Actualitate
Târgul din Huedin, un obicei păstrat încă din Evul Mediu
În localitatea Huedin din județul Cluj, mersul la piață este un obicei pe care majoritatea îl respectă cu sfințenie, în fiecare zi de marți.
Ba mai mult, printre oameni, strada care se închide pentru ca vânzătorii să își expună marfa, B.N.Antal, după un nobil maghiar din comitatul Cluj, conducătorul Răscoalei de la Bobâlna din anul 1437, este numită nonșalant „Strada Pieței”. Însă, ce nu știu mulți este că acest târg se organizează în micul oraș clujean încă din Evul Mediu!
Cumpărături printre miros de mici, manele și vechituri
Zeci de comercianți aduc din toate colțurile țării haine, pantofi, lenjerie de pat, orice pentru oricine. Cei gospodari găsesc grăunțe pentru animale, ouă, pui, găini, iar, desigur, la cea mai mare căutare sunt fructele și legumele, proaspăt culese, aduse de mici producători locali. Însă, în ciuda diversității mari de produse, îndată ce intri pe „Strada Pieței” și iei la rând tarabele vezi că oamenii mai mult socializează decât cumpără efectiv. Se mai întreabă de sănătate, compară produse, compară prețuri, cer păreri. Unii negociază aprins, iar bunicii își plimbă cu mândrie nepoții, căci au cu ce se lăuda!
Îndată ce cotești pe străduța din stânga, acolo lumea parcă e mai vioaie. Vânzătorii au produsele întinse pe pături, obiecte vechi, mai noi sau mai uzate, însă toate second-hand. Câte o femeie sau câte un bărbat, de la fiecare pătură, îi îmbie pe clienți: „Marfă bună, de calitate. Rezistente”. Ceasuri, obiecte de mobilier, obiecte de decor, pantofi, bijuterii, toate se întind în fața ta asemenea unui ocean de vechituri. Pe una dintre bucățile de material întinse pe caldarâm, o fetiță tuciurie își privește mama, care aranjează o pereche de pantofi cu toc, cu imprimeu leopard. De pe un telefon vechi, ascultă muzică. Câțiva pași mai încolo, ritmul manelelor de pe telefonul micuței se întrepătrund cu muzica populară care răsună în difuzoare, în locul de popas, unde drumețul se poate odihni și poate mânca niște mititei cu muștar sau o plăcintă cu brânză. Acolo, veselia e în toi. Oamenii râd, glumesc, poate se mai răcoresc cu o gură de bere proaspăt scoasă de la frigider, iar lista de cumpărături a fost băgată adânc în buzunar.
Târgul Huedinului în Evul Mediu
Fiind situat la intersecția mai multor drumuri comerciale care legau satele Munților Apuseni, orașul Huedin a fost încă din cele mai vechi timpuri perceput ca târg, un loc de întâlnire a comercianților și, implicit, ca un loc în care se percepea vama.
„Pentru prima data în documentele vreme, Huedinul este atestat în anul 1332, ca villa Hunad, iar ca târg ceva mai târziu. […] La puțin timp după prima atestare documentară a localității, negustorilor clujeni care transportau mărgurile spre nord-vestul țării li se acorda în anul 1377 privilegiul de a fi scutiți de plata vămii la Huedin. […] Chiar etimologia numelui (și azi se folosește numele arhaic de Hodin) ne arată importanța Huedinului ca târg și punct de hodină pentru locuitorii din cetatea Munților Apuseni care coborau de acolo pentru a merge cu produsele lor (ciubere, căzi, buți, scânduri ș.a.) să le vândă sau să le schimbe pe produse agricole cu care aveau să-și întrețină familiile”, se arată în volumul Huedinul, o localitate pe drumul spre Europa – aspecte monografice, semnat de istoricii Cristian-Claudiu Filip și Horea-Dorin Matiș.
Așadar, orașul Huedin era punct de întâlnire pentru comercianții din zonă.
„În târgul Huedinului veneau atât oameni din zona limitrofă, cât și de la distanțe mai mari, deoarece era vestit pentru mărfurile care se găseau aici. De pe Sălașe (Sălajul de azi) soseau olarii din Almași și Buciumi, care te îndemnau să le cumperi oalele de diferite mărimi și întrebuințări, oale pentru lapte, oluri care păstrau în arșița verii apa rece ca la izvor, cănți, blide […]. Tot aici puteai cumpăra războaie de șesut, spete pentru ele, diferite tipuri de pănură pentru cearceafuri, sumane, itați, dar și furci pentru tors sau de cele pentru vestitele lăzi de zestre aduse de meșterii din Stana, necesare frumoaselor care doreau să se căsătorească. Vestiți erau șindrilarii care coborau din Munți, dar și concurenții lor din Almaș și dibacii constructori de porți ornamentale din Fildu de Sus. Puteai să-ți cumperi din târg și hainele pe care ți le-ai dorit de mult […]”, se mai arată în volum.
