Politică

OPINIE. Liniștea dinaintea furtunii

Suntem într-un moment (încă) de aparentă acalmie politică, urmare a instalării prelungite a noului guvern, a perioadei Sărbătorilor de iarnă, de repaus general, și a vacanței parlamentare, timp în care mai mult s-a vorbit, s-a promis, s-au făcut angajamente, s-au arătat colții (de-o parte de alta), s-a încercat o poziționare strategică a tuturor părților.

E destul de clar că suntem în acea zonă, întotdeauna incertă și mereu prezentă, căreia îi zice liniștea dinaintea furtunii, practic, în fața primului război politic (neelectoral) - asumarea răspunderii vrs. moțiunea de cenzură pentru alegerea primarilor în două tururi -, cu urmări de profunzime și cu o clarificare (e de așteptat) a încâlcitei și confuzei scene politice românești.

E interesant de constatat, cu doar câteva zile înaintea declanșării ostilităților, cine sunt și care e starea de spirit a comandanților, care e moralul trupelor combatante și cum arată câmpul de bătălie. Trebuie precizat că sunt părți ale acestei confruntări și media (cu toate formele ei) și publicul (cetățenii), martori, beneficiari, dar, câteodată, și combatanți direct. Așadar, care este starea acestora și care este poziționarea lor.

Să începem cu partidele. PNL este între Scila și Caribda: Scila bunei guvernări, a rezultatelor demonstrabile, a onorării promisiunilor și Caribda lipsei de legitimitate, a absenței mijloacelor de putere, a poziției minoritare în Parlament. Dar PNL (în frunte cu Ludovic Orban) mai are un loc îngust de trecut, între a-și păstra imaginea de partid care vrea să guverneze pentru țară și dorința  greu de stăpânit/mascat de a înhăța toare pârghiile de putere. Strategic, PNL a lansat prima „salvă de artilerie” (asumarea alegerilor locale în două tururi) și testează majoritatea parlamentară și modul în care politicienii zilei digeră starea momentului. Indiferent de rezultat, va trebui să urmeze obligatoriu „salva” a doua (decisivă) a alegerilor anticipate, amândouă cu rezultate incerte, negarantate. Până la un verdict clar, PNL trebuie să șteargă impresia (adevărată sau falsă, dar proastă) că e mai interesat de puterea înșfăcată azi (prin abuz de poziție), decât de cea dobândită mâine (prin alegeri).

PSD își joacă cartea rămânerii ca partid relevant (chiar dacă secundar) și invocă lipsa de leadership și de încredere în conducătorii lor, după dezastrele numite Liviu Dragnea și Viorica Dăncilă. Aceasta se va vedea/testa la moțiunea de cenzură (dacă va fi depusă). Variantele de propuneri pentru un lider nou variază într-o gamă destul de limitată: autopropunerea Marcel Ciolacu întruchipează minor continuitatea partidului, conservatorismul, baronismul uploadat, îmbunătățit, cu schimbări doar de teme, priorități și imagine; varianta Sorin Grindeanu sugerează (vag) reformarea partidului, modernizarea lui, reunificarea sub stare de alarmă; alte variante sunt variațiuni în registru fantezist sau ridicol. Hiba de căpătâi a tuturor acestora este lipsa de anvergură, de viziune, de credibilitate și de proiect care trebuie să convingă, deopotrivă, membrii partidului și cetățenii, ceea ce este (aproape) o imposibilitate și o contradicție în termeni. Ghinionul PSD-ului este că trebuie să ducă aceste bătălii decisive „fără cap”, cu lideri interimari, câtăvreme prin teritoriu au și început „negocierile de pace”.

USR PLUS sau USR și PLUS întră în război cu probleme diferite (între ele), dar nu foarte ușoare. USR, un partid mai vizibil și mai pregnant, dar neomogen și nestructurat, pornește în noul ciclu politic-electoral cu niște fantome ale trecutului (apropiat) pe care și le-a creat singur și pe care încearcă să le îngroape cu ajutorul lui Moise Guran (sic). Nu e vorba doar despre prezența/absența ideologiei dominante, a leadership-ului adecvat, a compatibilității/fricțiunilor cu PLUS, a asumării (teoretice a) politicii de guvernare etc., cât despre maturitatea/înțelepciunea politică arătată în negocieri (în general) și în alianțele punctuale cu PLUS ȘI PNL (în mod particular). PLUS e un partid necondus, sau condus prin mâna comunicatelor (de la Bruxelles) și a cui se nimerește/apucă din interior. PLUS n-a avut o foarte bună politică de achiziții și nu prea are oameni vizibili în țară. De unde va rezulta dificultatea de a-și fixa candidați buni la primării (CJ), de unde ineficiența negocierii cu USR pe aceste poziții și de unde se văd diverse improvizații (vezi candidatura lui Liviu Iolu la Primăria Iași și altele încă nevizibile). Iar asta se va vedea, la final, în rezultatele la urne.

Mass-media mi se par, în context, mai puțin relevante ca altădată, partizanatul fățiș nu mai are aceeași priză (cred eu) și aceste mijloace de informare clasice vor căpăta importanță în măsura în care vor înțelege să servească, curat, interesele publicului, nu ale partidelor pe care le sprijineau fără perdea sau ale politicienilor care plătesc. Comunicarea politică s-a diversificat, presa tradițională poate fi scoasă din joc (ocolită), mesajele ajung oricum la public (prin mediul digital), iar sprijinul pentru ei nu poate veni decât din partea publicului informat corect. Așadar, așteptăm un jurnalism de tip profesional, obiectiv, de interes public!

Acest public care nu știe decât să aștepte, să ceară și să voteze. Și care înseamnă totul, atât pentru politicieni, cât și pentru media. Acum el nu e decis, dar suntem exact în perioada de formare a unui nou trend, a unei noi majorități, a unor noi politici. Nimeni nu poate ignora asta.