Mii de persoane - 4.500 potrivit poliţiei, 10.000 potrivit organizatorilor - au format duminică, în pofida interdicţiei de a manifesta, un lanţ uman la Paris, pentru a denunţa "starea de urgenţă climatică", cu o zi înainte de deschiderea Conferinţei ONU pe tema modificărilor climatice (COP21).
Șerban Groza are 19 ani proaspăt împliniți, s-a născut în Cluj, a copilărit în Bistrița și s-a întors la Cluj pentru a urma Facultatea de Drept. Vrea să devină notar și în același timp să-și urmeze pasiunea pentru public speaking. Vrea să facă o diferență, să schimbe ceva în România.
Tot ce se întâmplă în aceste zile nu cred că e despre persoane, partide, funcții, averi, influență sau putere, cred că e despre țara noastră și despre noi toți. N-a trecut decât o săptămână de când scriam despre cercul vinovat al complicității, delăsării și acceptării (dintre autorități, oameni cu bani și cetățeni), că acesta s-a spart odată cu accidentul din Clubul „Colectiv”, care a dus la moartea a zeci și rănirea a sute de oameni nevinovați. Și a plesnit prin „veriga slabă” care este întotdeauna mulțimea, publicul, cetățenii, cei mulți și îndeobște lipsiți de putere.
Preşedintele UDMR, Kelemen Hunor, a declarat sâmbătă, la Cluj, că evenimentele din ultima săptămână "pot să schimbe radical relaţiile politice din această ţară".
Revolta străzii împotriva Parlamentului și a sistemului corupt tinde a fi transformată în puci, la Cluj. Doar o parte din cei 900 de protestatari ieșiti joi seara pe străzi mai ştiu de ce sunt acolo. Condusă de lideri nelegitimi și dubioşi, coloana de protestatari a deviat serios de la idea de bază a protestului inițial.
Emil Boc a declarat, joi, la ieşirea din DNA, unde a fost audiat în noul dosar al Elenei Udrea, că partidele politice care nu vor ţine cont de vocea cetăţenilor şi dorinţele poporului vor avea de pierdut foarte mult.
Nu e o greşeală gramaticală, ci o realitate. Ponta nu a demisionat, cel puţin nu de bună voie, ci silit de contextul dificil politic. Practic, premierul a fost împins spre demisie de nemulţumirea străzii, combinată cu nemulţumirea – mai puţin vizibilă public, dar mult mai greu de ignorat politic – a colegilor de partid.
