Social
EXCLUSIV. Salvatori din Cluj, misiune în Turcia: „Ce a fost acolo nu am văzut nicăieri. Oamenii stăteau disperați, zi și noapte, lângă dărâmături” VIDEO/FOTO
Cutremurele din Turcia au șocat întreaga lume și au avut urmări catastrofale. La misiunile de căutare a supraviețuitorilor seismelor au participat salvatori din toate colțurile lumii, iar cei care au plecat din Cluj ne-au povestit experiența prin care au trecut.
Salvatori din Cluj, în sprijin în Turcia în urma cutremurelor / Foto: Rareș Urs - arhivă personală
Un sentiment de disperare a cuprins Turcia după cutremurele care au avut loc la începutul lunii februarie. Evenimentul tragic a avut urmări dezastruoase: mii de clădiri au fost puse la pământ, iar dărâmăturile au îngropat zeci de mii de persone, dintre care puține au mai putut fi salvate.
Amploarea catastrofei a fost inimaginabilă, așa că autoritățile turce au fost nevoite să ceară ajutor în întreaga lume.
Astfel, mii de salvatori au pornit în misiuni de căutare-salvare a supraviețuitorilor cutremurului. România a trimis două echipe, iar într-una dintre acestea s-au aflat și doi voluntari din Cluj-Napoca: un pompier de la Detașamentul 2 din Cluj-Napoca, plutonier adjutant Rareș Urs (alături de câinele său Max) și Oana Ciora (alături de câinele său Dino) din cadrul Asociației Câini de Salvare Transilvania (CTC).
Cei doi și-au împărtășit experiența și au oferit detalii despre misiune într-un interviu acordat monitorulcj.ro.
Salvatorii trebuiau să se descurce singuri, cu propriile resurse
Prima echipă a plecat din România la câteva ore de la producerea seismului, pe 6 februarie. Rareș și Oana au pornit spre Turcia pe 8 februarie, la două zile de la cutremur, și au făcut parte din a doua echipă de salvare, denumită RO-USAR2.
Pagubele fiind imense, iar resursele limitate, autoritățile din Turcia au cerut ca echipele de salvare din celelalte țări să se descurce cu propriile resurse, timp de 10 zile.
„Am mers cu cei de la ISU București-Ilfov (BIF) și am fost în subordinea lor. Am lucrat împreună, eram peste 50 de persoane în al doilea modul. Ne-am gospodărit individual, deci doar cu ce am dus de acasă: mâncare, apă de băut, curent, tot am adus de la București. Toată tehnica de intervenție a fost transportată cu avioanele”, a declarat, pentru monitorulcj.ro, Rareș Urs.
„Echipa din care am făcut noi parte, eu și Rareș, era formată din angajați ai ISU BIF și pe lângă voluntarii cu câini a mai fost și o echipă de medici asistenți și paramedici. Echipa noastră era una completă și putea să ducă misiunea de la căutarea persoanelor în viață până la localizarea lor efectivă, stabilizarea victimelor, extragerea și descarcerarea lor, acordarea primului ajutor și evacuarea lor către ambulanțe. O cerință a statului turc a fost ca aceste echipe să fie autonome, adică să se descurce cu resursele proprii pe toată durata misiunii, care a fost gândită pentru 10 zile. Noi am dus absolut tot cu noi: de la echipamente de intervenție, până la corturi, generator, mâncare, inclusiv apă pentru spălat pe mâini. Nu trebuia să depindem de statul turc”, a explicat, pentru monitorulcj.ro, Oana Ciora.
Rareș Urs a povestit că nu aveau nici dușuri, așa că trebuiau să se descurce cu apă îmbuteliată și șervețele umede aduse de ei. Doar după șase zile, colegii din Moldova au făcut corturi de decontaminare, unde aveau și apă caldă, pe care le-au folosit și salvatorii români pentru a se curăța.
Misiune emoționantă încă de la debut
Întrebată care a fost momentul cel mai tensionat, Oana Ciora a spus că întreaga misiune a fost încărcată emoțional, încă din momentul în care salvatorii români se pregăteau să plece în Turcia:
„Toată misiunea a fost încărcată emoțional: chiar de la momentul în care am plecat din România, când am realizat ce nivel de pregătire și dotare a avut misiunea aceasta. Atunci mi-am dat seama - când am văzut că plecăm cu două avioane de armată, Spartan, și două avioane NATO în care erau încărcate camioane, autospeciale, microbuz, combustibili, mașină cu container multirisc, generatorul care era cât un container de camion, absolut tot... de atunci te impresionează.
Apoi ajungi în aeroport și vezi că te afli între salvatori din toată lumea: Mexic, Italia, Portugalia, Ungaria... de peste tot. La fiecare 10 minute ateriza câte un avion care aducea salvatori. Ultimii 200 de kilometri i-am făcut cu autobuze pe autostradă. Am văzut că autostrada e aproape blocată. Pe o bandă erau doar trailere cu excavatoare și utilaje grele. Altă bandă era aproape blocată cu autospeciale de salvare. După aceea, ajungi în oraș și prima dată vezi niște case cu acoperișuri căzute, câte un perete căzut, iar pe măsură ce te apropii vezi că de fapt orașul are foarte puține clădiri care mai pot fi locuite”, a explicat Oana Ciora.
Haosul s-a lăsat pe străzi
Pe străzi era haos. Nu mai erau nici magazine, nici curent, iar în aer se simțea un miros care la un moment dat a devenit insuportabil, ne-a relatat pompierul clujean. Oamenii erau disperați. Armata se afla peste tot, patrula și escorta salvatorii, în încercarea de a menține lucrurile sub control.
Civilii încercau să își scoată apropiații de sub dărâmături, fie că erau în viață sau decedați, și puneau presiune pe salvatori:
„Nimic nu mai era, nici curent pe stradă, nici magazine. Nu mai era în picioare absolut nimic. Eram escortați de armată. Peste tot pe străzi era armata pentru că s-a pierdut controlul, oamenii erau disperați. Au fost colegi din alte țări care au fost amenințați cu arma de civili... toată lumea voia să mergi să ajuți. Nu ziceam niciodată «nu», cu toate că nu puteam să fim peste tot. Venea lumea și trăgea de noi «domnule haideți vă rugăm frumos, hadeți aici și ajutați-ne». Le spuneam că o să îi ajutăm, vă dați seama, pentru că toată lumea avea speranță în noi. Era foarte, foarte compactat tot acolo, deci șansele să-i fi găsit în viață erau minime. Dar mergeam spre mașini și lumea ne asalta ca să-i ajutăm. Mai intervenea armata și le făcea semne”, a povestit pompierul.
Deși au fost găsite persoane în viață după zile întregi, cei mai mulți nu au supraviețuit: „Din păcate cei mai mulți au fost decedați. Misiunea noastră din start a fost de localizare și extragere a victimelor în viață. Noi nu a trebuit să ne ocupăm cu decedații. Și câinii pe care îi avem erau antrenați să simtă oamenii în viață, asta cautău. Doar dacă persoana trăia câinele lătra la locul de unde venea mirosul și îl indica. Din păcate noi efectiv cu câinii nu am găsit nicio persoană în viață, în al doilea modul, dar primul modul care a mers din România, la câteva ore de la cutremur, a găsit undeva la cinci persoane în viață. Eu și colegii i-am ajutat pe ceilalți - era un bărbat de vreo 35 de ani care după 149 de ore era încă în viață. Am ajutat la extragerea lui, dar mai mult am mers în sprijinul turcilor. Ei ne solicitau câini pentru că ai lor erau accidentați și epuizați”, a mai spus Rareș Urs.
Civilii stăteau zi și noapte lângă dărâmături
Cu toate acestea, solidaritatea de care au dat dovadă civilii a fost impresionantă. Mulți au încercat să ajute la misiunile de salvare. Unii oameni au stăt lângă dărâmături zi și noapte și făceau focuri ca să se încălzească:
„E diferit față de misiunile pe care le avem în mod normal. La misiunile pe care le avem mai des impactul emoțional e mare pentru că ai familia aproape și e în contact cu echipele, ține presiune. Aici a fost general șocul pentru că amploarea dezastrului a depășit imaginația oricui, indiferent dacă vorbim despre voluntari sau profesioniști. Sigur te marchează. Vezi o mulțime de oameni care stau efectiv lângă dărâmătură, își fac focuri și au scaune, sunt acolo zi și noapte. Încearcă să ajute echipele de salvare cu informații, cu ce pot ei, cu un ceai... solidaritatea lor a fost, la nivelul omului de rând, incredibilă. Mulți civili cred că s-au pus foarte frecvent în pericol încercând să ajute la căutarea și salvarea persoanelor”, a spus Oana Ciora.
„Seara nu era nicio lumină, toată lumea era afară, la focuri. Cel mai impresionant a fost efortul oamenilor și mobilizarea tuturor țărilor pentru o astfel de situație. Mii de echipe au mers în Turcia să ajute. Asta te face să realizezi că în situația în care, Doamne ferește, s-ar produce așa ceva la noi, ar fi la fel. Asta e important pentru că nicio țară nu poate, cu forțe proprii, să facă față unui eveniment de amploarea asta”, a adăugat voluntara CTC.
Cum s-au desfășurat misiunile
Echipa din care au făcut parte clujenii a funcționat în două schimburi. În principiu, primul schimb era de dimineața până după-masa, după care exista un alt schimb până seara, însă salvatorii au fost nevoiți să pornească în misiuni de recunoaștere și pe timp de noapte.
Când lucrau în teren, aceștia aveau două modalități prin care puteau să ajute: urmau o misiune de la centrul de comandă, la care primeau locația și informația că o persoană ar putea să fie în viață, sau mergeau pe stradă și căutau singuri supraviețuitori.
„Ne dădeau prin centru de comandă informații sau mergeam noi în teren, salvatorii cu câinii de căutare. Ne opream și ne solicitau ceilalți salvatori. Eram la dispoziția lor. Stăteam în stradă și oricând era nevoie interveneam”, a relatat Rareș Urs.
În această situație, salvatorii s-au bazat foarte mult pe câinii antrenați pentru misiunile de căutare-salvare: „Era primul pas în teren. Când câinele meu avea interes într-o parte, îl retrăgeam de sub dărâmături, mă uitam, mă gândeam că s-ar putea să fie o persoană acolo, trimitea colega mea câinele ei să confirme ceea ce al meu a văzut, iar dacă era într-adevăr așa, urmau pompierii care veneau cu tehnica lor cu senzor de mișcare, senzor de termoviziune… era un proces complex”, a mai spus Rareș Urs.
Riscuri imense pentru salvatori: „Blocurile stăteau să cadă”
Salvatorii au fost și ei supuși unor riscuri imense în timpul misiunii lor în Turcia. Multe blocuri care au mai rămas în picioare „stăteau să cadă”, iar aceștia se puteau aștepta oricând la un nou cutremur care să le pună viețile în pericol:
„Era foarte, foarte periculos. Am 16 ani la pompieri la ISU și am văzut multă traumă, dar ca riscuri a fost altceva. Nu puteai să previi. Erau clădiri care aproape cădeau și te gândeai ce se poate întâmpla dacă mai vine o replică. Am prins cinci replici de cutremur, dintre care două mai puternice. S-au simțit destul de tare. A trebuit să mergem afară unde aveam un loc în care am decis ne strângeam toți în caz de cutremur. Mergeam în teren și stăteau blocurile să cadă, cele care au mai rămas în picioare. A fost destul de greu. A fost și partea emoțională care ne-a încercat pe toți. Eu sunt pe intervenție, am văzut destule accidente, dar ce a fost acolo nu am văzut nicăieri”, a mai declarat Rareș Urs.
Cu toate că experiența a fost una traumatizantă, iar oboseala s-a acumulat, salvatorii s-au împăcat cu gândurile negative și și-au asumat riscurile ca să salveze alte vieți.
După ce s-au întors acasă, cu ocazia Zilei Protecției Civile, echipele de militari, pompieri, medici, asistenți și voluntari care au participat la misiunea internațională umanitară din Turcia au fost invitați la Palatul Cotroceni, la ceremonia de decorare. Aceștia, alături de partenerii patrupezi, au fost decorați de președintele Klaus Iohannis pentru efortul și curajul de care au dat dovadă.
Din punct de vedere al urmărilor, evenimentul tragic din 6 februarie a cauzat moartea a peste 50.000 de persoane în Turcia şi Siria, potrivit unui bilanţ obţinut de AFP din mai multe surse.
Citiți monitorulcj.ro și pe Google News
CITEȘTE ȘI:
