Social
Ce ascunde “Bârlogul lui Faust” din Cluj-Napoca
Ca să intri în “bârlogul lui Faust” trebuie să treci de o ușă îngustă, albă și apoi să cobori “nebănuitele trepte”.
Biblioteca Centrală Universitară “Lucian Blaga” din Cluj-Napoca pare o fortăreață a cărților cu multe încăperi ascunse, cu secrete știute doar de angajați. Dacă urci scările principale, apoi te întorci cu fața spre intrare, în partea dreaptă se văd câteva trepte care merg spre etajul superior. După ce urci puțin, se ivește parcă de nicăieri o ușă îngustă, albă și misterioasă pe care scrie “Bârlogul lui Faust”. Curiozitatea este cu atât mai mare cu cât afli că acolo nu oricine poate intra, fiind nevoie de acord special și ghidaj pentru vizitatori.
Odată ce ușa se deschide, se arată o cămăruță luminoasă, cu geamuri înalte cu vedere la străzile Clinicilor și Victor Babeș. Poate fi asemuită cu o chilie monahală datorită dimensiunii.
Ușa este undeva sus și ca să ajungi în camera propriu zisă trebuie să cobori o scară din lemn de stejar. Sunt “nebănuitele trepte” care cu fiecare pas te duc spre locul în care Lucian Blaga a tradus celebra operă “Faust” a lui Goethe, locul unde și-a petrecut cea mai mare parte a timpului vreme de doi ani, din 1952 până în 1954. Acum, “bârlogul lui Faust” este birou administrativ, ocupat de directorul tehnic al bibliotecii și de colegul său.
Canapeaua de sub “nebănuitele trepte”
Două birouri, trei scaune tapisate, un cufăr verde, o canapea crem, două scaune din lemn și un dulap sunt piesele de mobilier din cămăruța de sub scări. Arhitectul Tiberiu Trenea, directorul tehnic al Bibliotecii Centrale Universitare spune că biroul pe care își tocește acum coatele colegul său este din perioada când Lucian Blaga își petrecea serile și nopțile traducând “Faust” sau revizuindu-și propriile scrieri. Canapeaua crem este tot din acea perioadă și se află exact în același loc ca atunci, sub “nebănuitele trepte”, așa cum le-a botezat poetul după titlul ultimului său volum de poeme antum.
Cele trei scaune tapisate nu sunt niște piese de mobilier oarecare. I-au fost donate lui Blaga de familia poetului Octavian Goga.
Cufărul verde și iubirea pentru Elena Daniello
Cufărul a aparținut poetului și a fost donat de Helene Daniello, fiica dr. Elena Daniello, cea de care poetul s-a îndrăgostit în timp ce mergea la cabinetul ei la tratament stomatologic și cea care a fost muza poetului în ultimii ani de creație. Fiica Elenei Daniello a donat Bibliotecii Centrale Universitare și 40 de manuscrise care sunt păstrate în Colecțiile Speciale ale Bibliotecii.
“La magazie mai avem un colț de etajeră de la casa lui din Lancrăm. Am primit-o de la doamna Daniello care lucra aici la Medicală I. Tot de la ea am primit și cufărul”, spune Tiberiu Trenea.
Eszter Kovacs, șef Serviciu Relații cu Publicul în cadrul bibliotecii afirmă că în unele documente scrie că Lucian Blaga stătea la geam și pândea când ieșea Elena Daniello de la Clinica Medicală I să o vadă.
Elena Daniello: prietenia s-a format în timpul tratamentului
Despre dragostea pe care poetul i-a purtat-o Elenei Daniello și despre prietenia dintre ei a vorbit chiar protagonista poveștii într-un interviu de acum câțiva ani pentru revista “Apostrof”. Povestea a avut loc în 1950. “Prietenia s-a format în timpul tratamentului dentar. Eu aveam cabinetul aici în locuinţă şi pe dânsul îl lăsam să aştepte în biroul soţului meu, având o uşă care comunica cu acel birou. Şi-atuncea îl pofteam – între doi bolnavi, ca să nu provoc animozităţi în sala de aşteptare –, îl tratam şi… Între timp, până aştepta, se mai uita la cărţi, mai primea o cafea – bea o cafea, că-i plăcea foarte mult cafeaua – şi… Asta a durat, cred, vreo două luni, până când am terminat tratamentul”, spunea Elena Daniello în interviul pentru “Apostrof”.
Cum a ajuns Blaga într-o cameră cât o chilie
Perioada în care Lucian Blaga a trăit mai mult în “bârlogul lui Faust” a fost poate cea mai nefastă din viața sa. În 1948, comuniștii l-au înlăturat de la catedră, între 1949 – 1951 a lucrat la Institutul de Istorie și Filosofie al Academiei R.P.R., iar din 1951 a fost transferat la Biblioteca Academiei. Deși era angajat al Bibliotecii Academiei își desfășura activitatea la Biblioteca Centrală Universitară.
“Atunci când el era aici, când a fost dat afară de la universitate, practic nu a mai rămas cu nimic decât cu casa de la Lancrăm. Nu mai avea nimic și de aceea stătea aici. Acesta era singurul spațiu în care putea să doarmă. Aceasta a fost fosa sălii festive. Aici se vede că a fost o ușă acoperită ulterior”, precizează Tiberiu Tronea în timp ce arată spre peretele din spatele birourilor.
Eszter Kovacs declară că inițial Lucian Blaga a lucrat într-una din sălile de la etajul II al bibliotecii, apoi s-a mutat într-un birou la același etaj, iar în 1952 a coborât în încăperea de sub scări.
Drumurile lui Lucian Blaga între sălile bibliotecii și “bârlogul lui Faust”, pașii pe scara de stejar și poate câte o privire pe geam sunt reconstituite acum de cei doi locatari ai cămăruței sale. Manuscrisele poetului din Colecțiile Speciale sunt atinse de cercetători, iar opera sa prinde viață sub ochii cititorilor. Lucian Blaga rămâne o prezență vie în Biblioteca Centrală Universitară.
Detalii despre ultimii ani din viața lui Lucian Blaga puteți citi AICI.
