Timp Liber
Opera Maghiară din Cluj-Napoca: O privire asupra celei mai vechi companii teatrale de limba maghiară
Teatrul Maghiar din Cluj reprezintă una dintre cele mai prestigioase instituții culturale din România și este considerat cea mai veche companie teatrală de limbă maghiară.
Teatrul Maghiar din Cluj-Napoca/ Foto: operamaghiara.ro
Teatrul Maghiar din Cluj și-a început parcursul istoric în perioada în care Transilvania era parte a Imperiului Austro-Ungar. Prima mențiune documentară a unui spectacol de teatru în limba maghiară în Cluj datează din 1792, iar aceasta poate fi considerată nașterea oficială a teatrului maghiar în oraș. În primii ani, spectacolele erau puse în scenă în diverse locuri temporare, inclusiv în casele unor nobili locali.
Datorită renumitei soprane Dna Déry-Széppataki Róza care între anii 1823-1827 se angajează la Cluj, repertoriul iniţial se îmbogăţeşte treptat cu operele lui Wolfgang Amadeus Mozart, Daniel Auber, Vincenzo Bellini, Gaetano Donizetti, Gioacchino Rossini și Franz Weber.
În stagiunea 1859-1860 apare la Cluj un gen nou și anume opereta, câştigând popularitate sporită în defavoarea operei. La începutul noului veac, teatrul are în repertoriu cele mai de seamă opere şi operete care figurează în repertoriul marilor scene lirice.
Începutul secolului XX, schimbări în teatru
Începutul secolului al XX-lea însă aduce schimbări şi în teatru, clădirea nu mai făcea faţă cerinţelor tehnicilor noi de scenă, iar sala de spectacole a devenit şubredă. Se începe o construcţie nouă, modernă în baza proiectelor cunoscuţilor arhitecţi austrieci Fellner şi Helmer. În această clădire îşi desfăşoară și astăzi activitatea Teatrul Naţional şi Opera Română din Cluj.
O eră nouă constituie perioada între anii 1905-1932 în care trupa este condusă de dr. Janovics Jenő, figură marcantă a scenei clujene, care pe lângă piese de teatru (proză) cooptează în repertoriul existent balete, opere, operete şi alte piese muzicale de Giacomo Puccini, Gioacchino Rossini, Pietro Mascagni, Richard Wagner, Bedřich Smetana, Johann Strauss, Lehár Ferenc şi alţii.
În 1910 îşi deschide porţile a doua scenă pe malul Someşului, iniţial concepută să găzduiască reprezentaţii în timpul verii. După primul război mondial trupa teatrului de limbă maghiară este nevoită să se mute în acest edificiu.
După cel de-al doilea război mondial, Opera a devenit o instituție independentă maghiară în baza unei hotărâri a guvernului Petru Groza din 1947. Datorită conducerii lui Antal Rónay, József Kallós, apoi Sándor Szinberger, în ciuda circumstanțelor dificile, rămâne un adevărat repertoriu de operă, unde sunt interpretate cele mai semnificative lucrări maghiare și străine. Urmează cea mai întunecată perioadă din istoria Operei, anii ‘80. Pe de o parte, pe măsură ce Clujul devine un oraș închis, cântăreți și interpreți importanți migrează în străinătate, trupa începe să îmbătrânească din ce în ce mai mult, întinerirea ei este problematică, iar înlocuitorii sunt excluși. Pe de altă parte, în această perioadă, din cauza cenzurii, nu este posibilă difuzarea de noi lucrări maghiare, doar cele vechi fiind redate în continuare. Prezentarea lucrărilor autorilor români devine obligatorie și, deși acestea sunt la fel de valoroase și interesante ca și piesele jucate anterior, publicul încă nu este atât de receptiv: spectacolele sunt respinse de spectatori din cauza presiunii politice.
După Revoluția din 1989, au fost puse în scenă spectacole precum Bánk bán, László Hunyadi, Viktória, Mária Höhleutnagy, iar din această cauză, instituția a fost considerată o „oaie neagră” de unii dintre politicienii români în anii '90.
După 1990, Opera Maghiară din Cluj, profitând de libertatea ei, s-a deschis spre mai multe genuri și perioade istorice.
Din aprilie 2008, Teatrul Maghiar de Stat Cluj este membru al Uniunii Teatrelor din Europa.
Citiți monitorulcj.ro și pe Google News
CITEȘTE ȘI:
