Actualitate
A MURIT istoricul Neagu Djuvara, unanim recunoscut drept unul dintre cei mai importanţi intelectuali români
Istoricul Neagu Djuvara s-a stins din viaţă joi la vârsta de 101 ani. Memorialist, diplomat, filosof şi istoric, Neagu Djuvara era unanim recunoscut drept unul dintre cei mai importanţi intelectuali români.
Neagu Djuvara s-a născut la Bucureşti în 1916, într-o familie de origine aromână aşezată în ţările române la sfârşitul secolului al XVIII-lea, care a dat ţării mai mulţi oameni politici, diplomaţi şi universitari. A fost licenţiat în litere la Sorbona (istorie, 1937) şi doctor în drept (Paris, 1940).
A participat la campania din Basarabia şi Transnistria ca elev-ofiţer de rezervă (iunie-noiembrie 1941) şi a fost rănit în apropiere de Odessa. După ce a intrat prin concurs la Ministerul de Externe în mai 1943, a fost trimis curier diplomatic la Stockholm în dimineaţa zilei de 23 august 1944, în legătură cu negocierile de pace cu Uniunea Sovietică, informează Mediafax.
A fost numit secretar de legaţie la Stockholm de guvernul Sănătescu şi a rămas în Suedia până în septembrie 1947, când comuniştii au preluat şi Externele. Implicat în procesele politice din toamna anului 1947, a hotărât să rămână în exil, militând până în 1961 în diverse organizaţii ale diasporei româneşti (secretar general al Comitetului de Asistenţă a Refugiaţilor Români, la Paris, ziaristică, Radio Europa Liberă, secretar general al Fundaţiei Universitare "Carol I").
În 1961, a plecat în Africa, în Republica Niger, unde a stat douăzeci şi trei de ani în calitate de consilier diplomatic şi juridic al Ministerului francez al Afacerilor Străine şi, concomitent, profesor de drept internaţional şi de istorie economică la Universitatea din Niamey.
Între timp, şi-a reluat studiile de filosofie la Sorbona. În mai 1972, a obţinut doctoratul de stat la Sorbona cu o teză de filosofie a istoriei. Mai târziu, a obţinut şi o diplomă a Institutului Naţional de Limbi şi Civilizaţii Orientale de la Paris (I.N.A.L.C.O.).
Din 1984, a fost secretar general al Casei Româneşti de la Paris, până după Revoluţia din decembrie 1989, când s-a întors în ţară. Din 1991, a fost profesor-asociat la Universitatea din Bucureşti şi membru de onoare al Institutului de Istorie "A.D. Xenopol" din Iaşi.
A scris, printre altele: "Le droit roumain en matière de nationalité", Paris, 1940 (teză de doctorat); "Démétrius Cantemir, philosophe de l'Histoire", în Revue des études roumaines, XIII-XIV, Paris, 1974, pp. 65-90; "Civilisations et lois historiques. Essai d'étude comparée des civilisations", Mouton, Paris-Haga, 1975 (carte premiată de Academia Franceză); în româneşte, "Civilizaţii şi tipare istorice. Un studiu comparat al civilizaţiilor", Humanitas, 1999; "Les «grands boïars» ont-ils constitué dans les principautés roumaines une véritable oligarchie institutionnelle et héréditaire?" în Südost-Forschungen, Band XLVI, München, 1987, pp. 1-56; "Le pays roumain entre Orient et Occident. Les Principautés danubiennes dans la première moitié du XIXe siècle", Publications Orientalistes de France, 1989; în româneşte, "Între Orient şi Occident. Ţările române la începutul epocii moderne", Humanitas, ed. a VI-a, 2008; "Les Aroumains" (operă colectivă), Publications Langues'O, Paris, 1989; în româneşte, "Aromânii - istorie, limbă, destin", Editura Fundaţiei Culturale Române, Bucureşti, 1996; "Sur un passage controversé de Kékauménos. De l'origine des Valaques de Grèce", în Revue roumaine d'histoire, vol. XXX, 1-2, Bucureşti, 1991; "O scurtă istorie a românilor povestită celor tineri", Humanitas, ed. a IX-a, 2008; "Cum s-a născut poporul român", Humanitas Junior, ed. a V-a, 2008; "Mircea cel Bătrân şi luptele cu turcii", Humanitas Junior, ed. a III-a, 2007; "De la Vlad Ţepeş la Dracula Vampirul", Humanitas Junior, ed. a II-a, 2007; "Însemnările lui Gheorghe Milescu", roman, Humanitas, 2004; "Amintiri din pribegie", Albatros, 2002; Humanitas, ed. a IV-a, 2008; versiune franceză: "Bucarest-Paris-Niamey et retour ou Souvenirs de 42 ans d'exil" (1948-1990), L'Harmattan, Paris, 2004; "Există istorie adevărată?", Humanitas, ed. a III-a, 2008, potrivit Mediafax.
În teoriile sale, Djuvara pune la îndoială calitatea cercetării din perioadele interbelică şi comunistă, susţinând că anumite părţi ale istoriei au fost deformate pentru a deservi scopuri politice. Ipotezele lansate de el au atras controverse şi sunt văzute ca subminând identitatea naţională, cum este de pildă teoria că nobilimea din formaţiunile statale medievale româneşti ar fi fost de origine cumană.
După teoriile lui Djuvara legate de glorificarea istoriei naţionale, unii dintre contestatari, autointitulaţi "legionari", au găsit de cuviinţă să-l ameninţe cu moartea prin telefon pe Djuvara.
Este binecunoscută activitatea de istoric, diplomat, filosof, jurnalist şi romancier a lui Neagu Djuvara, însă este mai puţin cunoscută pasiunea sa pentru sport. A practicat schi, echitaţie, tenis, sărituri cu schiurile, nataţie, salt cu paraşuta, schi nautic şi planorism.
Istoricul Neagu Djuvara a primit, în octombrie 2012, titlul de Doctor Honoris Causa al Universităţii Bucureşti.
De asemenea, Neagu Djuvara a fost decorat cu Marea Cruce a Ordinului naţional "Serviciul Credincios", cu Ordinul naţional "Steaua României" în grad de Cavaler şi cu Ordinul Artelor şi Literelor în grad de Ofiţer.
