Economie

Ce vor investitorii străini? Dezvăluiri din culisele negocierilor de la Cluj (I)

Viorel Găvrea, directorul general al Tetarom, dezvăluie în exclusivitate pentru Monitorul de Cluj, lucruri care n-au mai fost spuse niciodată până acum.

Scăderea numărului de investiții străine coroborată cu un avans economic sub media pe țară par a plasa Clujul în grupul zonelor nu tocmai prielnice pentru investiții. Directorul Tetarom demontează  însă, cu argumente, afirmația.

Află care au fost cerințele marilor companii pe care Clujul nu le-a putut îndeplini, dacă mai e zona noastră una atractică pentru investitori sau care sunt avantajele locului din interviul pe care Viorel Găvrea l-a acordat pentru Monitorul de Cluj.

Reporter: Mai e Clujul o locaţie best cost?

Viorel Găvrea: Da, categoric! Clujul este în continuare o locaţie best cost şi afirmaţia nu ne aparţine nouă, ci domnului George Varmuza de la Emerson. De fapt, cel mai bun exemplu este Emersonul . Au valorificat locul din Tetarom II într-un mod formidabil, şase nivele în centrul de engineering, peste 1000 de oameni cu studii superioare, aceasta este resursa cea mai valoroasă a acestui loc şi ei şi-au dat seama. Acum Emerson, puţini ştiu, mai ridică o clădire de cinci nivele, unde va mai pune 1.000 de oameni. Ei, asta e resursa principală a locului! Cum zicea ambasadorul Statelor Unite, cea mai bună metodă de a atrage resurse umane este să ai grijă de cei pe care îi ai, pentru că s-ar putea să-şi dubleze investiţia sau să şi-o tripleze. Întotdeauna cel care vrea să investească aici întreabă înainte firmele de consultanţă, îi întreabă pe localnici, dar îi întreabă şi pe investitorii care sunt aici care sunt hibele locului, care sunt plusurile. În momentul în care ai patru, cinci nume mari concluziile pot fi trase de la sine.

R: Dar dacă îți pleacă un investitor de talia Nokia?

V.G.: Contrar părerii generale, Nokia a făcut mult bine acestui loc pentru că toată lumea s-a întrebat de ce au venit aici, nu de ce au plecat. În privința plecării se știe, au fost greşeli de management, zona telecomunicaţiilor este foarte sensibilă şi poţi repede să pierzi piaţa, dar faptul că un concern aşa de mare a ales Clujul e o dovadă că aici e bine, dovadă că a venit şi Bosch-ul, a venit şi De’Longhi și mai vin și alții. O să semnăm în curând încă trei-patru contracte.

Un alt plus al venirii Nokia a fost faptul că oamenii care au lucrat acolo au intrat în contact cu maniera de a lucra într-o multinațională, aceasta e deja educație. Oamenii aceia sunt deja la De’Longhi, sunt deja la Bosch pentru că au deja o patalama. Nouă acest gen de educație ne-a lipsit dintotdeauna.

R: În atragerea investitorilor avem concurență serioasă și din țară...

V.G.: Orice loc din ţara asta, dacă ştii să-l evaluezi corect, sa-ţi evaluezi resursele, să le pui în valoare şi după aceea să vii în întâmpinarea investitorilor, poate să devină dintr-o dată o locaţie best cost, aşa cum Clujul este. Dar, suntem clar peste mulți din țara aceasta. Anul acest am avut peste 15 vizite de la reprezentanți din alte zone ale țării care vor să învețe de la noi.

R: E administrația locală vinovată pentru scăderea interesului investitorilor străini?

V.G.: Totdeauna trebuie implicare mai multă. Dar eu zic că actuala administrație se străduiește să facă lucrul acesta. Părerea mea este că noi prin dezvoltarea acestor structuri foarte mari am creat probleme pentru că am creat niște zone în care merge foarte multă mână de lucru la serviciu. Iar administrația publică nu au putut să vină cu transportul după noi, în același ritm. Și deja e o problemă foarte mare la 2.000 de oameni de la Emerson, sau la Jucu unde nu e transport public deloc. Și în Tetarom III sunt probleme dar în I sunt probleme din e în ce mai mari.

Problema mare nu e în Cluj-Napoca, e cu Floreștiul. Foarte mulți oameni care lucrează în parcurile industriale vin din Florești. Însă nu e vina administrației locale. E vina noastră, a tuturor, pentru că trebuia să stăm de vorbă când am început aceste proiecte și să ne gândim și la consecințe.

R.: Infrastructura este, prin urmare, o mare problemă...

V.G.: Toată lumea știe asta. Mercedes-ul s-a dus unde s-a dus din cauza aceasta. E maniera de lucru foarte rapidă de acum, acel concept just in time pentru care e obligatoriu să ai infrastructură și Schengen, pentru că dacă esţi oprit la graniță e o piedică pe care foarte multă lume nu o înțelege. Toate multinaționalele lucrează just in time, nu mai lucrează pe stocuri.

Să ne întoarcem la Nokia. Că ei au greșit... dar ei puteau fi ajutați să nu greșească, dacă erau 3500 de m de pistă și cargo la Cluj. Avionul cu piese care se fabricau în Singapore se ducea în Budapesta, se puneau piesele pe tir și se aduceau în Cluj. Se fabrica telefonul și se trimitea din nou în Budapesta și se trimitea spre piețele de desfacere. Dacă era pistă la Cluj se făcea o reducere de costuri fantastică. Nu l-am făcut la timp. În celebrul contract care nu a fost dat publicității nicioadată, pentru că nu a vrut Nokia şi asta nu pentru că ar fi fost scris ceva acolo care trebuia ascuns lumii, ci pentru că aşa sunt politicile multinaționalelor, la fel au cerut și Bosch și De’Longhi, așa procedează companiile mari, nu vor să vadă concrența  ce au făcut ei acolo, dar acolo Nokia a cerut cargo și au știut de ce, nu a cerut autostradă. Erau niște costuri care i-au deranjat.

Pe lângă logistică, și accesul către locul de muncă este la fel de important. Investitorii întreabă când vin cât e portanța drumului, ce mașini încap pe drumul acesta, cum ajunge la mâna de lucru acolo. Dar aceasta este o problemă și este acum o problemă a administrației – o problemă de PUG și de viziune pe termen lung. Noi am făcut parcurile în jurul Clujului. Și mai vrem să facem lucruri importante revenind la ce a făcut Emerson, pentru că tot timpul am tras cu ochiul la ce au făcut alții și ne-a plăcut întotdeauna să facem maximul.

R: Ati participat la negocieri cu foarte mulți investitori. Pe lângă infrastructură, care sunt alte cerințe pe care le-au avut și Clujul nu le-a putut îndeplini?

V.G.: Vorbim aici despre școlile de ucenici, de școlile profesionale și vorbim de școlile de tehnicieni și de maiștri, cum erau pe vremuri. Nu e nevoie doar de oameni cu studii superioare. De ce zice Emerson că e o zonă best cost, nu doar pentru că avem oameni cu studii superioare sau pentru că salariul este mai mic față de Vancouver sau Paris. Ei sunt de părere că, chiar dacă nu găsești omul potrivit în șase luni, îl formezi având costuri mici. Şi aici deja nu mai poate să-și aroge nimeni un merit, e background-ul. Și background-ul acesta îl găsești mai ales în Transilvania. Dar dacă nu ar trebui să-i înveți repede ar fi și mai bine. Vorbesc aici de școlile profesionale, de școlile de ucenici, dar e şi acea categorie care nu e nici muncitor, nici cu studii superioare. Pentru că în absolut toate sferele producției industriale sunt mașini care au comandă numerică. Acolo nu e nevoie de un inginer, e nevoie de un tehnician. Un om mai răsărit, cu școală, care știe să lucreze deja pe mașina aceea. Aici e o criză extraordinară, de la sudori și până la oamenii aceștia, pentru că tot palierul acesta s-a distrus, asta am reușit să facem în 20 de ani.

Pentru că în parcurile industriale sub 5% e partea de staff și restul sunt categoriile despre care am vorbit mai devreme. Sigur că îi pregătești ușor, că au venit de pe benzile de la Nokia și îi folosești ușor.

Sunt și oameni care au nevoie de locuri de muncă simple, să monteze telefoane sau să monteze cabluri, dar în Cluj-Napoca eu văd tehnologii, pentru că aici e sursa. Feleacu sau Tetarom III sunt potrivite pentru fabrici, industrial, în municipiu trebuie să fie tehnologii, că-i zici Cluj Innovation City, că-i zici Cluj Science, că-i zici Tetapolis, trebuie utilizată resursa locului, care este după părerea mea deloc valorificată.

Citiţi continuarea mâine pe monitorulcj.ro