Politică

Cum poate câștiga România milioane de voturi din diaspora?

Scrutinul de duminică a înregistrat un număr record de voturi venite dinspre diaspora, dar și nemulțumiri vocale provocate de deficiențele majore de organizare. În acest context, tema votului electronic poate (re)deveni un subiect important de dezbatere în societatea românească.

Din numărul total al voturilor exprimate duminică,  cifra celor provenite din străinătate a reprezentat nu numai o surpriză, dar și un record înregistrat: luni dimineață, BEC centralizase 161.000 de voturi în 294 de secții de votare ale MAE. În comparație, la primul tur al prezidențialelor din 2009 au existat numai 94.000 de voturi. Cu toate acestea, prezența crescută la alegerile din acest an a dezvăluit și o realitate penibilă: cetățenii români din străinătate și cei aflați în alte orașe decât cele de reședință se lovesc de dificultăți inadmisibile în încercarea de a-și exercita un drept constituțional. Până la închiderea acestei ediții, o petiție online prin care se cerea demisia Ministrului de Externe Titus Corlățean, strânsese peste 14.000 de semnături.

Faptul că mii de români din diaspora au petrecut ore în șir la cozi, fără a putea ajunge să voteze înainte de  închiderea secțiilor, la care se adaugă numărul infim de declarații pe propria răspundere disponibile pentru votanții de pe listele suplimentare, e de natură să readucă în forumul civic un subiect pe care parlamentarii nu dau semne că și-l doresc pe agendă: votul electronic.

Ce este votul electronic

Metodele votului electronic utilizează dispozitive electronice conectate la internet, pentru a înregistra, număra și transmite voturi. Ca modalitate de vot, metoda electronică  poate fi utilizată atât pentru alegeri publice, cât și pentru recensăminte, sondaje ori alte decizii democratice. Istoria votului de acest tip își are rădăcinile în  Statele Unite, unde, pentru alegerile prezidențiale din1892, au fost folosite mașini de vot cu pârghii mecanice. Tehnologiile electronice s-au dezvoltat începând cu anii 1960 și, odată cu anii 1990 și prima decadă a mileniului trei, un număr tot mai mare de țări din întreaga lume a început să utilizeze aceste tehnologii.

Unde se mai practică

Prevederi legislative pentru votul de la distanță există azi în numeroase țări de pe mapamond. În Australia s-a putut vota online încă din 2001, iar din 1999 în Belgia sistemul electronic a devenit comun. Votul prin internet este deja un succes în două state europene: Estonia și Elveția. Amândouă țările au introdus sistemul electronic cu scopul de a combate aceeași problemă cu care se confruntă și România: absenteismul. Care au fost rezultatele? În cazul Estoniei, aproape un sfert din voturile scrutinului din 2009 au fost exprimate în acest mod, pe când astăzi în jur de 20% din locuitorii cantonului Geneva utilizează votul electronic. În plus, infrastructura sistemului de vot prin Internet este monitorizată constant de experți, pentru a asigura securitatea sistemului.

În anul 2000, Comisia Europeană a lansat proiectul „CyberVote”, care încurajează votul electronic, având ca argument principal posibilitatea verificării cu ușurință a voturilor și totodată garantarea secretului de vot. Metoda utilizată în acest proiect a fost testată cu succes pentru securitate în Suedia, Franța și Gemania.

Care sunt beneficiile pentru România

Cu siguranță, principalii beneficiari ai votului electronic ar fi cetățenii din diaspora. Cifra de 161.000 de votanți de duminică pălește în fața milioanelor de români cu drept de vot aflați în străinătate. O bună parte dintre aceștia ar fi scutită de deplasările la sute de kilometri distanță și cozile îndelugi, dar mai ales de umilințele unui deznodământ precum cel de duminică seară. Dar și co-naționalii de acasă ar putea câștiga timp și energie exprimându-și opțiunea prin internet. Că românii sunt pregătiți pentru această alternativă rezultă și din cifrele INS, potrivit cărora  în 2013, mai mult de jumătate  (55,8%) din gospodăriile din România dețin un calculator acasă. Apoi, cercetătorii de la Oxford Institute arată că în 2011, între 60-80 % din români aveau conexiune la Internet. Însă cel mai mare câștigător ar fi chiar sistemul administrativ. Pe lângă un grad mai mare de participare, în România nu s-ar mai cheltui la fel de mult pentru organizare și nu ar mai avea loc la fiecare scrutin furturile din secțiile de votare. Numărătoarea voturilor ar fi accelerată, la fel și centralizarea datelor. Și în orice caz, nu am mai avea un „președinte exit-poll” și altul BEC.

Tentativele trecute

O primă tentativă pentru introducerea votului prin Internet a apărut în 2007 din partea a cinci deputați PDL, dar a fost respinsă în Parlament. Ulterior, în 2010, societatea civilă reprezentată de organizația GRSPSociety a susținut prima campanie de sprijinire a votului online din România. În fine, au existat două tentative (2011 și 2013) de a introduce votul prin corespondență, însă ambele s-au lovit de refuzul parlamentului. Ultimul dintre ele  a fost propus de Eugen Tomac și prevedea ca cetățenii români care doresc să participe la votul prin corespondență să se înscrie cu 60 de zile înaintea scrutinului. Propunerea a fost respinsă la începutul anului de guvernul Victor Ponta.