Opinii

Povești nemuritoare: Maitreyi, de la Mircea Eliade la Chris Simion

Interviu cu regizoarea Chris Simion: Maitreyi – o împlinire!

Pentru mulţi cititori români, Maitreyi este un personaj. Unul exotic, fermecător, cum nu mai este altul în literatura română. Inspirat din realitate, ce-i drept, însă acoperit cu iscusita imaginaţie a celui ce i-a dat viaţă: Mircea Eliade. Oricum am lua-o, pe calea imaginaţiei, ori pe cea a realităţii, legătura dintre Maitreyi şi Eliade nu poate fi negată sau trecută cu vederea. Însă povestea din spatele romanului Maitreyi al lui Eliade, sau a celui replică, Na Hanyate, semnat de Maitreyi Devi şi publicat la 40 de ani distanţă, nu face obiectul rândurilor de mai jos. Şi aceasta pentru că Maitreyi este mai mult decât un simplu personaj. Maitreyi este o stare, un model și o evadare din tipare. Nu este, așadar, de mirare că tocmai aceste atuuri au făcut-o pe regizoarea Chris Simion să iasă în fața publicului cu încă un succes. Și ce succes!

Piesele regizate de Chris Simion se joacă, de ani buni, cu casa închisă, iar proiectele ei i-au adus laolaltă, de foarte multe ori, pe actorii noștri cei mai mari. Pe lângă piesele puse în scenă, Chris Simion este un autor de succes, fiind numită de George Pruteanu ”un pui de Cioran în fustă  lungă și neagră”.

Mihaela Gligor: Dragă Chris Simion, e nevoie de mult curaj să alegi să spui altfel o poveste atât de cunoscută. Iar faptul că ai un atât de mare succes arată că dăruirea și implicarea fac echipă bună cu profesionalismul și respectul față de artă. Cum te-ai întâlnit cu Maitreyi și cum te-ai decis să pui în scenă această minunată poveste? Dă-ne câteva detalii despre momentul care a stat la baza spectacolului.

Chris Simion: Cu Maitreyi m-am întâlnit prima dată în liceu, inevitabil, ca multi alții. Atunci am citit povestea de dragoste, nu m-a interesat alt aspect. Fiind strâns legată de India, am revenit ulterior pe acest text, mulți ani după, și i-am găsit alte valențe. Una dintre ele, conflictul cultural care a stat la baza neîntregirii relației dintre Mircea Eliade și Maitreyi Devi. Peste această iubire a fost ceva mai puternic: cultura, educația, principiile. Nu a fost iubirea suficient de puternică sau peste iubire mai există ceva? Marile povești din literatură sunt bazate în mare proporție pe iubiri neîmplinite, pe drame, nu pe fericire.

Călătoria ta în India a avut vreo legătură cu transpunerea scenică a acestei povești?

Călătoria mea în India a pus cărămizi la această poveste, căci am respirat India prin propriile nări. Când ataci un astfel de spațiu este necesar să îl atingi personal, să îl simți, să îl cunoști, nu doar să te informezi despre.

Seamănă India ta cu India lui Eliade? L-ai înțeles mai bine călcându-i pe urme, prin Calcutta?

India are și astăzi atmosfera și misticul din cărțile lui Eliade pentru că tradiția nu a clacat în fata modernismului.

Ai reușit admirabil să îmbini cele două romane – Maitreyi, de Mircea Eliade și romanul replică, Dragostea nu moare, de Maitreyi Devi. Bănuiesc că a fost o adevărată provocare să realizezi acest dialog romanesc. Povestește-ne câte ceva despre cum a decurs punerea în scenă și cum au primit actorii rolurile? Ce așteptări au avut ei și cum și-au împlinit, poate, visul adolescentin de a fi parte din India lui Eliade?

Am distribuția ideală, cu toții îmi redau fidel gândul, au construit împreună cu mine, am simțit că am echipă. Incursiunea într-o altă cultură este pentru un artist o întâlnire majoră.

Cum a fost să transpuneți cea mai frumoasă poveste de dragoste a literaturii române?

O împlinire!

Cum ai simțit-o pe Maitreyi – deopotrivă personaj și romancieră?

Nu știu care variantă este cea reală, a lui, a ei. Nu asta m-a interesat. Ci să scot în evidență că se poate trăi la o intensitate nebună atunci când un om te face să îl admiri, îți stârnește curiozitatea, te provoacă.

Cum te-au ajutat cele două Maitreyi (Maia Morgenstern și Aylin Cadîr) să spui povestea? Cât de greu le-a fost să interpreteze un astfel de personaj și, mai ales, să întâmpine așteptările unui public pentru care Maitreyi însemna, deja, ceva anume?

Cu Maia Morgenstern, întâlnirea este, de fiecare dată, plină de bucurie și responsabilitate. Să reușești să convingi un actor de gândul și demersul tău regizoral, să îi dai încredere și el să îți răspundă cum te aștepți este o mare bucurie, cu atât mai mult cu cât este un actor cu experiență, care a trecut prin multe colaborări, cu mulți regizori, un om inteligent, cult, sensibil în față căruia nu te poți afișa oricum. Maia îți cere maturitate, rigoare. Îți cere să știi să fii prezent la repetiții, să fii acolo, dăruit. În plus, am zis că dacă Maia nu face Maitreyi, atunci nu o să fac spectacolul.

Aylin Cadîr a fost singura din toate actrițele care au venit la casting pe care am văzut-o compatibilă cu personajul meu. A crescut mult, de la spectacol la spectacol. Are puritate, candoare, haz, emoție; dacă nu ai știi că o cheamă Aylin, ai putea să o strigi Maitreyi. Este un rol greu, complex, în care trebuie să o vedeți.

Ați fost cu spectacolul Maitreyi în marile orașe. Ce reacții ați avut din partea publicului?

Am avut bis, de fiecare dată, Slavă Domnului.