Timp Liber
Pe Someș au revenit castorii! Animalele sunt „veritabili ingineri și peisagiști” care nu intră în conflict cu nimeni!
Vânat pentru blană, carne și uleiuri și, implicit, dispărut din mai toată Europa în urmă cu două secole, castorul a revenit spectaculos în România.
sursă foto Facebook Rețeaua pentru Natură Urbană
Acest animal poate fi întâlnit în Cluj-Napoca, Bistrița sau Oradea, Arad și Satu Mare. Toate aceste orașe fac parte din Rețeaua pentru Natură Urbană.
Neoficial, câteva mii de exemplare trăiesc în râurile României și, tot mai frecvent, castorii pot fi întâlniți și în orașele traversate de cursuri de apă.
De exemplu, anul trecut, un castor a fost surprins în zona Parcul Rozelor din Cluj-Napoca, despre care ecologul Tibor Hartel spunea că prezența sa este o „veste fantastică”, ce aduce noi provocări.
„În parcul Rozelor și tronsonul Someș în cartierul Grigorescu a apărut un nou inginer pentru a supraveghea/survola zona, inclusiv lucrările de amenajare a malurilor. Este vorba de castor. Prezența și stabilirea castorului este/ar fi o veste fantastică, dar înseamnă şi noi provocări. În Potsdam, Germania, societatea tolerează castorul în cel mai mare parc al orașului. Fiecare arbore de pe malul apelor acolo este protejat de armură de metal pentru a nu fi doborât de castor. Plus acolo castorii nu înoată printre gunoaie ca la noi”, a explicat ecologul Tibor Hartel.
Castorul, un inginer ecosistemic
Ecologul clujean a explicat că acest animal este un „inginer ecosistemic” și un „manager perfect”, fiindcă aduce modificări majore în natură prin barajele pe care le construiește:
„Castorul este considerat inginer ecosistemic pentru că este capabil să facă modificări majore în natură prin barajele construite. Asta implică deci nu doar «tăierea arborilor» (crângul a fost descoperit de castor înaintea omului!), ci și inundarea unor zone de-a lungul apelor curgătoare. Aceste activități, schimbări, au o serie de efecte benefice asupra contextului ecosistemic și de mediu: crește cantitatea de apă din sol (la nivel de peisaj chiar), ochiurile de apă create devin atractive pentru multe alte specii, inclusiv rare - castorul poate contribui la persistența acestora la nivel local și la nivel de peisaj. Deci dacă este importantă conservarea naturii, castorul este manager perfect şi natural la locul lui pentru asta”, a spus Tibor Hartel.
Cum au ajuns castorii pe râurile din România
Începând cu 1998, ICAS Brașov a adus în țară un număr de castori pe care i-a înmulțit. Între 1998 și 2003 au fost eliberate aproape 200 de exemplare pe mai multe râuri din țară.
„S-au adaptat imediat, au avut hrană suficientă. Salcia constituie hrana esențială pentru castori. Este un animal care are activitate mai mult noaptea și e văzut mai greu. E un animal carismatic, nimeni nu-l percepe ca o vulpe, ca un urs, care ar putea să te rănească. E un animal care nu intră în conflict nici măcar cu pescarii, se hrănește doar cu sălcii, scoarță. Dacă vorbim de râuri mari, modul său de hrănire, faptul că roade scoarța, face arborii să cadă în apă, automat zona respectivă cu vegetație se poate regenera în mod natural, contribuie la menținerea malurilor împădurite a unui râu. Chiar dacă prima impresie este faptul că doboară arbori și dispare de acolo vegetația. Dimpotrivă, prin procedul acesta de roadere, vegetația este simulată să crească în continuare în mod natural în zona respectivă. Automat, malul se consolidează, nu mai e supus eroziunii”, a precizat Ovidiu Pîrv, membru al Asociației Excelsior Arad și inginer silvic.
De exemplu, pe cursul Mureșului din Arad, cei de la Asociația Excelsior au estimat că trăiesc în jur de 100 de exemplare. Acest lucru s-a întâmplat mulțumită unor programe de reintroducere desfășurate în Ungaria și România, prin care castorii au fost eliberați pe Mureș (și nu numai), în amonte și în aval de Arad.
Biologii spun că aceste animale „sunt veritabili ingineri și peisagiști ai naturii” și de barajele pe care le construiesc beneficiază pești, amfibieni, insecte, țestoase sau păsări acvatice. În caz de furtuni sau ploi, barajele castorilor reduc riscul de inundații. În perioadele de secetă, apa acumulată se eliberează lent și asigură un flux constant.
CITEȘTE ȘI:
