Actualitate
OPINIE. Untold-ul, negrăitul dintre bași, bani și voturi
Când toată țara vorbește despre Untold, când se discută despre un eveniment de interes general, când stai în Cluj și ai contact cu sfera publică, e greu să nu scrii și tu despre el.
Mărturisesc că, după două ediții de festival, n-am publicat un cuvânt (nici de bine, nici de rău) și n-am fost departe nici acum. Însă, după acest nou maraton nocturn, lucrurile par schimbate și presiunea asupra tuturor (organizatori, edili, participanți, simpli cetățeni, jurnaliști, militanți, activiști social media etc.) pare să fi crescut vizibil, deci, stând deoparte și abținându-te, pare a nu vrea să-ți spui părerea într-o (deja) chestiune controversată, a nu ști ce să zici sau, dimpotrivă, a fi interesat în vreun fel și a sta pitit pe după părerile celorlalți. Am auzit și afirmații (mai mult sau mai puțin ironice) că dacă nu vorbești despre Untold (la Cluj), nu exiști. Nici cu asta nu sunt de acord și tare m-aș fi abținut tocmai din acest motiv! Voi „tăia” nodul gordian, încercând să stau cât mai departe (cum am fost de fapt), să nu intru în logica partinică (îmbrățișată tot mai accentuat), cu dorința de a trage niște învățăminte care să fie utile, mai ales, clujenilor (de toate felurile) și administrației, care trage foloasele, dar va trage și ponoasele.
Acest mega-festival, de uriaș succes comercial și de imagine, e un compozit greu de separat, incluzând în sine (într-o ordine mai mult sau mai puțin întâmplătoare) un Untold politic (ca suport și ecou) și unul administrativ (ca beneficii și prejudicii, directe și indirecte), un extins conclav muzical (updatat la nivel mondial) și un eveniment social unic (pentru Cluj și pentru România), prin structură și proporții, un Untold citadin (prin timp și loc de desfășurare și implicații), o demonstrație de forță a comunității muzicale, din țară și din lume (prin mulțimea și eterogenitatea participanților), dar, în viziunea unora, și un eveniment satanic, loc de desfășurare al unor ritualuri de magie neagră (ce depășesc câteodată închipuirea). La acest cocktail (conceptual), adăugați o participare efectivă de circa 100 de mii de oameni (peste 300 de mii cumulate în cele patru nopți de festival), din care (potrivit oficialilor) cam 25% sunt străini, iar o treime ar fi cetățeni autohtoni dinafara Clujului, cu toate consecințele care decurg de aici.
Ar fi imposibil de gestionat acest imens dispozitiv uman fără o mașinărie organizatorică corespunzătoare, iar acest lucru n-ar fi fost posibil (în nicio situație) fără implicarea administrației locale. Istoric, lucrurile stau așa: în prima ediție (pornită din nimic și fără certitudini), Primăria a fost implicată direct, iar succesul a fost atât de mare și de copleșitor, că nimeni n-a avut chef și răgaz să se gândească la altceva: dacă e bine, ce e bine, ce-ar putea deveni, care sunt implicațiile etc. Pentru ediția a doua (ca eveniment semi-privat), atenția și energia au fost concentrate pe confirmare și oportunitate, nu pe detalii calitative sau implicații potențial negative. De aceea, au cam fost ignorate punctele de vedere opuse și criticile abia mijite. Deja pentru ediția a treia (cea de acum), lumea (clujenii) a început să se dezmeticească, să apară tabere și oponenți, iar festivalul începe să-și dea primele examene de maturitate. Nu știu (dar ar trebui) dacă va fi și cazul organizatorilor.
Observ după festival un Cluj obosit, încântat și mulțumit, pe de-o parte, nervos și bombănitor, pe de alta. Care-o fi proporția? Nerelevantă, vor zice unii, importantă ar fi tendința și formarea unei mase critice capabile să se opună și să schimbe/îmbunătățească ceva în desfășurarea marelui concert nocturn. Voi spune deschis poziția mea: în aceste patru nopți, pe mine m-a obosit, mai degrabă, zăpușeala și așteptarea fiului meu (pe la orele 4, 5, 6...) de la concerte. Din zona în care locuiesc (Gheorgheni), nu se (prea) aude zgomotul, nu m-a deranjat deloc ambianța muzicală, iar prin zona restricționată, am evitat să trec. La fel de sincer o spun că, dacă aș locui în apropierea locației festivalului, m-aș fi simțit deranjant, ignorat, sfidat, exclus. Aceasta e întrebarea: câți dintre clujeni sunt afectați direct și nemijlocit și câți nu sunt nederanjați deloc, indiferenți sau toleranți la gălăgie și la deranjul nocturn sau diurn provocat de eveniment? Nu garantez un răspuns, dar cred că proporția ultimilor este, la acest moment, covârșitor superioară. Dar asta nu e totul, căci Primăria are o dilemă (pe care trebuie să și-o asume): câți clujeni ar trebui să se simtă ignorați/sfidați/excluși ca să ia în considerare serios nemulțumirile lor și să încerce să facă ceva sau să ofere compensații. Cu cât cifra lor ar fi mai mică, cu atât mai bine. Acesta ar fi marele semn de civilitate urbană și de progres în relațiile citadine ale unui oraș cu pretenții europene. Uman, suntem obligați să-i înțelegem pe cei (mulți sau puțini) care suferă; pragmatic, înțelegem poziția administrației locale care, evident, nu poate mulțumi, la acest moment, pe toată lumea și merge pe varianta pierderilor mai mici.
Așa cum spuneam, festivalul nu este doar muzică și atmosferă...
Untold-ul nu e doar bași, ci și bani. Nu e numai bani, ci și voturi...
