Economie
Orele suplimentare. Condiţii de efectuare şi modalităţi de recompensare
Există foarte multe situaţii în practică în care, pe lângă programul normal de muncă, angajaţii prestează, la cererea angajatorilor, muncă suplimentară.
Care sunt modalităţile de recompensare a orelor suplimentare?
Efectuarea de muncă suplimentară nu este interzisă de dispoziţiile legale în materia dreptului muncii, dar este reglementată în anumite condiţii restrictive, atât din punctul de vedere al duratei, cât şi din punctul de vedere al modalităţii de recompensare.
Tinerii sub 18 ani nu pot efectua muncă suplimentară în condiţii legale.
1. Durata orelor suplimentare. Potrivit art. 114 din Codul Muncii, durata maximă a timpului de lucru, incluzând orele suplimentare, nu poate depăşi 48 de ore pe săptămână. Având în vedere că durata normală a timpului de lucru este de 40 de ore pe săptămână (art. 112 alin. 1 Codul Muncii), înseamnă că legal, se poate presta suplimentar un număr de 8 ore pe săptămână.
Totuşi, prin excepţie, numărul de ore suplimentare prestate săptămânal poate fi mai ridicat, dacă media orelor de muncă ce se calculează pe o perioadă de referinţă de 4 luni calendaristice, este de cel mult 48 de ore pe săptămână. Pentru anumite activităţi sau profesii stabilite pe calea contractului colectiv de muncă aplicabil, se pot negocia perioade de referinţă de până la 6 luni. Există şi posibilitatea derogării de la durata perioadei de referinţă anterior menţionate, dar în condiţii restrictive şi sub rezerva protejării sănătăţii şi securităţii în muncă a salariaţilor. În niciun caz, durata perioadei de refinţă nu poate depăşi 12 luni.
2. Modalităţi de recompensare a orelor suplimentare
a) Regula (art. 122 Codul Muncii). Ca regulă, munca suplimentară se compensează prin ore libere plătite în următoarele 60 de zile calendaristice după efectuarea acesteia. Orele libere astfel acordate se plătesc cu aceleaşi cunatum ca şi orele lucrate.
b) Excepţia (art. 123 Codul Muncii). Dacă nu este posibilă compensarea orelor suplimentare cu ore libere acordate în următoarele 60 de zile calendaristice de la efectuarea muncii suplimentare, în luna următoare, munca suplimentară va fi plătită prin adăugarea unui spor la salariu, corespunzător duratei acesteia. Acest spor se negociază în cadrul contractului colectiv de muncă sau în cadrul contractului individual de muncă şi nu poate fi mai mic de 75% din salariul de bază.
Reglementarea deficitară a textului legal care stabileşte modalitatea de plată a orelor suplimentare a condus la probleme de înţelegere a modului în care trebuie plătiţi angajaţii care prestează muncă suplimentară şi care nu pot primi ore libere în schimb în următoarele 60 de zile calendaristice de la data prestării muncii suplimentare. Mai exact, practica se confruntă cu următoarea dilemă: care este cuantumul sumei cu care se plăteşte munca suplimentară, 75% din salariul de bază sau salariul de bază plus un spor de 75% din salariul de bază (adică, în final, 175%)?
În practică, este net majoritară opinia conform căreia orele suplimentare trebuie să asigure angajatului beneficii suplimentare pe care le oferă orele normal prestate, şi anume ori se acordă ore libere plătite, ori se plătesc cu un spor adăugat la salariul de bază de minim 75% (adica sunt plătite în final cu 175%).
Mai concret, pentru munca suplimentară, angajatul are dreptul la o plată dublă, şi anume:
1. liber+bani, adică va primi acelaşi număr de ore libere (din cele în care ar fi trebuit să presteze munca, deci i se reduce norma de lucru), şi va fi şi plătit pentru aceste ore în care el de fapt nu munceşte. Deci, discutăm despre o dublă plată: i se şi reduce norma de lucru şi, în acelaşi timp, şi primeşte bani pentru acele ore nelucrate;
2. bani+bani, adică acele ore suplimentare trebuie plătite în mod normal (100%), şi, în plus, va primi şi un spor de minim 75% din salariul de bază.
Este interpretarea pe care o împărtăşim fără rezerve. O interpretare în sensul că orele suplimentare se plătesc cu doar 75% din valoarea unei ore normale este o interpretare în defavoarea angajatului fiindcă cele 2 opţiuni sunt menite să confere angajatului drepturi egale în mărime absolută. Mai exact, dacă varianta liber+bani îi conferă angajatului avantaj dublu, atunci şi varianta plăţii orelor suplimentare trebuie să îi asigure tot un avantaj dublu (bani 100% + bani 75%).
În concluzie, munca suplimentară este posibilă în condiţii care să nu îl supună de angajat unor eforturi care ar putea să-i afecteze sănătatea sau securitatea la locul de muncă şi trebuie recompensată cu o plată dublă. Ca regulă, această plată se referă la liber+bani, dar prin excepţie, poate fi şi bani+bani.
SC K&D SRL Biroul de contabilitate
Str. Dacia nr. 3, et. 2, ap.16, Cluj‑Napoca
Tel/Fax: 0264‑406528, office (at) kdconta.ro
Aveți întrebări sau nelămuriri cu privire la legislația fiscală? Ne puteți scrie pe redactia@monitorulcj.ro și colaboratorii noștri de la SC K&D SRL Biroul de Contabilitate (www.kdconta.ro) vă vor răspunde în Monitorul de Cluj și pe www.monitorulcj.ro.
