Economie
San Francisco, oraşul fără copii. Urmează Clujul modelul metropolei americane?
Un reportaj New York Times arată faţa stranie a unei metropole americane din care copiii lipsesc aproape cu desăvârşire: San Francisco. La o populaţie de 865.000 de persoane, cosmopolitul oraş californian are acelaşi număr de copii şi de câini de apartament: câte 120.000.
New York Times trece în revistă cauzele care au dus la cea mai mică proporţie a copiilor din totalul populaţiei comparat cu restul SUA: doar 13%.
Printre ele se numără faptul că oraşul este "structural ostil familiilor", după cum îl descrie un miliardar din IT: costuri prohibitive cu locuinţa, proiectele imobiliare cu apartamente mici, sistemul şcolar de calitate îndoielnică, dar şi numărul mare de cupluri gay, care nu au copii (San Francisco este unul dintre oraşele cele mai prietenoase cu comunitatea LGBT).
Reporterii New York Times descriu străzile şi cartierele liniştite, nederanjate de strigătele şi jocurile copiilor, care transformă oraşul plin de angajaţi în companii IT de top într-o localitate-fantomă.
Un locuitor al oraşului San Francisco explică care sunt cauzele pentru care e “imposibil să creşti un copil” în San Francisco.
“E imposibil să creşti un copil într-un apartament de 5 metri pătraţi, singurul pentru care îţi permiţi $2500-$3000 chirie. Cât despre cumpărat, aproape imposibil. Preţurile caselor din San Francisco porneau în 2008 când am plecat eu de acolo de la $800,000, căsuţe modeste mai spre periferie. Înainte de căsătorie plăteam $1500 pentru jumătate de apartament cu două camere. Pentru a locui într-un apartament cu 3 camere, deci o cameră în plus pentru copil, trebuia să decartez încă minim $1000, nevasta la fel. Celelalte cheltuieli, mâncare, transport (taxa de autostradă de exemplu era $13/zi, benzina $400/lună, asigurare $200/lună, chirie pentru loc de parcare $150/lună), adunate la chirie ajungeau să depăşească salariile. Şi atunci, de unde bani de pampers, bonă şi alte cheltuieli? Dacă vrei copil şi nu eşti super bogat, practic eşti obligat să pleci din San Francisco”, descrie acesta situaţia de acolo.
Făcând o comparaţie cu oraşul de pe Someş, lucrurile nu stau nici aici prea roz.
La o populaţie activă de 410.923 de locuitori cât avea Cluj-Napoca la finalul anului 2016 (incluzând aici şi studenţii, şi persoanele care locuiesc în regimd e flotant şi alte categorii de persoane), anul trecut aici s-au născut 6.675 copii, ceea ce reprezintă o pondere de doar 1,62%.
Procentul creşte nesemnificativ dacă luăm în considerare strict populaţia oraşului, care la finele anului 2014 era de 304.527 de locuitori (2,19%).
Nu trece an fără ca oraşul Cluj-Napoca să nu fie inclus în topul celor mai scumpe oraşe din România sau în topuri internaţionale privind calitatea vieţii, oraşul din Transilvania depăşind New York-ul sau Londra în topul oraşelor în care merită să trăieşti.
Recent, un clujean i-a scris primarului Emil Boc reclamând faptul că proprietarii unor apartamente cer şi 700 de euro chirie pentru un imobil cu trei camere. Acesta era nemulţumit de creşterea constantă şi în ritm alarmant al chiriilor în oraş.
„Înţeleg că este o consecinţă a prosperităţii industriilor din oraş, mai ales celei IT, şi a succesului universităţilor care aduc mulţi studenţi străini capabili aici, care au şi o putere de cumpărare mai mare. Majoritatea clujenilor, a studenţilor sau ai angajaţilor mutaţi în oraş însă, nu îşi vor putea permite nici măcar un apartament cu 2 camere într-o zonă limitrofă, cu atât mai puţin una aproape de facultatea lor sau de locul de muncă”, spunea acesta.
Ultimele statistici arată că locuitorii Clujului plătesc în medie 1.222 de euro pe metru pătrat la achiziția unui apartament, sumă care ne situează pe primul loc în țară. Pentru un apartament cu două camere (50 mp) un clujean trebuie să scoată din buzunar peste 61.000 de euro.
În ceea ce priveşte piaţa chiriilor, anul trecut înaintea începerii anului universitar, în cartierul Mărăști, o garsonieră mobilată, de 22 de metri pătrați utili, era disponibilă spre închiriere la un preț de 200 de euro pe lună. În Mănăștur, pe de altă parte, o locuință bicamerală are un preț cerut de 250 de euro pe lună – aceasta dispune de o suprafață utilă de 45 de metri pătrați. În zona Baciului, proprietarul unui apartament cu trei camere în bloc nou solicită o sumă de 300 de euro pe lună.
