Actualitate
Opinie. Dragoș Damian, CEO Terapia Cluj: „Decrețelule, mai știi să desfaci și să pui la loc Kalașnikovul?”
Despre Decreței, parte din generația X, se știu sigur 3 lucruri. Că sunt născuți după decretul din 1966 care urmărea creșterea natalității; că au în prezent între 45-55 de ani și reprezintă cea mai largă pătură demografică din România, care va crea haos din 2030 încolo în sistemul de pensii; și, că sunt în 2022 la practic toate butoanele care conduc România, fie că vorbim de public sau privat.
Opinie. Dragoș Damian, CEO Terapia Cluj: „Decrețelule, mai știi să desfaci și să pui la loc Kalașnikovul?”
Ce se știe mai puțin despre Decreței este că toți au facut serviciul militar: toți băieții și fetele absolvenți de liceu, școală profesională, colegii, în primii ani de facultate, etc., erau obligați să facă armata. Scăpau doar cei bolnavi sau cei cu pile, care se înbolnăveau subit.
Nu știu dacă în cele ce urmează voi dezvălui secrete de stat, nu prea cred. Am făcut armata la termen redus TR, asta însemând vreo 9 luni, în perioada 1985/86 la unitatea militară din Zalău – care încă mai exista, nu a fost dărâmată ca să lase vreun mall în locul ei. Tradițional, cei intrați la medicină în Cluj făceau armata acolo, camarazi de arme la TR fiind TCM-ul din Sibiu și cei admiși la Teologie – da, exact, și viitorii preoți făceau armata obligatorie. A fost un an de pomină. Bineînțeles că armata a început cu adunarea recoltei și a continuat - în cazul nostru special din Zalău - cu descărcarea de cărbuni pentru termocentrală și aducerea de apă pentru oraș. Dar, cel puțin în primele 4-5 luni, am mâncat armată pe pâine.
Marșuri de zeci de kilometri pe dealurile Sălajului, trageri de zi și de noapte în poligoane cu tot armamentul din dotare, serviciu de gardă la minus zeci de grade – Decrețeii își amintesc că iernile 1984/85 și 1985/86 au fost cele mai geroase din viețile lor. În 1986 am prins și cea mai tare lună aprilie, când am fost alarmați de două ori și pregătiți de misiune, o dată să mergem în Libia să-l ajutam pe Ghadafi care fusese atacat cu rachete de americani și apoi să mergem în Ucraina, să ajutăm la limitarea pagubelor produse de explozia de la Cernobîl. Au urmat și alte evenimente bogate, aplicație militară coordonată de Vasile Milea și garda de onoare la venirea soților Ceaușescu, care poposiseră să deschidă o fabrica. Culminând desigur cu momentul galactic în care Steaua (care, atenție, era echipa Armatei) câștiga Cupa Campionilor.
Fiecare Decrețel își amintește de armata ca despre o școală în care a învățat lucruri bune și lucruri rele la vârsta de 17-19 ani, când ești încă un copil. Probabil că singura amintire comună a Decrețeilor este modul în care desfaci și pui la loc Kalașnikovul, arma de asalt cu care au făcut armata, denumită „Ucigașul mondial numărul 1” (Historia.ro). Pe lângă service-ul săptămânal care trebuia făcut, erau organizate concursuri de îndemânare și viteza de dezasamblare și reasamblare, premiate cu ieșiri în permisie.
Vorbesc despre asta, simplu, pentru că la doi pași de noi nebunii azmut câinii războiului. Iar dacă lucrurile degenerează – și în război au o tendință de a degenera – vor fi mobilizați la arme rezerviștii, adică Decrețeii, care vor fi înarmați cu Kalașnikoave. Chiar dacă ni se spune că războiul modern este complet diferit - așa cum există medicina personalizată inovația a produs și moarte personalizată, când o dronă îți așează ușurel un proiectil pe bancheta din spate a mașinii – rezerviștii vor fi chemați în cele din urmă la arme dacă lucrurile o iau razna. Și vor avea la îndemână un Kalașnikov pentru a ucide sau a fi ucisi.
Așa că, Decrețelule, dacă ai uitat să desfaci și să pui la loc un Kalașnikov, adu-ți aminte, sunt și tutoriale pe net care îți împrospătează memoria. Și tot pe net vei găsi de vânzare și Kalașnikoave de jucărie pentru copii….
Opinie de Dragoș Damian, CEO Terapia Cluj
CITEȘTE ȘI:
