Sport

Mihai Silvășan se retrage din viața sportivă. „Decizia asta nu am luat-o acum, m-am hotărât după meciul cu Steaua”

Căpitanul echipei U-Banca Transilvania și al echipei naționale a României, Mihai Silvășan a decis, după terminarea sezonului, să își încheie cariera de jucător.

Sezonul competițional 2014-2015 a fost ultimul pentru căpitanul echipei U-BT, Mihai Silvășan, care a spus pas carierei de jucător după mai multe probleme la spate care l-ar fi putut scoate din joc mai multe luni.

Într-un amplu interviu postat pe site-ul u-mobitelco.ro, „Silvă” povestește cum a început să joace baschet, chiar dacă el făcea deja karate, cine l-a influențat în cariera s-a de jucător, dar și pe cine ar lăsa ”căpitan” la echipa de club dar și la echipa națională.

Reporter: Silvă, hai să facem un scurt periplu prin cariera ta de aproape 20 de ani de baschet.
Mihai Silvășan: Era în 1996 când am început. Atunci se înființa ProBaschet, cu Ghiță Mureșan, Horia Rotaru și alții, însă dintre ei doar pe Ghita Mureșan îl știam, mai ales că era și el clujean. Înainte nu avusesem deloc tangente cu baschetul și atunci mama mea a văzut o reclama la televizor, se vorbea despre proiectul ProBaschet și m-a întrebat dacă nu vreau să încerc. A fost dragoste la prima vedere. Au urmat opt titluri naționale la juniori! Eu sunt născut în '86 și, la aceasta categorie, precum și la cele mai mari, cei din '85 și '84, am câștigat titlul național în toți anii în care am participat. O dată am reușit chiar să câștigăm aurul la o categorie cu doi ani mai mare ca a noastră. Eram coechipier cu Paul Chetreanu, Marius Crăciun, Rareș Pasca, Mihai Racovițan și mai erau și alții, care însă nu au mai jucat și la seniori.

R.: Dacă ar fi să nominalizezi persoana care te-a influențat cel mai mult în cariera de sportiv, pe cine ai numi?
M.S.: Fără doar și poate, acest om este Voicu Moldovan! Acest antrenor a avut încredere în mine, m-a făcut să înțeleg ce înseamnă munca, ce înseamnă să ai o mentalitate de învingător, să înțeleg că fără să faci ceva în plus, nu e ok. În același timp, sunt alți jucători care fac ceva în plus. A reușit să îmi imprime o mentalitate de învingător, din care și acum trag foloase.

R.: Oferte ai avut, ce te-a făcut să rămâi la această echipă?
M.S.: Așa este, am putut să merg la colegiu în SUA, nu era un colegiu foarte puternic, era unul din a doua divizie, însă pe vremea cand aveam eu 17-18 ani nu era așa mare nebunia cu colegiile. Pe urmă am avut câteva oferte din țară, chiar și de la Asesoft pe bani mai mulți decât aici, dar am ales să rămân. Cred că un mare merit îl are Mircea Cristescu, a creat o relație de încredere între noi și cred că și el m-a făcut să rămân aici.

R.: Îți aduci aminte și când ai fost numit căpitan?
M.S.: Da, Mircea Cristescu m-a numit, era pe vremea lui Misa Perisic. Aveam 22 sau 23 de ani, nu vorbise nimic cu mine inainte, eram luat total prin surprindere, la echipa erau și jucători mai experimentați, cum ar fi Flavius Lăpuște, de pildă. Am fost plăcut surprins, vă dați seama că la 22 de ani te impui mai greu în fața unor jucători foarte experimentați, însă pe termen lung m-a ajutat foarte mult.

R.: Dacă ar fi să îți faci un tablou mare cu cea mai frumoase clipe ce moment ai imortaliza?
M.S.: De departe, cea mai mare bucurie și cea mai puternică amintire este finala câștigată în 2011! Orice coș frumos, oricât ar fi de decisiv, nu se poate apropia de acel moment. Pentru asta luptăm, asta e sportul de performanță și competiția. De departe, acel moment l-aș imortaliza!

R.: Ce se întâmplă cu ”căpitania”?
M.S.: Eu aș pune tot un jucător român, unul care să aibă atitudine și care să știe ce înseamnă clubul și istoria acestuia.

R.: Ce regrete ai acum, la final de cariera?
M.S.: Regret că nu am câștigat mai multe titluri, că nu mi-am ajutat mai mult echipa și regret sezonul acesta!

R.: Care sunt planurile tale pentru viitor?
M.S.: Ce îmi doresc eu este să antrenez și cred că pe acest drum voi merge. Mă interesează dezvoltarea tinerilor, învăț lucruri și în acest domeniu, însă nu vorbesc de juniori mici, ci mai degrabă de cei de 16-18 ani.

R.: De ce renunți așa devreme la cariera de sportiv?
M.S.: După jocul cu Steaua au început durerile, mi-am făcut analize și lucrurile arată mai rău decât înainte. Decizia asta nu am luat-o acum, dupa încheierea campionatului, la supărare, m-am hotărât după meciul cu Steaua.

Prenume: Mihai
Nume: Silvasan
Naţionalitate: România
Data naşterii: 20-01-85
Vârstă: 30 de ani
Ţara naşterii: România
Locul naşterii: Cluj Napoca
Poziţie: Small Forward
Înălţime: 200 cm