Educație

Manualele se înnoiesc mai repede decât știința

S-a râs enorm de ideea ministrului Educației, Liviu Pop, de a tipări manuale pentru tot felul de discipline sportive. Dar fondul problemei a rămas neatins.

Manualele sunt o excelentă afacere pentru autorii lor. Profesorii care sunt plătiți ”după buget” au găsit de vreo două decenii un excelent debușeu în scrierea de manuale școlare. Dacă publici o solidă teză de doctorat, un roman sau o carte de idei nu câștigi mai nimic, căci tirajele oferite de edituri sunt reduse, conform pieței românești. Omul care scrie nu mai are ambiții mari. Cum spunea deunăzi un scriitor: ”Dați-mi 2000 de cititori și mă declar mântuit!”.  Un manual, în schimb, e deja o afacere, scrie dw.com.

Prin urmare nu trebuie să ne mire inițiativa ministrului Educației care dorește manuale pentru educație fizică și chiar pentru fiecare specialitate sportivă în parte. El nu are în minte un model paideic, ci și-a propus pur și simplu să extindă piața manualelor, creând noi posibilități de câștig pentru unii profesori și colaboratorii lor. De aceea credem că toate ironiile adresate ministrului, deși perfect îndreptățite, nu și-au atins ținta. Problema de fond ține de modul în care sunt aprobate manualele școlare sau, cum se spune oficial, de ”metodologia” editării lor. Metodologia  ascunde sub aparența ei solemnă secretul micii-marii afaceri a manualelor școlare.

Să o luăm însă de la început. Mai întâi a venit ideea manualelor alternative care slujea principiul pluralismului democratic, fără să se poată rezolva vreodată tensiunea inevitabilă  dintre canonul pedagogic și libertatea opiniei. Dar dezbaterile de idei au contat prea puțin în istoria românească recentă. Oamenii ”din sistem” au preluat cu aplomb avantajele practice imediate ale ”pluralismului” și au produs nenumărate manuale ”alternative” care au fost toate validate în numele echității și libertății. E adevărat că am avut totuși parte în anii din urmă de o luptă ideologică cu bătaie mai lungă privitoare la istoria națională, dar, cu această excepție, scopul principal al inflației didactice a fost obținerea de subsidii. Diferențierea ideologică apărea uneori ca simplă mecanică menită să justifice un nou manual, ceea ce explică și de ce s-au comis atâtea stupidități.

(Horațiu Pepine)

Citeşte continuare aici.