Artă & Cultură
Cimitirul Central din Cluj-Napoca sau „Panteonul Transilvaniei”, cel mai vechi cimitir funcțional din România. FOTO
Cimitirul Házsongárd sau cum este cunoscut de mulți drept Cimitirul Central este cel mai vechi cimitir funcțional de pe teritoriul României. Acesta a adunat cinci secole de povești care așteaptă să fie descoperite de curioși.
Cimitirul Central din Cluj-Napoca de pe fosta Ulița Măcelarilor, în prezent strada Avram Iancu este numit și Panteonul Transilvaniei. El este cel mai vechi cimitir funcțional din România și unul dintre cele mai mari din Europa Centrală, suprafața lui fiind de 14 hectare.
Cimitirul se află pe lista monumentelor istorice din anul 2015.
Arhitectura mormintelor, vechimea lor și numele personalităților așezate pe pietrele funerare transformă cimitirul într-un muzeu în aer liber, un oraș al celor care au plecat la cele sfinte.
Cimitirul Central, construit din cauza epidemiei de ciumă
În Evul Mediu, oamenii erau înmormântați în interiorul orașului în jurul bisericilor. În secolul al XV-lea, după extinderea zidurilor cetății, cadavrele erau înhumate în șanțul de apărare, iar pe pietrele din zid se scrijelea numele decedatului. În urma epidemiei de ciumă din secolul al XVI-lea, autoritățile vremii trebuiau să găsească un nou loc unde să îngroape bolnavilor răpuși de ciumă din cauză că cimitirul care funcționa în jurul Bisericii Sfântul Mihail din centrul orașului devenea tot mai neîncăpător. Numărul deceselor de ciumă în creștere a grăbit luarea deciziei de către autorități, iar în 1585 s-a decis construirea cimitirului.
Cimitirul a fost mărit de mai multe ori, în secolul al XVII-lea înființându-se cimitirul luteran, care s-a extins tot mai mult. Prima extindere a cimitirului a fost în secolul al XVIII-lea, prin donația consistentă a comandantului militar al orașului, colonelul Ioan Fabritius de Gladis, și în anul 1840 prin mărirea vechiului cimitir evreiesc. În 1885 cimitirul a fost reamenajat, multe pietre vechi au fost mutate de la locul lor, s-au desemnat parcelele și au fost plantați arbori. La sfârșitul secolului al XIX-lea cimitirul a fost extins spre sud, deschizându-se în 1892 noul cimitir evreiesc și cimitirul soldaților.
Numele cimitirului provine de la vechea denumire germană a zonei pe care se gasește actualul cimitir, și anume „Hasengarten” care înseamnă Grădina cu iepuri, însă o altă variantă plauzibilă pe care o preferă mulți dintre pasionați este aceea că traducerea corectă ar fi „grădina cu aluni” din termenul nemțesc „Haselgarten”.
Potrivit istoricilor, cea mai veche piatră de mormânt datează din anul 1599 și se află în partea luterană a cimitirului. Chiar dacă este cea mai veche piatră de mormânt din cimitir, aceasta a fost descoperită doar în 1970 de către niște studenți care făceau practica prin cimitir. Piatră respectivă se mai remarcă și prin inscripția care poate să fie citită și astăzi „Hodie mihi, cras tibi” (Azi mie, mâine ție-traducere din latină).
În Cimitirul Central din Cluj-Napoca stau împreună în vecie oameni care, în lumea celor vii, au fost săraci ori bogați, au avut diferite confesiuni și etnii. Granițele etnice dispar în momentul în care pășești în cimitir, doar la suprafață pietrele/monumentele funerare și poveștile rămase mai fac o diferență. În interiorul cimitirului își duc somnul de veci maghiari, sași, români, evrei, aparținând diferitelor culte religioase, precum catolici, luterani, greco-catolici, reformați sau ortodocși.
Ion Agârbiceanu și Emil Racoviță, înmormântați în Cimitirul Central
Majoritatea personalităților marcante din istoria Clujului și a Transilvaniei sunt îngropate în Cimitirul Central, facând din acesta un Panteon al Transilvaniei. Dintre acestea îi reamintim pe: Ion Agârbiceanu, Emil Racoviță, Gheorghe Dima, Constantin Daicoviciu, Iuliu Hațieganu, Apaczai Csere Janos, Samuel Brassai, Laszlo Kovary și alții.
Cimitirul Central din Cluj-Napoca este un loc aparte ce merită descoperit, însă pentru acest lucru este nevoie de multă atenție la detalii și la poveștiile care așteaptă să fie spuse.
CITEȘTE ȘI:
