Actualitate
Studiu. Între români şi maghiari există o serioasă asemănare genetică
S-a demonstrat pe baza unor cercetări arheogenetice că strămoşii românilor au sosit pe teritoriul României de astăzi în urmă cu 50.000 de ani.
Despre descoperirea ştiinţifică, potrivit căreia doar 20% din genomul poporului român de azi este de origine dacică, medicul profesor Mihai G. Netea a scris şi o carte în care stabileşte că este posibil ca popoarele român şi maghiar să fie înrudite, deşi noi am pătruns în Bazinul Carpatic doar în evul mediu, transmite publicația pro-guvernamentală Magyar Nemzet, citată de Rador.
Cartea intitulată „Istoria genetică (incompletă) a românilor” a apărut recent în îngrijirea Editurii Humanitas, tulburând profesiunea istoricilor. Nu există probleme privind surpriza bazată de analizele ADN, întrucât şi în Europa Occidentală apar în ultima vreme duzini de volume cu un obiect similar.
Cu toate acestea, apariţia din România ar putea constitui, parcă totuşi, o reacţie la cercetările arheogenetice ale Institutului de cercetare a maghiarimii. Autorul, Mihai G. Netea un este un debutant: conduce una din secţiile de medicină internă ale Centrului Medical al Universităţii catolice Radboud din Nijmegen şi a fost distins în 2016 cu Premiul Spinoza – „premiul Nobel olandez”.
Portalul Contributors.ro a publicat la 20 iunie un interviu cu cercetătorul originar din Cluj, în care reporterul iniţiază discuţia întrebându-l pe medicul profesor dacă s-a gândit când a început să scrie cartea şi la faptul că mulţi pun genetica în slujba ideologiilor. Netea răspunde că aşa este, desigur, dar genetica bazată pe analiza ADN are avantajul de a da rezultate clare fără a lăsa spaţiu şi interpretărilor subiective. Deci pot fi chiar instrumente ale luptei împotriva credinţelor eronate şi ale tezelor deja înrădăcinate. Între altele faţă de cele care interpretează istoria drept o ideologie (Gândindu-se evident la justificarea unor scopuri politice).
Când, în urmă cu 20 de ani, au demarat cercetările ADN ale descoperirilor arheologice, deci cercetarea oaselor, imunologul român care trăia în Olanda a contactat muzeele din Cluj şi Craiova, respectiv Institutul antropologic de la Bucureşti, considerând că din punct de vedere genetic Balcanii sunt mai interesanţi decât Germania, Scandinavia şi regiunea central-europeană, mai ales că marile valuri de migranţi sosite în Europa din Africa şi Orientul Apropiat au traversat şi Peninsula Balcanică. Netea a dorit să obţină ca cercetările să fie extinse şi la poarta Europei, în interpretarea sa asupra Peninsulei Balcanice, respectiv a estuarului Dunării.
Intenţia sa era extinderea cercetărilor şi asupra porţii Europei, în accepţia sa asupra Peninsulei Balcanice şi a estuarului Dunării. Colaboratorilor din instituţiile cărora li s-a adresat, li s-au adăugat se pare şi specialişti spanioli şi suedezi în calitate de parteneri la această întreprindere.
Colaborarea s-a soldat cu numeroase publicări ştiinţifice. Este vorba despre grupul de cercetători care a oferit pentru prima oară descrieri amănunţite bazate pe analiza ADN a unor mostre de oase aparţinând unor oameni europeni care au trăit în urmă cu 36.000 de ani. Paralel membrii echipei au studiat şi populaţia română a zilelor noastre pentru a putea efectua comparaţiile necesare privind formularea concluziilor finale.
Românii sunt omogeni
Au ajuns la concluzia că din punct de vedere genetic românii – indiferent în ce regiune geografică a ţării ar trăi – sunt omogeni: există puţine deosebiri între cei din Transilvania şi cei din Ţara Românească. În acelaşi timp s-a demonstrat şi că între români şi popoarele care trăiau în jurul lor există o serioasă asemănare genetică, ca de exemplu şi printre maghiari.
Ceea ce ne deosebeşte este limba şi cultura. Întrucât limba maghiară a apărut în Europa cu mai multe mii de ani mai târziu faţă de limbile indo-europene, am putea crede – afirmă Netea – că genetica maghiarilor deferă de cea a celor dim jurul lor. Dar nu este aşa. Din punct de vedere genetic suntem înrudiţi cu vecinii noştri, iar populaţia maghiară şi română este în opinia sa foarte apropiată din acest punct de vedere.
Specialistul român a găsit şi dovezi, potrivit cărora baza genetică a populaţiilor europene până la paleolitic este deosebit de puternică.
Migraţia popoarelor din evul mediu – inclusiv venirea maghiarilor – nu a putut modifica prea multe în privinţa acestei situaţii. Ceea ce s-a întâmplat, a fost doar că noii veniţi „i-au forţat” pe cei care trăiau aici să le vorbească limba, respectiv să impună după plac şi folosirea denumirii ţării fondate de ei. Drept exemplu Netea i-a menţionat pe bulgari care în loc să-i fi acceptat pe slavii care trăiau pe teritoriul Bulgariei de azi, i-au oprimat pe aceştia şi pur şi simplu ei au devenit şi cei ce le-au stabilit numele.
În schimb, nu şi-au modificat bagajul genetic. Ce înseamnă acest lucru? Înseamnă de fapt că, potrivit teoriei lui Netea, în urma cu 2.000 de ani timpul s-a oprit şi nu s-a mai întâmplat nicio schimbare de luat în seamă pe harta genetică a Europei. Din acest motiv românii de astăzi, ai căror strămoşi trăiau, în opinia sa, deja de 50.000 de ani pe teritoriul României de astăzi, nu au gene asiatice.
Deşi în decursul timpurilor soseau din Asia diferiţi migranţi cu intenţii de ocupare de teritorii – cum ar fi huni, avari, maghiari şi bulgari – acest lucru nu a contat, deoarece numărul lor era nesemnificativ şi au fost rapid asimilaţi. Cumanii – ale căror nume personale şi denumiri de localităţi s-au păstrat până astăzi în rândul românilor şi, respectiv, maghiarii au sosit de asemenea cu gene asiatice, dar în doar 300 de ani s-au asimilat cu popoarele pe care le-au cucerit fără a fi exercitat asupra acestora o influenţă esenţială.
Netea nu se mulţumeşte doar cu atât, mai face un pas şi susţine că strămoşii românilor au fost acei imigranţi care l-au schimbat în Europa pe omul din Neanderthal. Cu alte cuvinte: strămoşii românilor au intrat în Europa Centrală venind din Africa în urmă cu 50.000 de ani şi s-au amestecat aici, fireşte, cu omul „modern” care însă s-a dovedit a fi mai slab mai ales în privinţa luptei împotriva diferitelor epidemii şi boli.
Selecţia naturală şi-a manifestat puterea, ceea ce în opinia specialistului este identică cu ideea că strămoşii românilor l-au învins pe Homo sapiens-ul din Neanderthal care a dispărut după aceea de pe scena istoriei.
Aici intervine în narativ teoria continuităţii daco-romane cu mici modificări faţă de forma cunoscută. Netea afirmă că dacii, care au apărut în regiune în epoca bronzului şi vorbeau o limbă indo-europeană, au dat doar 20% din genomul românilor, în schimb au un rol în formarea limbii române care s-a născut pe malul nordic şi sudic al Dunării împletindu-se cu latina vorbită de romani.
Deci fluviul nu a constituit o linie de demarcaţie în etnogeneza românilor, dimpotrivă, era mai degrabă o coloană vertebrală a acesteia.
Acestui proces aflat într-o evoluţie pozitivă i-a pus capăt migraţia popoarelor despre care s-a vorbit. Cursul istoriei nu a fost mânat în altă direcţie mai mult de către huni şi goţi, deoarece aceştia nu reprezentau un deranj exceptând faptul că o parte din populaţia indigenă a fugit de ei în munţi, iar o altă parte, aromânii de mai târziu, s-au retras până în Grecia, ci mai degrabă de slavii care au năvălit ulterior şi care au modificat, asemenea unui buldozer, şi cel mai vechi popor al Europei, românii.
În cele din urmă poporul român de astăzi s-a format în Transilvania, Oltenia, Muntenia de vest şi în zona dunăreană sudică a Munteniei. Moldova şi partea estică a Valahiei a fost populată de români abia după aceea, în mod treptat.
Desigur, nu este cert că etnogeneza română a evoluat tocmai aşa, deoarece Netea nu este istoric şi de aceea îşi şi cere scuze de mai multe ori pe parcursul interviului dacă nu a prezentat episoadele istorice conform realităţii, dar a garantat că în ce priveşte aspectul genetic acesta este foarte exact şi nu poate fi pus la îndoială.
Sursă Magyarnemzet
CITEȘTE ȘI:
