Opinii

Cât de bună trebuie să fie o lege bună?

Îi trimitem acolo să facă legi și noi să ne vedem de treabă. Să dea domnule o lege bună! Cam asta vor românii de la politicienii lor. Ei bine, de multe ori, asta se întâmplă. Acum depinde ce înțelegem printr-o lege bună.

De exemplu, a vrut poporul luptă cu evazioniștii care nu eliberau bon fiscal? Sigur că da. Poporul cere de ani de zile sancționarea evazioniștilor, jurnalele de știri vorbesc despre comercianții indisciplinați care nu dau bon fiscal, prezintă relatări ale unor cetățeni indignați că nu au primit bon fiscal, relatări care vorbesc și despre disprețul față de lege al comercianților.

Aveam lege împotriva evaziunii fiscale? Sigur că da, evaziunea fiscală e chiar infracțiune. Comercianții trebuiau să respecte și prevederile OUG 28/1999 privind utilizarea caselor de marcat. Cine nu emitea bon fiscal, primea amendă și i se suspenda activitatea.

S-au întețit controalele, s-a transformat Garda Financiară în Departamentul Antifraudă, s-au cumpărat mașini noi, au fost dotați inspectorii cu arme și parcă tot nu era suficient.

Legea nu era bună. Era greu să-l prinzi pe comerciant când nu elibera bon fiscal pentru banii încasați. Era greu să întocmești un act de control care să reziste în fața judecătorilor.

Și a dat guvernul nostru o lege și mai bună. O ordonață de urgență dată în preajma Crăciunului nu mai iartă nimic. OUG 91/2014 prevede: „neintocmirea de documente justificative pentru sumele de bani introduse/extrase in/din sertarul casei de marcat, altele decat cele provenite din incasarea cu numerar a contravalorii bunurilor livrate cu amanuntul si a serviciilor efectuate catre populatie sau cele utilizate pentru a acorda rest clientului.”

Nu mai trebuie să-l prinzi pe comerciant că e incorect. Ca să-l sancționezi e suficient să găsești în sertarul casei de marcat o sumă de bani diferită de cât arată memoria fiscală. Dacă sunt mai mulți bani, prezumi că a încasat bani fără să elibereze bon fiscal. Dacă sunt mai puțini bani, îl sancționezi, deasemenea, fiindcă legea e bună – nu cumva, comerciantul să umble periodic în sertarul casei de marcat și să scoată bani ca să fie mai puțini decât arată memoria fiscală.

E bună legea? Comerciantul nu mai are scăpare, nu-i așa? E perfectă. E instrumentul cel mai eficient de luptă cu evaziunea.

Sau nu e chiar așa de bună?

Păi, după cum am văzut reacțiile, nu prea e bună legea foarte bună. Toți suntem de acord că sancțiunile sunt disproporționate făță de neregulile constatate. Nici vorbă să mai vorbim de constatarea unor fapte de evaziune. Nici nu mai trebuie cercetate. Sunt prezumate.

Dar, mai grav, legea mai bună pentru combaterea evaziunii comercianților care nu înregistrează încasările e de fapt chiar mai puțin eficientă pentru cei incorecți așa cum îi agresează suplimentar pe oamenii corecți.

Dacă un comerciant încasează bani pentru care nu emite bon fiscal, nu are niciun motiv să introducă acei bani în sertarul casei de marcat, fiindcă buzunarul propriu e mai sigur. Schimbarea reglementării legale nu-l afectează deloc.

Deci, legea foarte bună rămâne să sancționeze mici neatenții. Oricine poate greși valoarea unui bon, un vânzător asaltat de clienți poate omite să elibereze un bon, poate da restul inexact și așa mai departe.

Apoi, comerciantul e obligat la birocrație infernală. Fiindcă activitatea zilnică presupune și plăți, nu doar încasări, carburantul, plata utilităților sau altele se vor putea face doar după ce din casa de marcat vor fi scoși banii cu dispoziție de plată.

Dar, cel mai grav, legea aceasta foarte bună, nu mai pedepsește faptele. Prezumă că erorile sunt rezultatul unor fapte comise cu intenție și le sancționează.

Mai multe despre acest subiect puteţi citi aici.