Actualitate

OPINIE. Europa, La Mulți Ani! Îți doresc să ții producția industrială la tine acasă

În cinci ani 2010-2016, creșterea anuală medie ponderată a producției industriale în UE a avansat cu doar 5,5% având mari variații de la o industrie la alta.

Cu vârf de lance industriile automotive, farmaceutică și IT (nu este de mirare de altfel, inovațiile din cele trei industrii sunt la apogeu), UE pierde serios în creștere la capitolul industria bunurilor de larg consum (care dau cele mai multe job-uri și valoare adăugată) și energetică – ironic în cazul acesteia din urmă, pentru că declarația fomării unei federații europene din 1950 urmarea să pună în comun tocmai producția de cărbune și oțel a 6 țări.

Aceast context de evidentă încetinire, dacă urmărim ca referință evoluția industrială globală ale marilor puteri industriale din afara Europei dar și a țărilor emergente, a făcut că statele membre ale Parlamentului European să-și exprime suportul pentru o strategie industrială europeană prin concluziile Raportului Consiliului European care face apel la întărirea și modernizarea bazei industriale a UE (15 decembrie 2016) și prin Rezoluția Parlamentului European pentru o politică europeană de reindustrializare (5 octombrie 2016).

Tot atunci (2017), în același context al încetinirii industriale, 125 de asociații industriale de manufactură din domenii diverse, cu sediul în UE, care cuprind peste 25 de milioane de angajați și o cifră de afaceri de circa 1000 miliarde de Euro, fac un apel printr-o declarație comună pentru o strategie industrială mult mai ambițioasă decât până în atunci, cu un orizont de timp până în 2020.

Astfel, se menționează în declarație că între 2000 și 2014, cota de piață a industriei europene a scăzut de la 18,8% la 15,3%, iar în perioada crizei și post-criză 2008-2014 s-au pierdut 3,5 milioane de slujbe din industrie, circa 10% din numărul angajaților din unitățile de manufacturiere. În același timp, politicienii marilor economii mondiale pun industria la vârful agendei lor de dezvoltare. Strategia “Make în India” urmărește să facă din țară următoarea destinație de manufacturiere iar “Made în China 2025” urmărește să transforme țara într-o putere industrială preponderentă. Inutil de menționat că reprofilarea post alegeri a guvernului american către “America First” are și va avea impact și asupra politicilor industriale

Documentul industriașilor europeni a fost atunci un semnal de alarmă. La nici 2 luni de la Rezoluție și Raport, industria face deja apel la un Plan de Acțiune? Asta pentru că există o îngrijorarea tot mai mare că Bruxelles-ul, izolat în turnul de fildeș, nu aude scrâșnetul din dinți al oamenilor de afaceri care anticipează pierdere de teren în competiția mondială. Scenariile de funcționare a UE vor sfârși prin a debarcă politicile industriale la discreția / protecția țărilor membre care, indiferent cât de puternice ar fi, nu au cum să facă față la coloși industriali precum SUA, China și India, care au sprijinul propriilor politicieni. Și care vor face greșeli de protecționism, rezultând în izolare.

În 2019 nu se poate spune că Europa a învățat ceva în ultimii 2 ani, iar evoluțiile, îngrijorările și noile priorități sociale și politice din Europa de Vest, precum și cele de autonomizare din Europa de Est fac producția industrială și mai vulnerabilă, pentru că aparent politicienii nu mai au pe agendă conceptele de “strategie industrială europeană” și de “politică europeană de reindustrializare”. Brexit-ul (dacă se mai întâmplă), ieșirea SUA din acordurile comerciale și vamale, shopping-ul agresiv al chinezilor, arabilor și indienilor de obiective industriale în toată Europa și controlul energetic de la răsărit, sunt tot atâtea alte motive de îngrijorare că manufactura va pleca cu totul din Europa, sau în cel mai bun caz, că va fi controlată de altundeva.

Astfel că, liderii europeni -  că o alternativă la ultrabirocratizare și pierderea de vreme cronică care a generat nu cu multă vreme în urmă concepte gen “Europa cu ritmuri și intensități diferite” – ar trebui după 60 de ani să se întoarcă la elementele de bază, și anume să întărească politicile comune de manufactură industrială, într-o lume mult mai complicată.

Și iată câteva idei: politici comune de stimulare a exporturilor în țările emergente; programe de fonduri europene pentru repatrierea unităților de producție industrială înapoi în Europa; fonduri agregate europene pentru rezolvarea problemelor forței de muncă industrială; finanțare specială pentru țările UE care trec prin crize economice prin stimularea investițiilor în producția industrială.

Așadar, Europa, La Mulți Ani! Propune-ți o strategie industrială mult mai ambițioasă, alege înțelept pe 26 mai și trăiește la înălțimea așteptărilor lui Jean Monnet, care îți spunea “Fă-i pe oameni să lucreze împreună, arată-le că dincolo de diferențele lor și barierele geografice există un interes comun!”.

Articol scris de Dragoș Damian, CEO Terapia