Sport
Belodedici, la 50 de ani: „Am avut noroc în viață". Pasiunile ascunse ale fundașului
Miodrag Belodedici își serbează astăzi ziua de naștere. Fostul internațional împlinește 50 de ani.
Ajuns la 50 de ani, Miodrag Belodedici se simte „unul dintre oamenii care au avut noroc în viață”. „Pentru mine viața e frumoasă. Pot să spun că sunt unul dintre oamenii care au avut noroc în viață. Am avut și am o viață liniștită, cu mai multe succese decât insuccese”, a declarat Belodedici la împlinirea vârstei de 50 de ani.
„Îmi doream o minge adevărată”
Cel mai frumos cadou pe care și l-a dorit Belo a fost „o minge ca lumea, adevărată, dar nu am primit-o. De mic, visul meu era să joc fotbal. Mi-au cumpărat niște rude de-ale mele din Iugoslavia o minge, dar era din cauciuc. Am jucat de câteva ori cu ea și apoi fâssssss, s-a spart! La noi, la magazinul universal din comună aveau numai mingi de 13 lei. Erau subțiri, se spărgeau foarte repede”.
„Stăteam în spatele porții și visam să ajung fotbalist”
Fostul fundaș al naționalei a dezvăluit că a auzit de Steaua abia când era în clasa a opta. „Nu prindeam posturi românești. Abia prin clasa a 8-a, la Moldova Nouă, am auzit de Steaua, de echipa națională. Primii jucători pe care i-am simpatizat erau cei care jucau duminica în echipa satului. Stăteam în spatele porții și visam să ajung și eu fotbalist. Mai apoi, pot spune că nea Fane Sameș a fost primul meu idol adevărat. După aceea am început să țin și cu Steaua”, a mărturisit Belodedici, pentru site-ul FRF.
„Primeam bătaie pentru că rupeam toate gardurile din curte”
Belo a relatat momente din copilăria sa, când mergea să facă baie într-un râu și mânca pește crud. „Luam cămașa unui prieten, unul ținea de un capăt, altul de celălalt, și prindeam peștișori din aceia mici. Doar le tăiam capul și îi mâncam așa, cruzi. Ce mai, sushi în toată regula! (...) Am crescut afară, unde stăteam de dimineața până seara. Aveam gospodărie mare, cu două vaci, 11 oi, găini cât cuprinde, curci, gâște, rațe, stupi cu albine. Mâncam sănătos. Îmi aduc aminte că mergeam cu bunica în grădină, mă ruga s-o ajut la cules, la săpat. Iar eu abia așteptam să scap, să fug să joc un pic fotbal cu prietenii care mă așteptau. Am lucrat și la câmp, și în curte, am fost și cu animalele la păscut. Dar mereu luam mingea cu mine, și când mergeam cu purceii în livadă, eu făceam antrenament individual. Cred că am rupt toate gardurile din curte, așa că mai primeam și bătaie câteodată. Gândul meu tot timpul era la fotbal!”, a povestestit fostul internațional.
„Am suferit mult când am plecat de acasă”
Dacă nu ar fi jucta fotbal, Belodedici s-ar fi făcut cojocar, meserie pentru care l-a pregătit bunicul său, chiar dacă nu-i plăcea deloc acest meșteșug. Belo e pasionat și de istorie. „Îmi place istoria, îmi place să citesc despre culturi, obiceiuri, îmi plac popoarele care au obiceiuri, tradiții rămase. Eu am suferit mult când am plecat de acasă. Noi îl sărbătorim pe Sfântul Nicolae al casei, fiecare are câte un sfânt al casei. Ne strângeam toate rudele, vorbeam de fotbal, de războaie. Când am început să joc fotbal, îmi părea rău că nu pot participa la aceste sărbători”, a afirmat Belodedici.
Cine e Miodrag Belodedici
Miodrag Belodedici s-a născut în comuna Socol (Caraș-Severin) și a început să joace fotbal în 1978 la Minerul Moldova Nouă. După un an petrecut la Luceafărul București s-a transferat la Steaua, unde a jucat până în 1988. Apoi a mai evoluat la Steaua Roșie Belgrad (1989-1992), Valencia (1992-1994), Valladolid (1994-1995), Villarreal (1995-1996), Atlante (1996-1998) și din nou la Steaua București (1998-2001). A jucat 55 de meciuri pentru naționala României, marcând cinci goluri.
Belo are în palmares 6 titluri, 3 Cupe ale României cu Steaua, două Cupe ale Campionilor cu Steaua București (1986) și Steaua Roșie Belgrad (1991), 3 titluri și o Cupă a Iugoslaviei cu Steaua Roșie, o Supercupă a Europei cu Steaua (1987) și o Cupă Intercontinentală cu Steaua Roşie (1991).
