. Nimic din toate acestea nu este, însă, realist'', susține pentru The Guardian Thomasina Miers, chef, scriitoare, prezentatoare de televiziune.

După o perioadă în care ''fundațiile noastre au fost zdruncinate'', în care mâncarea a ajuns să însemne ''negare, vină sau sinucidere'', a venit vremea simplificării. ''Simt că a ține o dietă adaugă un plus de incertitudine nesănătoasă în viețile noastre, lucru de care nu avem nevoie'', este de părere Miers. ''Mâncarea înseamnă hrănire, confort și petrecerea timpului cu oameni care sunt importanți pentru noi. Ea presupune camaraderie și comunitate și dărâmarea barierelor. Avem nevoie de asta mai mult ca oricând'', mai spune chef-ul și totodată fondatoarea lanțului de restaurante mexicane Wahaca din Marea Britanie.

Așadar, anul acesta în bucătărie se poartă rețetele simple, iar alimentația se întoarce la ''rădăcini''. ''Cel mai sănătos mod de a mânca este să te apropii cât poți de mult de sursă. Multe legume, care sunt ieftine; multe cereale și boabe. Carne doar ocazional și doar de la animale care au fost bine îngrijite'', explică Miers.

Acest lucru nu presupune să ne petrecem mult timp și să cheltuim o avere în bucătărie, ci ''să adoptăm o abordare de modă veche în care să evităm mâncarea procesată'', după cum susține experta în gastronomie. ''Am trei copii și zero timp liber, însă mâncăm bine. Cina constă de multe ori doar în kale sotată în usturoi și ulei de măsline pe pâine prăjită, cu un ou prăjit deasupra'', a mărturisit Miers care a adăugat că este foarte probabil ca această tendință să apară în curând și în restaurante. ''Când a fost ultima oară când ați auzit pe cineva lăudând un meniu cu 20 de feluri de mâncare? Acest lucru pare desprins din deceniul trecut. Acum totul se rezumă la meniuri scurte, la gătit acasă și la lapte de la vaci care e posibil să fi mâncat ceva iarbă în viața lor'', a mai spus chef-ul care este de părere că acest lucru aduce cu el ''o doză de confort''.

Anul neuroștiințelor

Din punct de vedere al descoperirilor medicale, se poate spune că 2017 este anul neuroștiințelor, în această perioadă fiind așteptate concluziile a numeroase cercetări care au ca punct central rețelele neuronale și efectul lor în boala Alzheimer. ''În epoca post-factum în care trăim, cred că angajamentul pe care și l-au luat oamenii de știință față de societate este mai important ca oricând. Trebuie să facem eforturi pentru clădirea încrederii publicului în știință, iar pentru acest lucru trebuie să ne angajăm ca lucrările noastre și conferințele să fie cât de solide și de reale este posibil, dar și ca informațiile pe care le publicăm să fie accesibile oamenilor'', a declarat pentru The Guardian May-Britt Moser, câștigătoare a premiului Nobel, profesoară, cercetătoare și specialistă în psihologie la Universitatea norvegiană de științe și tehnologie din Trondheim.

În viața de zi cu zi ne bazăm pe abilitatea noastră de a naviga și de a ne aminti, iar în interiorul creierelor aceste funcții cognitive au o corelație fiziologică precum tiparele specifice de activitate între celulele nervoase — rețelele de celule nervoase care comunică între ele formează hărți ale activități, fiecare dintre acestea declanșând o funcție specifică, susține Moser. ''În 2017, vom împărtăși noi date cu privire la apariția și maturizarea celulelor și a rețelelor neuronale care declanșează funcții cognitive superioare precum auto-localizarea și memorarea'', spune aceasta, adăugând că celule neuronale reprezintă ''punctul zero'' și sunt ''primele care vor fi afectate de bolile neurodegenerative precum Alzheimer''.

''Numai cunoscând modul în care aceste celule se dezvoltă în rețele funcționale, ducând la apariția cunoașterii și a comportamentului, putem înțelege ce se întâmplă atunci când memoria și simțul orientării se deteriorează, lucru observat în cazul persoanelor care sunt diagnosticate cu boala Alzheimer, a precizat Moser care s-a arătat încântată cu privire la ''noile rezultate ale laboratorului nostru, pe care le vom împărtăși lumii în 2017''.

Expoziția Documenta 14, revigorarea noțiunii de utopie într-o lume distopică

În 2017, lumea artelor va fi marcată de revigorarea noțiunii de utopie într-o lume distopică prin expoziția documenta care va veni, la ediția din acest an, cu un concept cu totul nou și neobișnuit, după cum scrie veteranul în industria artelor Stefan Kalmár, noul director al Institutului pentru Arte Contemporane din Londra.

În 1955, profesorul de arte și curatorul Arnold Bode a fondat expoziția documenta în localitatea Kassel, din vestul Germaniei, oraș pe care Hitler a vrut să-l transforme în capitala țării. ''Documenta a fost înființată inițial în scopul introducerii, sau mai degrabă al reintroducerii, obiectelor de artă catalogate de naziști drept ''degenerate'' pentru publicul german postbelic. În ultimii 61 de ani, expoziția a devenit Olimpul tuturor expozițiilor. Nu este o bienală; este o viziune, o propoziție și o utopie într-o lume distopică fără speranță'', arată Kalmár.

Adam Szymczyk, curatorul ''Documenta 14'', ce va avea loc între 10 aprilie și 17 septembrie 2017, a decis să aducă un concept inedit, pentru prima oară în istoria expoziției: o parte a acesteia va fi la Kassel, iar o parte va fi într-un alt oraș european, Atena. Astfel, el va ''cartografia domeniul care descrie cel mai bine tensiunea dialectică în democrația modernă'', explică Stefan Kalmár. ''Pe de o parte este documenta din Kassel — un vehicul post-fascist care crede în puterea transformativă a artei contemporane. Pe de altă parte este Atena, locul de naștere al democrației care, în ultimii ani, a devenit sinonim cu fricțiunile dintre democrație, suveranitate națională și capitalism târziu'', mai arată expertul.

''De-a lungul vieții mele nu am trăit o mai mare și mai complexă criză existențială ca cea de astăzi — iar unei perioade complexe nu i se poate răspunde altfel decât prin propoziții la fel de complexe. Documenta este un vehicul care conferă angajamentului complex față de artă și cultură exact ceea ce este el: o manifestare ce răspunde actualității sociopolitice. Aceasta face ca documenta — și în special această documenta — să fie importantă pentru că încearcă să medieze între democrația vestică și capitalism într-o stare de criză'', subliniază Kalmár.

Spațiul public se reinventează pentru a aduce oamenii împreună

În ciuda dezvoltării și omniprezenței mediului digital în viața de zi cu zi, oamenii vor avea din ce în ce mai mare nevoie de interacțiune fizică, iar arhitecții și autoritățile care administrează orașele vor începe să țină cont din ce în ce mai mult de această tendință, este de părere Amanda Levete, arhitectă britanică, laureată a Premiului Stirling și fondatoarea și directoare a companiei AL_A care a proiectat intrarea și curtea de la ''Victoria and Albert Museum'', deschise în 2017.

''Niciodată nu a existat o perioadă mai importantă pentru a identifica noi moduri prin care oamenii pot fi readuși împreună'', susține Levete pentru The Guardian. ''Avem nevoie de spații publice în orașe și în clădiri pentru a unii oamenii, spații în care toată lumea are ocazia de a se aduna și de a celebra ceea ce avem în comun. Sper ca în 2017 să fim martorii transformării și înfloririi spațiilor exterioare comune în ceva mai profund și mai durabil. Ca cetățeni, probabil că le-am luat de bune pe acestea, însă acum recunoaștem rolurile pe care l-au jucat aceste părți vitale ale țesăturii urbane și cerem ca orașele și instituțiile noastre să le extindă'', mai spune aceasta.

Specialista anticipează că în 2017, dar și mai târziu, vom vedea ''proiectele culturale ca proiecte urbane — cele care interacționează cu orașele și cu vibrația lor de nestăpânit, ușor dezordonată''. ''Îmi place să cred că MAAT, un nou muzeu pe care l-am conceput în Lisabona, al cărui acoperiș este un nou loc în care oamenii se pot apropia după bunul plac, este doar unul dintre aceste exemple și că vor urma multe altele. Acesta este folosit de cuplurile care se bucură de apusul dincolo de Tajo, de copiii care vor să alerge în sus și în jos pe scări, de alergători, de cicliști și de cei care se dau cu skateboard-ul'', a declarat arhitecta. Aceasta consideră că ''este ceva visceral la interacțiunea fizică'', iar oamenii încep să aprecieze acest lucru ''chiar mai mult pe măsura dezvoltării digitalului''.

''Va exista o revenire la planul de urbanizare pe model italian, precum harta Romei creată de Nolli, cu ale sale spații publice deschise care conectau un oraș, sau Piazza del Popolo a lui Todi, inima spirituală, civică și culturală a orașului, unde toată lumea contribuie la simțul comunității și a făcut asta timp de multe generații. Desigur, acestea sunt idei vechi de secole și, în 2017, sper că va exista o dezvoltare a simțului modestiei în comunitatea arhitecților în ceea ce privește recunoașterea inspirației și moștenirii noastre, ca și în reînnoirea idealismului postbelic, perioadă în care arhitecții credeau că arhitectura poate ajuta la construirea unei societăți mai bune. Uneori, a te uita înapoi poate fi un pas mai radical decât apariția realității virtuale sau augmentate — însă este o abordare pe care arhitecții și orașele o vor urmări din ce în ce mai mult'', este de părere Amanda Levete.