Actualitate
Calitate versus cantitate în era internetului
Cu ocazia Zilei Culturii, scriitorul clujean Adrian Popescu a vorbit despre literatura în secolul vitezei, în care prezentarea unei cărți contează mai mult decât conținutul ei.
Trăim în era internetului, în care orice informație este doar la un click distanță. Telefoane, tablete, ceasuri inteligente, toate ne servesc informația pe tablă. Iar noi, atât de ancorați în lumea virtuală, absorbim totul, fără să ne gândim dacă ce primim este bun sau rău.
Pe internet nu există o sită care să cearnă până rămân valorile
În prezent sunt amintiți doar scriitorii de calitate, ei sunt predați în școli, iar creația lor va rămâne și generațiilor care vor urma. Desigur, au fost și scriitori mai puțin talentați, însă aceștia au fost uitați. Nu a vrut nimeni ca amintirea lor să rămână moștenire generațiilor care au urmat. Însă scriitorii contemporani, unii dintre ei care s-au născut și au crescut odată cu internetul, cum vor rămâne generațiilor care vor urma? Fiindcă pe internet, contează mai mult cum este prezentată o carte decât ce și cum scrie în ea. Cum vor rămâne cei cu adevărat importanți, a cărui condei se diferențează de cuvintele scriitorilor de duzină?
Poetul Adrian Popescu, directorul revistei culturale Steaua, a răspuns la această întrebare, spunând că într-adevăr există o reală problemă în ceea ce privește „cernerea” valorilor literare în această perioadă în care trăim.
„Avem la ora actuală o oarecare derută în ceea ce privește selectarea valorilor. Mai precis, există o abundență de producții literare de toată mâna, care apar pe internet. Aceste producții nu le vede nimeni. Nu există, după cum spunea un critic literar, o cernere. Nu există o sită valorică. Nu există, deci, niște criterii care să valorizeze, să facă o ierarhizare a lor. Pentru că altfel toată literatura devine o devălmășie, devine o țară a nimănui, unde nu există reliefuri înalte, nu există văi, ci există doar depresiuni”, a spus Popescu.
Criticii trebuie să valorifice talentele
Scriitorul spune că specialiștii, critici, pot face în continuare diferența.
„Cum am putea să punem o oarecare logică, ordine și ierarhie în cele din urmă? Ca să promovăm valorile. Fiindcă pseudovalorile sau mediocritățile au un talent de a se promova singure. Sunt cele mai gălăgioase, cele mai spectaculoase și adevăratele valori nu au această ambiție de a străluci, de a se promova, deci de a fi în capul mesei. Probabil că această acțiune de valorizare revine, totuși unor critici. După părerea mea, criticii, o parte din profesorii universitari, cei care alcătuiesc juriile, care au o practică a lecturii și care s-au impus prin onestitate și profesionalism, sunt cei care se ocupă de valorizare. Sunt cele două laturi pe care le cerem unui critic. Fac o selecție adevărată pe care nu o fac nici editurile de multe ori”, a explicat Adrian Popescu.
Părerea specialiștilor trebuie să fie cea pe care tinerii trebuie să o ia în continuare, chiar dacă prietenii și familia îi apreciază în mediul online.
„Să fim atenți la like-urile date de prieteni și de familie și să citim mai ales cronicile, recenziile, întâmpinările, notele critice ale unor personalități. În cele din urmă aici se decide. Dacă scrie despre tine unul dintre marii critici, sigur că te validează. Călinescu a scris despre Marin Sorescu acum mulți ani. A fost imediat recepționat ca atare. Acum se citește mai puțin, revistele au un tiraj mai redus și o difuzare precară de multe ori”, a atenționat omul de cultură.
Poetul a dat și câteva sfaturi tinerilor care doresc să își formeze un condei.
„Poți să faci comparație, dacă ești cinstit și lucid, între felul în care scrii tu și cum scrie un poet american sau unul francez. Americanii au vitalitatea asta și deschiderea asta universală care i-a cucerit pe foarte mulți tineri. Dar trebuie să învețe de la ei și această exigență și această grijă a cuvântului și această preocupare pentru o viziune, nu doar pentru descriere propriilor drame. Trebuie să ieși din eul tău îngust, să iubești lumea, oamenii, întâmplările. Să ți le asumi pe cele fericite, pe cele nefericite, să le lauzi și să fii recunoscător. Este un proces psihic foarte complicat care trebuie trăit ca să scrii câteva versuri ”, a spus Popescu.
