Social
Sociologul Gelu Duminică: „În România, educația cu adevărat de calitate lipsește cu desăvârșire”
România este statul membru al UE cu cel mai scăzut nivel de participare în educație la vârsta finalizării învățământului obligatoriu – doar 81%. Sociologii atrag atenția asupra faptului că deși acest lucru este binecunoscut de decidenții politici, în continuare nimeni nu se grăbește să ia măsuri.
România este statul membru al UE cu cel mai scăzut nivel de participare în educație la vârsta finalizării învățământului obligatoriu Foto: depositphotos.com
1 din 5 copii români nu termină şcoala la timp, conform unui studiu Salvați copiii publicat zilele trecute. În acest context, organizația a cerut Guvernului un plan de măsuri imediate, în urma analizei din care au reieşit mai multe puncte esenţiale: neparticipare şcolară ridicată, acces discriminatoriu la servicii echitabile de sănătate, precaritate a bunăstării emoţionale, abuz sexual, decalaj semnificativ urban/rural.
Sociologul Gelu Duminică a explicat, pentru monitorulcj.ro, că în sistemul educațional românesc există segregare majoră, iar educația nu este echitabilă.
„Acestea nu sunt noutăți (n.red – cifrele legate de sistemul educațional românesc). Educația în România nu este echitabilă. Avem zone de marginalitate și marginalizare în România, în sistemul educațional, imense, care sunt ignorate. Mediul rural, comunitățile de romi, anumite comunități mari din urbanul mare, sunt ignorate cu totul. Aici trebuie să vedem dacă educația este centrată pe copil sau este centrată pe sistem. La noi, din păcate, educația este centrată pe sistem. Educația de calitate, cu adevărat de calitate, e frumoasă dar lipsește cu desăvârșire... Noi avem licee în care rata de promovabilitate la examene este zero, de foarte mulți ani, în condițiile în care dacă te uiți în catalog copiii aceia erau de nota 7,8 și 9. Asta înseamnă că sistemul nu a controlat sub nicio formă ce s-a întâmplat la nivel de calitate”, a subliniat Gelu Duminică.
De altfel, în țara naostră analfabetismul funcțional e „înfloritor” de mai multe generații. „Avem segregare majoră în sistemul educațional, 1 din 5 copii romi învață într-o clasă segregată. Avem studii care ne arată că o școală care este situată într-un mediu dezavantajat produce analfabeți de foarte multe generații și nimeni nu se întreabă de ce. Și atunci toate aceste lucruri duc către această situație, avem cu alte cuvinte excluziune, marginalizare, calitate slabă – toate acestea duc către o rată de abandon destul de mare. Niciun copil nu se duce într-un loc în care nu se simte bine și unde educația nu îi oferă o perspectivă asupra propriei sale dezvoltări. În momentul în care ești analfabet în clasa a opta și nu știi să scrii și să citești, ceea ce e o realitate pentru spațiul românesc într-o măsură mai mare decât ne închipuim, te gândești ce faci cu viitorul tău. O meserie bună nu poți să ai dacă nu știi să scrii și să citești și atunci preferi să pleci afară. Muncești spălător de mașini în Marea Britanie, dau un exemplu. Să nu uităm că în conformitate cu cifrele pe care le avem la nivel global peste 40 la sută din populația actuală școlară este analfabetă funcțional și doar 2 la sută din tinerii proveniți din mediul rural dezavantajat finalizează studiile universitare. Noi am avut de-a face doar cu sistemul – profesorul, inspectorul, cadrul didactic etc, noi nu am discutat despre investiția în educație, ci despre creșterea salariiilor, cu alte cuvinte, noi am gândit pe termen scurt întotdeauna, România are o problemă cu educația de o sută de ani, nu de acum. Comuniștii au venit și au uniformizat și au făcut ceea ce au putut, iar din anii 90 nu am fost în stare să facem mai nimic, decât să încercăm să controlăm și să politizăm cât de mult se poate”, mai spune Gelu Duminică.
Pe când depolitizarea sistemului educațional românesc?
Cât despre o posibilă depolitizare a sistemului educațional, sociologul completează: „Aici e discuția cu oul sau găina... Important este că nu poți avea o societate mai bună fără un sistem educațional de calitate și performant care să se uite spre viitor nu către trecut și prezent, adică sistemul educațional pregătește cetățeanul viitorului iar pentru asta trebuie să ne apărăm valorile în care copiii aceștia trebuie să creadă”.
Sărăcia este greu de combătut
La rândul său, Mihaela Nabăr, director World Vision România a subliniat, pentru monitorulcj.ro., că legătura dintre sărăcie și un nivel scăzut de educație este clară și este nevoie de soluții integrate pentru a o putea combate. „Conform Eurostat, 85% dintre copiii care provin din familii cu o slabă educație se confruntă cu deprivări materiale. Realitatea copiilor din mediul rural din alte comunități vulnerabile a fost analizată și în Raportul Bunăstarea copilului din mediul Rural din România, realizat de fundația World Vision România. Sărăcia cu care se confruntă aceste familii se suprapune cu un nivel scăzut de educație al adulților din gospodării, ceea ce lasă copiii și adolescenții fără niciun sprijin moral și educațional în procesul de învățare acasă: doar 4 din 10 adulți din mediul rural au promovat examenul de Bacalaureat; 37% dintre adolescenți lipsesc de la școală pentru că muncesc – din cauza greutăților materiale părinții prioritizează nevoile de subzistență în detrimentul educației copiilor.
(...) Din păcate vedem cum, la nivel UE, țara noastră oferă cele mai puține șanse copiilor din mediile vulnerabile la o viață mai bună. În România, dacă un copil se naște sărac, de cele mai multe ori, este condamnat să rămână sărăcie și la vârsta adultă. Sărăcia și nivelul scăzut de educație al părinților se transmit din generație în generație din cauza lipsei unui set integrat de servicii sociale, medicale, psihologice și educaționale care să fie aplicat în comunitățile unde este cea mai mare nevoie pe termen mediu și lung”, a declarat Mihaela Nabăr.
Ea mai atrage atenția că de fapt, ne mințim dacă spunem că un copil dintr-o familie vulnerabilă, ai cărui părinți au cel mult opt clase și trăiesc din munca la câmp cu ziua, are șanse reale să devină un adult autonom, responsabil, care să traiască decent și să poată contribui la rândul său la binele comum al societății. De asemenea, „ne mințim dacă vorbim de soluții simple și miraculoase pentru o problemă sistemică atât de gravă și de puternic înrădăcinată în istoria și prezentul nostru. Acei copii de nota 10 din familii cu o situație precară, de care auzim în spațiul public, sunt excepțiile unei statistici care pentru milioane de alți copii arată extrem de trist și de îngrijorător. Peste 40% dintre copiii României trăiesc în risc de sărăcie și excluziune socială și, în același timp, sunt analfabeți-funcțional”.
Citiți monitorulcj.ro și pe Google News
Foto: depositphotos.com===
CITEȘTE ȘI:
