Ştiri din Transilvania
Atenție ce ciuperci mâncați! Ciupercile otrăvitoare, confundate uşor cu cele comestibile. Care sunt semnele intoxicației
În Bihor s-au înregistrat tot mai multe cazuri de intoxicație cu ciuperci otrăvitoare. După consumul de ciuperci necomestibile, moartea poate surveni între 8 şi 48 ore din cauza conţinutului în substanţe toxice. Care sunt semnele la care trebuie să fii atent?
Ciupercile otrăvitoare, confundate uşor cu cele comestibile / Foto: pixabay.com
Direcţia de Sănătate Publică (DSP) Bihor atrage atenţia populaţiei asupra riscurilor asociate consumului de ciuperci din surse neautorizate, având în vedere ploile care favorizează apariţia ciupercilor în mediu natural şi numeroasele cazuri de intoxicaţii înregistrate recent la Urgenţe.
„Recoltarea ciupercilor din pădure, în mod neorganizat, sau achiziţionarea de la culegătorii care le comercializează în pieţe implică riscuri importante asupra sănătăţii, deoarece îşi pot face apariţia exemplarele din speciile de ciuperci otrăvitoare, care generează intoxicaţii acute la consumatori. Toxicitatea ciupercilor otrăvitoare nu poate fi redusă prin fierbere, uscare sau macerare în oţet. De asemenea, îndepărtarea cuticulei nu diminuează toxicitatea. Foarte important de ştiut este faptul că nu există nici un test simplu care să permită recunoaşterea imediată a unei specii toxice. Identificarea unei ciuperci otrăvitoare nu poate fi făcută decât de un specialist”, se arată în comunicatul DSP Bihor.
Peste 200 specii sunt sigur toxice
Potrivit sursei citate, în ţara noastră sunt cunoscute peste 1.600 specii de ciuperci superioare, ciuperci cu „pălărie”, al căror diametru este mai mare de 4 mm. Dintre acestea, aproximativ 400 sunt comestibile şi peste 200 specii sunt sigur toxice. De multe ori, precizează directoarea DSP Bihor, dr Daniela Rahotă, ciupercile necomestibile se pot confunda uşor cu cele comestibile.
„Nu trebuie folosite în alimentaţie decât ciupercile bine cunoscute. Prin ingerarea ciupercilor otrăvitoare (Amanita Phalloides, Amanita Muscaria, etc.) se produc tulburări digestive (vărsături, diaree, deshidratare), cardiovasculare (bradicardie, hipotensiune arterială, colaps cardiovascular), neurologice (stare confuzională, delir, convulsii, comă); moartea poate surveni între 8 şi 48 ore din cauza conţinutului în substanţe toxice ca falina (acţiune hemolitică), amantina (proprietăţi hipoglicemiante), faloidina (acţiune asupra ficatului şi sistemului nervos)”, informează DSP.
Semnele intoxicaţiei
Semnele intoxicaţiei diferă în funcţie de tipul de ciuperci consumate şi apar la minim 15 minute până la 12 ore, sau chiar mai mult, de la ingestie şi se manifestă prin greţuri, vărsături, tulburări intestinale, scăderea tensiunii arteriale, halucinaţii, tulburări nervoase, salivaţie abundentă, lăcrimare, micşorarea pupilei, dureri abdominale, scăderea pulsului, transpiraţii.
În formele severe se instalează insuficienţa hepato-renală, comă cu evoluţie fatală, deces. În cazul apariţiei unora din aceste semne este necesară prezentarea imediată la unităţile de Primiri Urgenţe din spitale sau apelarea Serviciului de Ambulanţă. Apariţia simptomelor la interval mai mare de 6 ore de la consum are prognostic grav, iar tulburările digestive, frecvent prezente, au consecinţe grave, potenţial fatale în special la copil şi vârstnic.
Pentru prevenirea intoxicaţiilor cu ciuperci, Direcţia de Sănătate Publică transmite mai multe recomandări precum consumul ciupercilor provenite din unităţi autorizate, ciuperci tinere, cărnoase, corect preparate şi depozitate, evitarea culesului şi consumului ciupercilor necunoscute din flora spontană şi neimplicarea copiilor în procesul de culegere.
DSP avertizează şi că, de obicei, ciupercile otrăvitoare nu-şi pierd toxicitatea prin prelucrare termică şi nu se distrug. De altfel, ciupercile nu se recomandă în alimentaţia copiilor, a persoanelor cu alergii, a celor cu intoleranţă alimentară la ciuperci şi nici combinarea ciupercilor cu băuturi alcoolice, deoarece alcoolul măreşte solubilitatea unor substanţe specifice şi favorizează absorbţia intestinală.
CITEȘTE ȘI:
