Actualitate
Actorul Dorel Vișan va lansa o carte la Cluj-Napoca
Actorul clujean Dorel Vișan va lansa volumul „Cine-i păzește pe paznici” în data de 24 ianuarie.
Centenarul Filmului Românesc îl aniversează, în 2020, pe actorul Dorel Vișan. Evenimentul aniversar va avea loc pe 24 ianuarie la Cluj-Napoca și include lansarea cărții „Cine-i păzește pe paznici?”, publicată la Editura Școala Ardeleană în 2019.
Lansarea va avea loc de Ziua Unirii Principatelor Române, la ora 14:00, în incinta Centrului de Cultură Urbană Cluj-Napoca - Casino. Cartea va fi prezentată de Diana Câmpan și Vasile George Dâncu.
De asemenea, lansarea va fi urmată de un recital de poezie și autografe.
DESPRE CARTE și AUTOR
“Eu cred că şi Carpaţii noştri plâng uneori, iar tu, frate şi mare actor Dorel Vişan, eşti lacrima lor.” (Grigore Vieru)
* * *
“Dacă este să fim onești, maestrul Dorel Vișan trece mult dincolo de granițele actoriei și ale teatrului, în general, devenind o sumă: construcția interioară a omului de cultură include o impresionantă paletă, de la literatură, estetică și teoria artei, până la filosofia culturii, teoria și istoria mentalităților, sociologie culturală și religie. Dorel Vișan își construiește identitatea din biblioteci fundamentale, așezate undeva la rădăcina conștiinței de sine. În răstimpuri, din fericire, dintr-un soi de altruism cultural necosmetizat, oferă surprize ce țin de exteriorizarea cea mai elegantă cu putință, mărturisirile primind contur de poezie (de la cea psalmică la cea confesivă) sau de estetică și memorialistică. De această dată maestrul Dorel Vișan își descifrează palierele cele mai intime ale gândirii, luând atitudine analitică față de preajmă, pur și simplu.
Eseurile, tabletele și articolele din acest volum întocmesc imaginea unui scriitor fără șabloane, fugit din orice carnaval al lumii, asumându-și responsabilitatea civică, demascându-și deopotrivă stările de grație și marile întâlniri ființiale, dar și rupturile grave dintre palierele-kitsch ale societății actuale și profunzimea intelectului și afectului său, construite pe tiparele cele mai sincere ale rusticului. În fond, vorbim de o carte despre recuperarea unor valori pe care numai din prea mare grabă omul le poate face tăinuite, însă nu le poate altera. Dorel Vișan propune un cod de relectură a vieții pe care îl consideră potrivit sieși: simțuri la pândă, infinit umor iertător („Numai iertarea ne redă [...] libertatea”) și o neostoită stare ludică, vocația înțelepciunii, ironie șăgalnică, mirajul confesiv și, peste toate, bucuria de a sta, om și viață, în mâinile cititorului.” (Diana Câmpan)
