Economie

Sindicaliştii şi patronatele pun la zid Napolact, după decizia firmei de a concedia zeci de angajaţi de la fabrica din Baciu: “Aţi luat o fabrică etalon, un brand, şi acum aţi pus-o la pământ”

Olandezii de la compania Friesland Câmpina vor concedia în perioada următoare zeci de anagajaţi de la fabrica Napolact din Baciu. Sindicaliştii acuză că în ultimii şapte ani la conducerea companiei s-au perindat şapte manageri care au dus fabrica spre faliment. Pe de altă parte, patronatele îi acuză pe olandezi că au luat o fabrică etalon, fără concurenţă, pe care acum au distrus-o. „Costurile logistice sunt duble în România decât în alte ţări”, se apără conducerea companiei.

“O companie olandeză îşi restrânge activitatea în judeţul nostru. 41 de persoane urmează să fie disponibilizate. Nu dorim să ne amestecăm în managementul niciunei companii, nu putem să le sugerăm noi cum să-şi dezvolte afacerile, nu ne-am propus să influenţăm într-un fel strategiile lor manageriale, dar ne intereseză ce se întâmplă cu angajaţii de acolo, mai ales când dispar atâtea locruri de muncă. Ușor, compania Napolact dispare din zona noastră. Din cele cinci fabrici existente, a mai rămas doar una, la Cluj, care dispare sau îşi restrânge activitate. Asta e economia de piaţă, chiar dacă, sentimental vorbind, brandul Napolact ne este foarte drag”, a precizat Gheorghe Vuşcan, prefectul judeţului Cluj.

Profit peste profit

Jan Willem Kivits, manager general Friesland Campina România, susţine că obiectivul său este ca firma să devină cât mai profitabilă.

“În momentul de faţă investim în companie, dar în acelaşi timp şi restructurăm şi acest lucru se datorează competiţiei de pe piaţă în condiţiile în care, pentru a fi competitiv, preţurile trebuie reduse. Obiectivele managementului pentru activitatea pe care o desfăşoară în piaţă este de a deveni cât mai profitabili, pentru a deveni profitabili trebuie să investim în dezvoltare pentru a rezista competitivităţii în piaţă. Dacă privim cu doi ani în urmă, putem observa că Friesland Câmpina avea cel mai mare număr de angajați în acest domeniu, mai mult decât dublu comparativ cu competitorii din piaţă”, a precizat Jan Willem Kivits.

El a mai precizat că adevărata provocare în România este legată de partea de logistică şi de transport.

“Ne preocupă partea de logistică şi de transport. Costurile logistice în România sunt de multe ori duble faţă de costurile logistice din alte ţări europene. Încercăm să rezolvăm acestă situaţie pentru a avea un control cât mai bun asupra costurilor logistice şi asupra consumatorilor finali. Compania  a întreprins mai multe măsuri, deschiderea a două zone logistice de depozitare în România, una la Târgu Mureş şi alta în Bucureşti pentru a putea livra şi acoperi România. Acum, fabrica din Baciu are 300 de angajaţi, dar din optimizarea procesului de logistică 40 de poziţii din această zonă vor fi reduse” a mai adăugat Kivits.

Faliment controlat

Ioan Mihuţ, preşedintele sindicatului Napolact, spune că aici este vorba despre un faliment controlat început cu ani în urmă, responsabili de eşec fiind cei şapte manageri care s-au perindat la conducerea firmei.

“Din 2008, a început un declin al societăţii, s-au redus şi locurile de muncă. S-au făcut investiţii în ceea ce priveşte partea de prelucrare şi procesare cu utilaje de ultimă generaţie, dar asta a adus şi riscul unor indisponibilizări individuale. Am avut perioade grele, vreo patru ani de zile în care s-au perindat vreo şapte manageri. Aici a fost o problemă de organizare şi instabilitate. Din 2012, lucrurile merg pe un făgaş ascendent, dar perioada aceea care ne-a tras înapoi se reflectă în situaţia de acum. A fost o perioadă imprevizibilă. Se pare că la urma urmei tot angajaţii au de suferit, probabil că şi firma nu mai are profitul din 2005, 2006. Referitor la părerea sidincatului, deciziile (n.red. de concediere) au fost luate cu mulţi ani în urmă, acum se pun doar în practică”, este de părere Mihuţ.

Fermierii produc mai mult decât compania are nevoie

Jan Willem Kivits susţine că Friesland are cel mai mare număr de contracte încheiate cu fermierii români, dar că aceştia produc mai mult decât compania are nevoie.

“Doar în 2014, Friesland a colectat 95 milioane de litri de lapte, am avut cel mai mult lapte colectat din ultimii şase ani. Observăm la fermieri că aceştia produc mai mult lapte decât produceau în trecut. În 2014, am observat o creştere a producţiei de lapte de la fermieri cu 25% comparativ cu anii trecuţi. Când se întâmplă aşa ceva apar câteva probleme pentru companie, contractele prevăd ca firma să ia acest lapte produs. Chiar dacă produc mai mult, compania trebuie să preia laptele. Aceasta are un impact direct asupra profitabilităţii companiei. În momentul de faţă colectăm mai mult lapte din Ardeal, decât colectam cu ani în urmă”, a mai precizat Kivits.

Augustin Feneşan, preşedintele Asociaţiei Patronilor şi Meseriaşilor Cluj, susţine că au apărut foarte multe firme mici româneşti care merg bine, iar Friesland nu reuşeşte să se menţină pe piaţă.

“Nu ştim care au fost aşteptările investitorului străin pentru că a preluat o unitate foarte bine poziţionată pe piaţă în Ardeal, aproape că avea un monopol. Aţi luat o fabrică etalon, un brand, şi acum nu o puteţi menţine. Firma mrge în jos în timp ce alte firme cu profil românesc o iau de la zero și cresc. Friesland nu reuşeşte să o menţină pe piaţă. Mai e şi mecanismul preţurilor practicat la Napolact, care preia laptele cu 1 leu de la producător, dar în magazin acesta se vinde cu 5 lei. Produsele Napolact sunt cele mai scumpe de pe piaţă, dacă ne uităm la rafturile din supermarket. Aşteptările olandezilor au fost atât de mari încât nu mai sunt satisfăcute. Reducerea TVA-ului ar trebui să restituie cele 40 de locuri pierdute de către oameni. Nu cred că salariații trebuie să plăteasca unele erori ale firmei”, a precizat Feneşan.

“Nu suntem aici să avem cele mai multe fabrici, cei mai mulţi angajaţi, ci să avem o poziţie cât mai bună pe piaţă. Friesland plăteşte mai multe decât 1 leu per litru de lapte, realitatea arată că preţul este undeva la 1,3 lei per litru, acum un an era 1,6 lei per litru. Laptele pe care îl colectăm, o parte e transformat în iaurt şi în brânză, cealaltă parte merge spre consum. Preţul laptelui pe care îl plătesc e dar o mică parte din preţul final de la raft, componenta cea mai mare e costul de producţie, amortizarea, partea de ambalaj, transportul care e dublu decât în Europa, profitul companiei, cei din retail vor să aibă şi ei partea lor de profit. Avem un preţ la lapte dacă nu egal, mai mic decât celui din afară”, a replicat Kivits.

Mesajul AJOFM Cluj

Daniel Don, directorul Agenţiei Judeţene pentru Ocuparea Forţei de Muncă Cluj, este convins că majoritatea celor concediaţi îşi vor găsi loc pe piaţa muncii.

„Cele 41 de persoane disponibilizate vor avea o întâlnire cu noi pentru a le prezenta oferta de locuri vacante, sunt 3.000 de poziţii în Cluj şi numai 2.600 de şomeri, cu o rată a şomajului de 2,7%. Mesajul meu către companie: Clujul este un oraş atractiv. Sunt foarte multe persoane care vin din afara Clujului care solicită ocuparea locurilor de muncă. Dacă ai oameni formaţi, să încercaţi să-i păstraţi pentru că pregătirea profesională a celor din afara pieţei muncii lasă de dorit”, a spus Don.

Articol scris de Paula Rechişan, studentă la Jurnalism, FSPAC-UBB, anul II