Sănătate
EXCLUSIV. O tânără mămică din Mehedinți a primit la Cluj o nouă șansă la viață. Nadim Al Hajjar, şeful secției de Transplant Hepatic a IRGH: „Era în fază terminală”
Un moment de răscruce s-a transformat într-o poveste de speranță pentru o tânără mămică din Mehedinți, care a primit o a doua șansă la viață după ce a fost supusă unui transplant hepatic la Cluj-Napoca.
De la stânga la dreapta: dr Andra Ciocan, dr. Iulia Minciună, pacienta, prof. univ. dr. Nadim Al Hajjar, şeful secției de Transplant Hepatic a IRGH, conf.dr. Simona Mărgărit și dr. Horațiu Vasian | Foto: Paula COPACIU - monitorulcj.ro
Al doilea transplant hepatic la Institutul Regional de Gastroenterologie şi Hepatologie din Cluj-Napoca a avut loc în urmă cu o lună, la o pacientă de 30 de ani din Mehedinți care a ajuns la institut într-o stare extrem de gravă.
Intervenția cu tot cu pregătirea pacientei a durat mai bine de 10 ore, iar duminică dimineaţa, 17 noiembrie, pacienta era stabilă, urmând să fie externată luni, 18 noiembrie.
Operația a decurs fără probleme și a fost dus la implicarea mai multor medici, printre care Nadim Al Hajjar, șeful secției de transplant hepatic a IRGH și dr. Andra Ciocan pe partea de chirurgie, conf.dr. Simona Mărgărit și dr. Horațiu Vasian din partea partea echipei de anestezie și din partea echipei de patologie au făcut parte dr. Iulia Minciună, dr. Bogdan Procopeț și dr. Horea Ștefănescu. Aceștia au fost o parte din echipa care au participat la transplant.
CITEȘTE ȘI:
Clujul, în pragul primului transplant hepatic. Anca Buzoianu, rectorul UMF Cluj: „Este un moment istoric!”
Într-un interviu acordat monitorulcj.ro, prof. dr. Nadim Al Hajjar, șeful secției de Transplant Hepatic a Institutului Regional de Gastroenterologie şi Hepatologie din Cluj-Napoca și o parte din echipa medicală au explicat cum s-a desfăşurat a doua intervenţie de transplant hepatic şi au vorbit despre importanţa acesteia.
O operație complexă, un rezultat remarcabil
Față de primul transplant efectuat la Cluj, acesta a fost mult mai complex, viața pacientei fiind în pericol.
„A fost mai complex. Bolnava era într-o situație foarte gravă. Era într-o fază terminală, fiind decompensată funcția hepatică, era cu ascită refractară la tratament. Pacienta avea un hepatocarcinom dezvoltat pe ciroză hepatică.
Era o etapă în care dacă nu se găsea grifonul viața ei era în pericol. Am avut și un lucru mai puțin plăcut. Într-o zi am fost anunțați că există un donator la Arad și când am trimis echipa la prelevare s-a constat că ficatul era cirotic și nu l-am putut preleva. O anunțasem pe pacientă că următoarea zi îi facem transplantul și era dezamăgită când i-am transmis că nu putem face. Norocul ei a fost că după două zile am găsit un donator compatibil și s-a putut face transplantul (…) La Institut avem o secție de hepatologie care este condusă de Conf. Procopeț care se ocupă de tot parcursul acesta, nu numai de pregătirea și validarea listei de transplant, cât și de tratamentul bolilor hepatice. Vin bolnavi din toată țara cu afecțiuni hepatice. Suntem singurul centru din țară care facem o procedură care este folosită la pacienții cu ciroză care au hipertensiune portală, varice și risc de hemoragie. Această procedură scade foarte mult risc”, a declarat Nadim Al Hajjar.
Pacienta se știa cu această boală din anul 2016.
„Pacienta se știa cu boala aceasta din 2016, ceea ce a avut o durată destul de lungă a bolii. E un caz impresionant că la 30 de ani o tânără mamă cu un copil de 2 ani era și cu un hepatocarcinom, un cancer de ficat care se încadra în criteriile pentru transplant, dar care probabilitate de supraviețuire la un an era extrem de mică. Prin acest transplant i-am oferit și ei, copilului și familiei o șansă la o nouă viață”, a declarat dr. Iulia Minciună.
„De 12 ani mă știu cu boala Wilson”
Pacienta a descoperit că suferea de boala Wilson mâncând ciocolată. Ficatul unei persoane care suferă de boala Wilson nu eliberează cuprul în bilă, așa cum ar trebui, și pe măsură ce cuprul se acumulează în ficat, organul începe să se deterioreze.
Când acumularea devine toxică, ficatul eliberează cuprul direct în fluxul sanguin, care îl transportă în întreg organismul. Acumulările de cupru determină leziuni ale rinichilor, creierului și ochilor. Netratată, boala Wilson duce la deteriorare severă a creierului, insuficiență hepatică și deces.
„De 12 ani mă știu cu boală Wilson și am descoperit-o mâncând ciocolată. Am fost să-mi fac analizele și medicul mi-a luat probe pentru boala Wilson, nefiind sigură doamna doctor. Ulterior analizele au ieșit pozitive la boală. În oraș la noi nu se pun diagnostice atât de sigure, iar medicii sunt puțin mai slab pregătiți și am venit aici la Cluj la doamna doctor Pop Teodora și am reușit să o țin sub control.
În primăvară mi-au apărut noi noduli, dintre care unul era cancerigen și a trebuit să încep pregătirile pentru transplant”, a declarat tânăra.
Înainte de transplant pacientul este evaluat din toate punctele de vedere, de la cel cardiac până pe plan psihologic.
„Pentru partea de evaluare sunt identificați de medicul curant pacienții care au un grad de insuficiență hepatică cronică sau complicații care pun în pericol viața pacientului și sunt referați către Serviciul de Transplant. Prezentăm cazul în cadrul echipelor multidisciplinare, dacă nu se identifică contraindicații importante atunci începem evaluarea. Pacientul se evaluează complet, cardiac, pulmonar, cerebral, psihologic. Sunt foarte multe lucruri pe care le evaluăm cumva să vedem dacă s-ar putea complica în timpul operației și dacă are resursele și șansele ulterioare să se îngrijească de noul ficat, dar mai ales dacă nu are dependențe care pun în pericol noul organ. Când este gata bilanțul reevaluăm și dacă este totul în regulă aducem pacientul pe lista de transplant. Pacientul primește un număr și în funcție de gravitatea bolii reevaluăm la un anumit interval de timp, recalculăm scorul de gravitate și în funcție de acesta în momentul în care apare un donator știm care sunt persoanele care pot primi organul”, a adăugat dr. Iulia Minciună.
CITEȘTE ȘI:
Primul transplant hepatic la Cluj-Napoca. Interviu cu Nadim Al Hajjar, şeful secției de Transplant Hepatic a IRGH
12 ore pentru o nouă șansă la viață
După ce a fost prelevat organul, este o luptă contracronometru pentru pregătirea pacientului pentru transplant.
„Per total au fost 12 ore, dar asta a presupus și o pregătire a pacientei înainte de a începe operația. Este o procedură complexă și necesită o pregătire specială. Înainte de ziua operației este evaluat pacientul ca să minimizăm orice riscuri pentru că transplantul hepatic este o operație cu riscuri mari, nu este o operație simplă. În ziua operației este o pregătire mult mai mare a pacientului ceea ce presupune un efort nu numai din partea întregii echipe, ci reprezintă o colaborare cu Centrul de Transfuzii, adică fără a avea sânge într-o cantitate mult mai mare decât alte operații nu se pot face astfel de proceduri și într-un timp relativ scurt, undeva la 10 ore. Este nevoie de o mobilizare fantastică, atât în privința resurselor de sânge cât și o mobilizare rapidă a întregului personal”, a transmis conf.dr. Simona Mărgărit.
„Toată procedura se desfășoară în concordanță cu activitatea noastră în ansamblul ei. Cel mai important lucru este timpul de ischimie rece să nu fie de lungă durată. Se dă startul echipei de prelevare. Din momentul în care este prelevat organul până la transplantarea lui, de preferat să nu treacă mai mult de 9 ore. Se poate ajunge și la 14-15 ore în funcție de calitatea ficatului, de diferența de vârstă între donator și primitor, dacă este un ficat gras sau este de la un donator care a consumat alcool sau nu. În general de preferat este ca timpul de ischimie rece să nu depășească mai mult de 9 ore, ideal este să se facă în primele 6-7 ore (…) Lucrurile nu se termină cu implantarea ficatului și cu stabilirea structurilor vasculare și biliare. Trebuie verificată după operație hemostaza pacientului, să vezi stabilitatea bolnavului, să se ajungă la încheierea intervenției prin închiderea abdomenului și așa mai departe. După intră rolul colegilor noștri și mai mult în verificarea parametrilor necesare pentru a fi pacienta în siguranță după care se transferă din sala de operație în secția de ATI și acolo este monitorizată permanent. Este o procedură complexă în care toată lumea este implicată”, a adăugat Nadim Al Hajjar.
După operația viața pacientului se schimbă radical. Acesta va fi monitorizat și se va întoarce la clinică pentru reevaluare.
„Noi trebuie să verificăm dacă nu apare o respingere precoce a grifonului și acest lucru poate fi verificat prin datele de la laborator. Împreună cu colegii hepatologi și de la Terapie Intensivă se stabilește inițierea tratamentului de imunosupresie”, a declarat Nadim Al Hajjar.
Potrivit dr. Iulia Minciună, există riscuri mai mari la complicații în primele ore de după operație.
„În primele ore este riscul cel mai mare de complicații și necesită o monitorizare atentă. În primele două săptămâni facem ecografii zilnice, dacă pe baza acestora există suspiciuni de tromboză, stenoze sau alte complicații, atunci imediat confirmăm aceste lucruri prin imagistică superioară, prin CT, RM. Partea de imunosupresie este destul de complicată pentru că există variabilități de la un pacient la altul, cum răspunde. Lucrurile acestea le urmărim prin analize zilnice și în funcție de nivelul seric al imunosupresoarelor reglăm dozele respective până la stabilizare. Cu această doză va pleca și pacientul la domiciliu. După ce externăm pacientul vizitele sunt extrem de frecvente la început. În prima lună vor veni săptămânal, iar ulterior se vor reduce până ajungem la o vizită pe an”, a adăugat dr. Iulia Minciună.
Pentru tânăra mămică din Mehedinți, viața începe din nou. Șansa oferită de transplantul hepatic nu înseamnă doar salvarea propriei vieți, ci și posibilitatea de a fi alături de copilul ei și de a construi împreună un viitor.
„Mă simt destul de bine, nici eu nu mă așteptam. M-am recuperat destul de repede. Nici nu se compară starea mea de acum cu cea de dinainte de transplant”, a adăugat mămica.
În data de 14 septembrie 2024 a avut loc primul transplant hepatic la Institutul Regional de Gastroenterologie şi Hepatologie din Cluj-Napoca la o pacientă de 25 de ani cu insuficienţă hepatică acută de etiologie autoimună.
După ce a fost externată, tânăra și-a arătat recunoștința pentru medicii care i-au salvat viața.
547 de pacienți au murit așteptând un transplant hepatic
Potrivit datelor Registrului Național de Transplant, 521 români așteaptă un transplant hepatic, iar din nefericire, 547 au murit așteptând organul salvator. Dr. Nadim Al Hajjar a declarat că în Cluj există foarte puțini donatori.
„Foarte puțini donatori există în Cluj. Nu există explicație. Oradea este campion național la donatori, urmată de Satu Mare, Baia Mare și Bistrița. Noi suntem cu foarte puțin (…) Atâta timp cât nu avem donatori suficienți și nu există o legislație în România pentru moartea circulatorie, doar pentru moartea cerebrală. A fost o discuție la nivelul Agenției de Transplant să se facă un proiect de lege prin care să se inițieze partea de donator în moarte circulatorie. Dacă o să treacă și vom avea legislație în acest sens, numărul donatorilor va crește.
Și așa am putea crește numărul donatorilor dacă am avea informații să le transmitem oamenilor că donatorul nu este mutilat, doar că prin acest gest pe care îl face salvează vieți. De la un pacient în moarte nu merge doar ficatul, merge și rinichiul, cordul, plămânii, corneea. Este un gest nobil dar sunt unii care sunt mai reticenți”, a adăugat Nadim.
Șansele de supraviețuire unui pacient care a fost supus unui transplant de ficat este mai mare de 80%, însă pentru bolnavii care nu au suferit un transplant hepatic șansele de supraviețuire sunt scăzute.
Citiți monitorulcj.ro și pe Google News
CITEȘTE ȘI:
