Social

Alpinistul Justin Ionescu, întors din Himalaya după cutremur - Am avut şansa să fiu protejat

Alpinistul Justin Ionescu, întors joi noapte din expediţia din Himalaya, a povestit că trei lucruri au contribuit decisiv la salvarea sa după cutremurul devastator din Nepal - şansa, compania de asigurări şi puja -un ritual budhist. Se declară fericit că a avut şansa să fie protejat.

Justin Ionescu este unul dintre cei patru alpinişti români, alături de Alex Găvan, Teo Vlad şi Zsolt Török, care se aflau expediţie în Himalaya în timpul cutremurului din 25 aprilie, toţi reuşind să părăsească muntele în siguranţă. Justin Ionescu a plecat în expediţie în Himalaya la sfârşitul lunii martie, în încercarea de a escalada vârful Everest, fără oxigen suplimentar, ceea ce ar fi reprezentat o premieră pentru România. Joi noapte, Ionescu a ajuns la Bucureşti şi a povestit pentru Mediafax ceea ce a trăit în Nepal.

”Sunt fericit că am avut şansa să fiu protejat”

Întrebat direct dacă este un om norocos, alpinistul a răspuns: "Mă simt foarte norocos. Şi sunt fericit că am avut şansa să fiu protejat. La propriu m-am simţit protejat. Am avut şansa să nu păţim nimic, nici eu, nici colegul meu Zsolt Torok şi nici ceilalţi români care am fost acolo".

Subiectul "cutremur" este încă puternic prezent în mintea sa.

"Cutremurul... n-am realizat gravitatea puterii şi ceea ce putea implica. În acel moment nu am realizat. Cutremurul m-a prins în tabăra II, la 6.400 de metri altitudine, abia începea muntele, mai aveam mult de urcat. Eram într-o tură de aclimatizare, o făceam împreună cu Zsolt Torok, colegul meu. Şi el era acolo tot să cucerească Everestul, dar el a preferat să urce cu oxigen. N-a apucat, ca şi mine. Ne-am întâlnit în tabăra de bază şi am urcat împreună. Eu mai fusesem în acel loc cu doi ani înainte. Am sesizat avalanşele care s-au pornit de pe versanţii căldării în care noi ne aflam. Eu mai trăisem avalanşe în zona aceea şi am încercat să-l liniştesc pe Zsolt, care chiar s-a speriat. El a asociat totul cu alte avalanşe trăite în cort. S-a stresat atunci, eu i-am zis să stea liniştit că nu vor ajunge la noi, pentru că mai trăisem asta. Nu au ajuns la noi. Acum, ajungând acasă, mă gândesc că şi datorită lipsei de oxigen nu am realizat gravitatea situaţiei. Probabil asta s-a întâmplat. Cutremurul a fost lung, am schimbat destule cuvinte între noi", a povestit Justin Ionescu scenele petrecute pe munte.

"În ziua cutremurului era ceaţă şi ningea, nu am văzut avalanşele care s-au pornit de pe versanţi. A doua zi, după cutremur, când ne-am trezit, nu mai erau urme, erau astupate de zăpadă şi nu se mişca nimeni. Ceea ce era foarte ciudat, nu e uzual să nu existe mişcare între tabăra doi şi tabăra unu. Acolo se fac transporturi permanent. În ziua aia, era ora 10.00 şi nimeni nu făcuse urme între cele două tabere. Au plecat până la urmă în jos trei şerpaşi, i-am lăsat în faţă, apoi am plecat şi noi. I-am prins foarte repede, stăteau pe rucsacuri, nu făceau nimic. I-am întrebat ce se întâmplă şi ne-au spus că nu găsesc o scară peste o crevasă şi le e frică să continue. Şerpaşii sunt la muncă. E o mare diferenţă, noi suntem cu pasiunea, pentru ei e muncă. Ei îşi fac doar treaba, nu riscă, au familii acasă... Şi atunci am zis «hai să mergem noi să descoperim». Am plecat şi am deschis drumul până în tabăra unu", povesteşte alpinistul.

Ionescu şi Torok au aflat despre impactul pe care l-a avut cutremurul din Nepal asupra taberei de bază, unde aveau amplasate corturile, abia a doua zi după seism. El mai spune că cel mai mult l-a şocat ”dezastrul” pe care l-a văzut când a ajuns în tabăra de bază.

”În viaţa mea nu am văzut aşa ceva. După trei zile, totul era răvăşit. Nu toată tabăra, porţiunea din mijloc, care arăta ca după un război. Au murit 18 oameni acolo. Mă consider norocos şi fericit pentru că, dacă aş fi fost cu Zsolt în tabăra lui, lucrurile ar fi stat cu totul altfel. Tabăra lui a fost dintre cele mai afectate. A avut noroc că nu a fost acolo", a mai spus Justin Ionescu.

În expediţia din Himalaya, prin care îşi propunea să urce cel mai înalt vârf din lume, Everest, aflat la 8.848 de metri altitudine, Ionescu a pierdut aproape tot echipamentul.

Întrebat dacă crede că şi divinitatea a contribuit la salvarea sa, Justin Ionescu a stat câteva momente pe gânduri, apoi a scos de sub tricou un şnur galben înnodat în jurul gâtului: "Mda, şnuruleţul ăsta galben e un talisman, pe care îl primeşti de fiecare dată când pleci pe un vârf de peste 8.000 de metri. Se face o «puja». O rugăciune către munte, să te protejeze. O fac de fiecare dată. Anul ăsta a fost diferit. Lama (n.r. - călugăr budhist) care a ţinut această slujbă era unul dintre şerpaşi. E un personaj de o bunătate fantastică, aşa cum îţi imaginezi un lama budhist. El ne-a ţinut slujba, foarte familiar, foarte intim. Nu a fost nimic pompos. Chiar m-am simţit apropiat de tot ce se întâmpla. Ulterior, puja chiar şi-a făcut treaba, m-a protejat. Eu cred în divinitate, dar nu sunt extremist şi nici practicant nu pot spune că sunt. Mă duc foarte rar la biserică. Pot spune că au fost trei lucruri care m-au ajutat să mă întorc teafăr: şansa, compania de asigurări şi puja".

A luat legătura cu familia abia la două zile de la cutremur

Justin Ionescu a luat legătura cu familia abia la două zile de la cutremur. Părinţilor lui le-a fost greu să creadă că e teafăr.

"Am neglijat şi nu am luat în considerare ce se putea întâmpla. Era o tură de aclimatizare uşoară, am considerat că e lipsită de riscuri şi nu am luat cu mine telefonul prin satelit. Şi-au făcut griji, vă daţi seama. Am reuşit să sun după două zile de la cutremur şi am anunţat că nu am păţit nimic. Am rugat pe cineva să sune acasă când am realizat ce s-a întâmplat. Am vorbit cu soţia, dar părinţii tot nu o credeau după tot ce văzuseră la televizor", a mai spus Ionescu.

Justin Ionescu este alpinist din 1995. De la începutul anului 2015, este preşedintele Federaţiei Române de Alpinism şi Escaladă.

Cutremurul cu magnitudinea de 7,8 care a devastat Nepalul luna trecută a provocat decesul a peste 7.000 de oameni şi rănirea altor 14.000.