Social

Clujeanul care a trecut prin trei lagăre de exterminare. Povestea lui Vasile Szekely - FOTO VIDEO

Bărbatul a fost decorat de Administraţia Prezidenţială cu ordinul naţional „Serviciul Credincios” în grad de cavaler.

Despre viaţa clujeanului Vasile Szekely se poate scrie o carte. Acesta avea doar 15 ani când viaţa i s-a schimbat dramatic după ce părinţii lui au fost arestaţi de nazişti şi duşi în lagărele din Polonia. Cum sângele apă nu se face, s-a bazat pe fratele lui mai mare, iar împreună au reuşit să treacă peste toate greutăţile ce au urmat.

Vasile Szekely a avut parte de momente dramatice în adolescenţă, când toată familia i-a fost distrusă de nazişti. El avea doar 15 ani când pe mama şi tatăl lui i-au luat trupele speciale şi i-au dus în lagăr în Polonia.

„Într-o zi când mă întorceam din oraş cu fratele meu, ajungând în apropierea casei unde stăteam în cartierul Gheorgheni, am văzut un camion în care stăteau părinţii mei, îmbarcaţi să-i ducă la ghetou. Ne-am apropiat de acel camion şi în acel moment mama mi-a făcut semn să nu mă duc către camion”, rememorează Vasile Szekely.

A avut parte de prieteni adevăraţi care l-au încurajat să nu poarte steaua galbenă şi a stat drept în faţa acelui regim. „Am umblat împreună cu fratele meu prin centrul Clujului fără stea şi eram susţinuţi şi încurajaţi de prieteni”, spune bărbatul.

„Eu sunt 59.588”

Rămaşi singuri în Cluj fără părinţi, dorul de mamă şi tată i-a făcut pe cei doi să meargă în ghetourile din Baia Mare cu speranţa că o să-i întâlnească din nou. Aşa au ajuns în scurt timp în cel mai mare lagăr din Polonia: Auschwitz.

„Vă daţi seama că, pentru un băiat de 15 ani, să te trezeşti să n-ai un pic de libertate, deci ai fost privat de libertate totală, ai fost privat de simţământ ca om pentru că nu te-a mai chemat Vasile Szekely că te-a chemat un număr: 59.588. Acesta a fost numărul meu. Cel mai dor mi-a fost de părinţii mei despre care n-am ştiut în primele luni ce s-a întâmplat cu ei. Când m-am despărţit şi de fratele meu. Mi-a fost dor de prietenii mei care au stat cu mine, de Cluj, mi-a fost dor să mai particip încă o dată la evenimentele din liceu din care am făcut parte şi având crezul că mă voi întoarce în oraşul în care m-am născut. Aşa s-a şi întâmplat”, a spus emoţionat clujeanul care a scăpat din mâinile naziştilor.

A stat un an de zile în trei lagăre diferite. A fost mai întâi la Auschwitz Birkenau, apoi la Buchenwald, iar la final în Bochum.

Botezul vieții de lagăr

Cel mai greu moment prin care a trecut a fost „botezul”, atunci când a fost tuns şi i s-au dat haine de puşcăriaş. „M-au tuns, m-au dezbrăcat, mi-au făcut baie şi m-au îmbrăcat în hainele vărgate (nota red.: haine de puşcăriaş). Un alt moment greu a fost atunci când mi-am văzut părinţii îmbarcaţi în camion şi duşi de lângă mine, şi nu i-am mai văzut niciodată”, a spus Vasile.

Cei doi fraţi au fost repartizaţi în lagăre diferite, dar norocul sau destinul i-a ajutat să se revadă tot în lagăr. În câteva luni cei doi s-au schimbat atât de tare încât abia s-au mai recunoscut. Fratele lui i-a spus lui Vasile că şi-a văzut mama de câteva ori în lagărul în care a fost, dar la un moment mama şi tatăl celor doi băieţi pur şi simplu au dispărut.

Voința de a supraviețui

Cea mai mare preocupare a deportaţilor era supravieţuirea. „Dacă te-ai lăsat şi n-ai mâncat ce-ţi dădeau mureai. Îţi dădeau supă...de exemplu numai de iarbă. Dacă n-ai mâncat supă de-aia nu mai trăieşti. Nu erai cu gândul de a muri. Am văzut acolo tineri de 20-30 de ani cum nu rezistau. Vedeai pur şi simplu cum deveneau piele şi oase şi îi vedeai morţi. Trebuia să te gândeşti că o să supravieţuieşti şi o să pleci din acel loc”, mai spune Szekely.

Deşi a fost foarte greu în lagăr, a avut norocul de a sta cu trei clujeni tineri deştepţi şi care proveneau din familii înstărite. Cei trei l-au învăţat pe tânărul de 15 ani ce înseamnă muzica de calitate şi l-au ajutat să înţeleagă mai bine arta.

Condiţiile de cazare ale deţinuţilor erau foarte proaste, deţinuţii fiind înghesuiţi unii peste alţii. „Am stat în Birkaneu într-o baracă unde erau nişte...nu paturi, ci priciuri din lemn, unde stăteau zece oameni”, a mai spus Vasile.

Insurecția finală

Vasile Szekely povestește că în lagăr comuniştii s-au organizat şi aveau reprezentanţi care-i păzeau pe deţinuţi, însă în momentul în care au pus mâna pe arme aceştia s-au întors împotriva ofiţerilor SS. După ce comuniştii au organizat o insurecţie, la câteva ore, trupele străine au ajuns şi ele în lagăr. Acela a fost momentul în care au devenit liberi.

Clujeanul Vasile Szekely a fost deportat în lagărele naziste la vârsta de 15 ani, alături de fratele lui mai mare, de 22 de ani.

Administraţia prezidenţială a României i-a înmânat lui Vasile Szekely ordinul naţional „Serviciul Credincios” în grad de cavaler. La eveniment a luat parte şi preşedintele comunităţii evreieşti din Cluj, Robert Schwartz.

„Această decoraţie face foarte mult pentru mine, mă onorează, înseamnă că a fost recunoscută activitatea mea şi după Holocaust, activitatea mea în viaţa dezvoltării Căii Ferate din Cluj unde am muncit din 1954 ca inginer stagiar şi până la pensionare. Prin munca mea consider că am participat şi la dezvoltarea Clujului”, a declarat cu ochii în lacrimi clujeanul Vasile Szekely.

După ce s-a întors din lagărele naziste s-a căsătorit şi şi-a întemeiat o familie. Are o fată de 54 de ani şi se declară un om fericit. Pentru că sportul l-a ajutat în adolescenţă să treacă de cel mai greu moment al vieţii, Holocaustul, nu a renunţat niciodată la el, iar acum nu lasă să treacă ziua fără să facă o oră de sport.