Actualitate

Destinul ultimului rege al României care a luptat cu nazismul şi apoi cu comunismul

Suveran al României în perioadele 1927-1930 şi 1940-1947, regele Mihai s-a născut la 25 octombrie 1921, fiul lui Carol al II-lea şi al Principesei Elena a Greciei. Nici o altă persoană nu simbolizează mai bine tragedia românilor din ultima jumătate de secol decât Regele Mihai.

Istoria i-a fost potrivnică, lui şi poporului său. Întâi a trebuit să lupte împotriva naziştilor, iar mai apoi împotriva comuniştilor. A fost un monarh constituţional, într-o vreme în care Europa era dominată de dictatori.

La 20 iulie 1927 a încetat din viaţă regele Ferdinand de Hohenzollern. De la sfârşitul Primului Război Mondial, Regele s-a aflat în conflict cu fiul său, Carol, din cauza neacceptării căsătoriei cu Zizi Lambrino, prin care se încălca neutralitatea Casei Regale faţă de elită politică romanească. Ca urmare, Carol a renunţat la tron şi a plecat la Paris, fiind decăzut definitiv din drepturile de prinţ moştenitor prin actul din 4 ianuarie 1926, succesiunea revenindu-i lui Mihai.

La numai 6 ani acesta a fost proclamat rege, ca Mihai I, fiind instituită o regenţă de trei persoane, formată din Patriarhul Miron Cristea, Principele Nicolae, fratele lui Carol, şi George Buzdugan. Patriarhul şi Buzdugan îşi datorau locurile din cadrul Regenţei lui Ionel Brătianu, personalitatea care domina scena politică începînd cu 1914, în timp ce Nicolae era dezinteresat de politică. Ca urmare, această instituţie politică nouă şi provizorie care era Regenţa s-a aflat la început sub dominaţia premierului liberal. Dar Brătianu a murit la 24 noiembrie 1927, după ce emisese instrucţiuni referitoare la împiedicarea oricărei reveniri a lui Carol în ţară, având în vedere desele sale renunţări la tron.

Deşi, conform Constituţiei, suplinea pe şeful statului, instituţia Regenţei a devenit din ce în ce mai lipsită autoritate, fapt speculat sistematic de presa favorabilă lui Carol, agreat şi de PNŢ-ul aflat la guvernare din noiembrie 1928. Ca urmare, prima domnie a lui Mihai s-a încheiat la întoarcerea în ţară a tatălui său, la 8 iunie 1930, Mihai devenind apoi Mare Voievod de Alba-Iulia.

Deşi în urmă alegerilor din 20 decembrie 1937 niciun partid politic nu a obţinut majoritatea în parlament, regele Carol II l-a numit ca prim ministru pe Octavian Goga, al cărui partid obţinuse 9,2% din voturi. A fost primul pas spre instaurarea regimului autoritar al regelui, la 10 februarie 1938, cînd l-a numit că premier pe patriarhul Miron Cristea. La 27 februarie a fost modificată prin referendum nouă constituţie, care consacra mutarea centrului de greutate al sistemului politic de la parlament şi guvern către monarh. În acest sens, la 31 martie a fost instituţionalizat Consiliul de Coroană, care anterior se întrunise în situaţii speciale. În sfîrşit, la 10 decembrie 1938 a fost înfiinţat Frontul Renaşterii Naţionale, singură organizaţie politică legală, destinată susţinerii monarhului.

Punând capăt celor 72 de ani de regim liberal-democratic, formula regimului personal al regelui Carol II nu a reuşit să rezolve gravele probleme interne şi externe cu care se confruntă România, fiind înlocuit de un regim militar, în septembrie 1940.

La 6 septembrie 1940 noul rege, Mihai I depune jurământul de credinţă, după lui Carol al II-lea. În perioada dictaturii militare exercitate de Ion Antonescu (5 septembrie 1940 – 23 august 1944), regele Mihai I joacă un rol secundar în viaţă politică. Pe 24 ianuarie 1945 Regele Mihai, adresează preşedintelui SUA, Franklin Delano Roosevelt, o scrisoare în care se declară îngrijorat pentru soarta ţării, dată fiind atitudinea reprezentanţilor sovietici şi solicită o acţiune americană.

Pe 6 martie 1945, regele acceptă guvernul Groza. În prezenţa regelui, a primului ministru şi a altor miniştri se sărbătoreşte la Cluj, pe Câmpia Libertăţii, reîntegrarea României. În 1945 regele este decorat cu ordinul “Victoria”, cea mai inaltă decoraţie de război sovietică. A mai fost decorat cu “Legiunea de merit” de către SUA.

Regele cere demisia guvernului Groza în august 1945. Petru Groza refuză să demisioneze, iar Regele cere intervenţia marilor puteri. În 30 decembrie 1947, regele Mihai I este forţat să abdice. În aceiaşi zi, Adunarea Deputaţilor abrogă constituţiile din 1866 şi 1923 şi proclamă România republică, sub denumirea de Republică Populară Romană.

Plecat din ţară, în iunie 1948 se căsătoreşte cu Regina Ana a României, principesă de Bourbon-Parma, cu care are cinci fiice. Se stabileşte la Lausanne în 1949 şi apoi în Marea Britanie, între 11950 şi 1956, unde înfiinţează o fermă şi un atelier de tâmplărie. Familia se întoarce în Elveţia, la Versoix, unde locuieşte peste 45 de ani. Regele înfiinţează o companie de electronice şi automatizări, pe care o vinde în 1964 şi urmează cursuri de broker pe Wall Street.

După revoluţia din decembrie 1989, Mihai încearcă să intre în ţară, dar autorităţile nu îi permit acest lucru. Revine în 1992, de Paşti, când este întâmpinat de peste un milion de persoane. I se interzice accesul pentru următorii cinci ani, un episod fiind cel „al vizelor” din octombrie 1994, de pe aeroport.

După instalarea Guvernului Ciorbea, primeşte viză şi un buletin de identitate românesc, la 21 februarie 1997.

Este împuternicit de preşedintele României, Emil Constantinescu, să devină avocatul tării pentru NATO: în martie 1997, ţine un discurs în favoarea intrării României în NATO, la Institutul Regal de Studii Strategice din Londra. După 2001, primeşte din partea Guvernului PSD decizia de retrocedare a domeniului de la Savârşin şi Palatul Elisabeta drept reşedinţa a Casei Regale. În octombrie 2004, Guvernul a propus, printr-un proiect de lege aprobat, plata unei despăgubiri băneşti de 30 milioane euro către regele Mihai I, pentru imobile nerestituite acestuia, aparţinînd Domeniului Peleş, precum şi pentru bunurile din dotarea acestora. Executivul a mai decis restituirea în natură a imobilului "Casa Cavalerilor", aprobând, totodată, că fostul suveran, principesa Margareta şi principele Radu să aibă drept de folosinţă asupra Palatului Elisabeta, pe durată vieţii lor.

Fostul suveran putea folosi şi castelele Peleş, Pelişor şi Foişor- care au rămas în patrimoniul statului - pentru organizarea unor evenimente deosebite.

Urmează o perioadă firească, cu Regele şi membrii familiei regale prezenţi în viaţa publică şi culturală a ţării. Un punct culminant este discursul regelui din Parlament, din 25 octombrie 2011, când a enumerat câteva valori fundamentale pe care niciun popor nu trebuie să le uite: libertatea, identitatea şi demnitatea.

Din pricina unor probleme de sănătate, Regele Mihai a fost nevoit să se retragă din viaţa publică în anul 2016.  Mediafax