Sănătate
Medicul UMF Cluj Ruxandra Râjnoveanu, despre Medicina Paliativă: „Ajungi să fii ca familia pentru pacient. E important să știe că ești acolo”
La Universitatea de Medicină și Farmacie „Iuliu Hațieganu” din Cluj-Napoca, în decursul acestui an, s-a introdus o disciplină numită „Medicină Paliativă”. Dr. Ruxandra Râjnoveanu ne-a vorbit într-un interviu acordat monitorulcj.ro ce reprezintă îngrijirile paliative și cât de benefice sunt pentru pacienți și familiile lor.
Medicul UMF Cluj Ruxandra Râjnoveanu, despre Medicina Paliativă: „Ajungi să fii ca familia pentru pacient. E important să știe că ești acolo”
La Universitatea de Medicină și Farmacie „Iuliu Hațieganu” Cluj, în decursul acestui an, s-a introdus o disciplină numită „Medicină Paliativă”. Acest tip de medicină poate l-ați întâlnit sub numele de „îngrijiri paliative”. Ei bine, ele constau în ajutarea pacientului care suferă de o boală cronică incurabilă și a familiei acestuia , încă de la momentul diagnosticului, să treacă mai ușor prin ea și să aibă o calitate a vieții mai bună.
Pentru ca acest lucru să fie realizat, pacientul are nevoie de o echipă de profesioniști , iar în România pentru această competență este nevoie de un „Atestat de îngrijiri paliative” la baza pregătirii medicale, care durează 18 luni. La atestat se pot înscrie persoanelor care sunt cadre medicale și au deja o specializare în medicină.
Pentru a afla mai multe despre medicina paliativă, atât ca disciplină, cât și ca abordare de urmat în cariera medicală, monitorulcj.ro a luat legătura cu Dr. Ruxandra Râjnoveanu, medic pneumolog și Șef Lucrări la UMF Cluj, Șef disciplina Medicina Paliativă.
Ce presupune medicina paliativă?
Medicina paliativă sau îngrijrile paliative presupun o îngrijire pe mai multe planuri – atât fizic, cât și emoțional, social și spiritual, ne spune dr. Ruxandra Râjnoveanu. Un lucru special pe care aceste îngrijiri le au este că accentul se pune și pe familia pacientului, nu doar pe pacient în sine.
„Că spui medicină paliativă ori îngrijiri paliative, ca abordare presupune o îngrijire multidimensională, holistică, pe mai multe dimensiuni - atât pe plan fizic, cât și emoțional, social și spiritual, adresată pacienților și familiilor (îngrijitorilor), pacienți care suferă de boli cronice incurabile cu prognostic nefavorabil, din păcate.
Are ca obiectiv îmbunătățirea calității vieții atât a pacienților, cât și a familiilor lor, printr-o încercare de a preveni și trata impecabil suferința, sub toate aspecte sale.
Un lucru particular medicinii paliative este faptul că echipa care are grijă de pacient continuă să ajute familia acestuia și după ce el nu mai există, în perioada de doliu:
„Se întâmplă să fie perioade de doliu. Ajutorul nu se oferă doar pe perioada bolii și a vieții pacientului, el continuă cu acea perioadă de doliu care e adresată familiei. Asta este o alta particularitate a îngrijirilor paliative, prin faptul că merg mai departe prin suportul oferit familiei celui care nu mai există”, a spus dr Râjnoveanu.
Medicina Paliativă, noua disciplină la UMF
Medicina Paliativă a fost văzută ca o „necesitate”, un lucru care ar trebui să existe în formarea studenților mediciniști:
„În plan educativ există o bucurie pe care o simți atunci când vezi că aceste lucruri sunt o văzute ca o necesitate și că se introduce o disciplină de sine stătătoare. E un lucru mai mult decât fericit că se întâmplă, că sunt oameni care înțeleg importanța lor și că vor să ajute la formarea studenților de la Universitatea de Medicină și Farmacie. În acest sens, la noi la Cluj, doamna Rector Prof Dr Anca Buzoianu este un deschizător de drumuri. Am pășit pe acest drum nou al Disciplinei de Medicină Paliativă, continuând activitatea de predare de aproape 20 ani, pe care i-am trăit în cadrul Disciplinei de Pneumologie, iar pe partea de spital continui activitatea ca și pneumolog la Spitalul de Pneumoftiziologie „Leon Daniello”.
Alturi de alte teme, un lucru extrem de important care se predă la această disciplină este comunicarea, pașii de comunicare, empatia, ascultarea activă. Acest tip de comunicare este esențial, în special atunci când sunt comunicate vești proaste.
„Un lucru pe care nu l-am învatat in anii mei de studentie, cei drept in urma cu 20 de ani, sunt legati de o bună comunicare cu pacientul și familia lui, dar și ce presupune ascultarea activă. Atestatul m-a ajutat, au fost cursuri predate foarte clar. Chiar dacă eu deja comunicam cu pacienții mei, am realizat că există niște reguli, niște pași, care trebuie să-i cunoști. Aceste reguli sunt repere ce te ajută să știi când să nu greșești. Asta trebuie să știe și studenții în formarea lor ca viitori profesioniști. Empatia o subliniez încă de la primul curs, primul stagiu clinic. Insiști pe repere și pe cum să-ți arăți empatia, fie că e vorba de comunicarea verbală, fie de comunicarea nonverbală sau paraverbală, care sunt foarte importante în viața de zi cu zi. Dacă pleci de la o comunicare ce nu este deschisă sau este greșită s-ar putea să compromiți orice bun management al bolii. Poți „pierde” omul ca pacient, poți să-i pierzi încrederea”, a mai spus dr. Ruxandra Râjnoveanu.
O echipă de profesioniști
În medicina paliativă există o echipă de profesioniști - „nu ești singur”, spune doamna doctor. În afară de medic, în echipă participă asistentul medical (care trebuie să aibă un atestat), îngrijitorul, psihologul clinician, asistentul social, kinetoterapeutul, nutriționistul și consilierul spiritual, preotul.
„Îngrijirile paliative încă sunt văzute destinate exclusiv pacienților muribunzi, iar asta este o greșeală de percepție care trebuie schimbată. E recomandat ca medicina paliativă să fie integrată cât mai devreme în managementul acestor boli. Ideal este să se facă de la momentul diagnosticului și îngrijirile paliative să însoțească practic toate măsurile terapeutice, farmacologice, chirurgicale sau non-farmacologice de-a lungul traiectoriei bolii. Însă, legat de echipă - dacă pacientul ajunge să aibă o boală destul de complexă care-l scoate din circuitul social (ex. locul de muncă), asistentul social poate să-l ajute din perspectiva unei pensii sociale sau concedii medicale. Sunt lucruri pe care tu ca individ nu ai de unde să le cunoști. Comunicarea acestor lucruri și o bună direcționare, pot să reducă din grijile pacientul”, a spus dr. Râjnoveanu.
De asemenea, când vine vorba despre tratamentul durerii, în îngrijirile paliative se reevaluează situația, iar dacă durerea este incontrolabilă, pacienții ar putea să primească un tratament care să o amelioreze, dar la care există încă o reticență în România:
„Există opțiuni farmacologice în tratamentul durerii, atunci când ajunge să fie incontrolabilă, severă, cu impact asupra somnului sau altor activități de zi cu zi. Se pot oferi variante farmacologice cu care noi, ca țară, suntem un pic mai rezervați: e paradigma să nu folosești morfina decât în anumite situații și atunci numai unii medici au dreptul să prescrie așa ceva, ceea ce e greșit. Conform legislației, orice medic prescriptor, indiferent de specialitate, dacă apreciază că pacientul respectiv are nevoie de ajustarea tratamentului durerii, are dreptul să scrie opioide, ca de exemplu morfină. Evident, recomandarea trebuie să fie riguroasă, asumată și posibilele efecte secundare trebuie să fie supravegheate. Dar este important să se știe că aceste terapii pot fi oferite pacientului pentru o calitate a vieții incomparabil mai bună”, a mai spus medicul.
Atașament față de pacienți
Îngrijirile paliative reprezintă o ramură a medicinei care necesită multă putere și multă empatie. Am întrebat-o pe doamna doctor cum pot cei care se ocupă de acest tip de medicină să reziste, având în vedere că sunt înconjurați de suferință.
„Întrebarea e firească. Uneori poți resimți neputință, atunci când lucrurile nu merg în direcția sperată, pe care noi ca medici o întâlnim la anumite cazuri, cu sau fără aceste îngrijiri paliative. De multe ori lucrurile nu se întâmplă așa cum ți-ai dori. Pentru cei care lucrează exclusiv în îngrijiri paliative, încărcătura emoțională poate să fie și mai mare. Faptul că se lucrează în echipă, este un ajutor și din această perspectivă, existând sprijin și suport între colegi. Cred că mai mare este drama, ca părere personală, atunci când vorbim de partea pediatrică, de copii. Și ei sunt, din păcate, bolnavi eligibili pentru îngrijiri paliative și cred că acolo încărcătura este și mai mare.
Ajungi să fii ca o familie pentru pacientul respectiv. De aceea comunicarea și încrederea sunt foarte importante. Pacientul trebuie să simtă, să știe că ești acolo. Această disciplină îți oferă avantajul să poți să urmezi partea umană, dincolo de boală, pe care trebuie să o cunoști”, a declarat dr. Ruxandra Râjnoveanu.
CITEȘTE ȘI:
