Actualitate
Femei celebre din istoria Clujului. De la aviație, la artă și știință, feminitatea în lumina istoriei.
De 8 Martie, monitorulcj.ro aduce în prim-plan doamnele și realizările lor. Orașul Cluj-Napoca ascunde în adâncurile sale nu doar povești arhitecturale și evenimente politice, ci și povești de curaj și reușite remarcabile ale femeilor care au contribuit la conturarea identității acestui loc.
Olga Lengyel, o supraviețuitoare a crimelor de la Auschwitz-Birkenau și Smaranda Brăescu, prima femeie parașutist din România/ Foto 1: The Olga Lengyel Institute for Holocaust Studies and Human Rights; Foto 2: historia.ro
În panteonul istoric al Clujului, unde pietrele vechi vorbesc tăcut despre gloria trecutului, iar străzile păstrează ecouri ale amintirilor, se ascunde o poveste mai delicată și plină de înțelesuri, povestea femeilor notabile care și-au croit drum prin decursul secolelor.
Este un portret viu, o frescă alcătuită din curaj, înclinații artistice, inteligență și contribuții semnificative, care au transformat Clujul într-un centru vibrant al istoriei și culturii.
Claudine Rhedey, o frumusețe din Palatul Rhedey
Claudine Rhedey, una dintre cele mai cunoscute femei din istoria Clujului, și-a marcat adolescența în Palatul Rhédey, lăsând o amprentă puternică în memoria orașului. Căsătorită în mod morganatic cu ducele Alexandru de Wurttemberg, a dat naștere unei linii regale, iar stră-stră-strănepoata sa este nimeni alta decât Regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii.
Claudine a murit la 1 octombrie 1841, la doar 29 de ani, motivele morții sale fiind incerte, ea fiind înmormântată în Biserica Reformată din Sângeorgiu de Pădure județul Mureș.
Anna Báthory, umbrele întunecate ale unei epoci în Cluj
Anna Báthory s-a născut în anul 1594, iar numele ei a devenit sinonim cu controversele și acuzațiile de vrăjitorie ce au cutreierat vremurile respective. Legende spune despre Anna Báthory că ar fi fost pasionată de magie neagră şi că își menține frumusețea din cauza sângelui virginelor cu care făcea baie. În 1608, Anna Báthory se căsătorește la Cluj cu Dionisie Bánffy de Lasonc. Căsătoria dintre cei doi durează doar patru ani, deoarece Dionisie moare în condiții suspecte. Deși nu se cunosc multe despre viața ei, se spune că Anna ar fi fost amanta principelui Transilvaniei, Gabriel Báthory care era propriul ei frate. În Transilvania, vânătoarea de vrăjitoare era foarte la modă și doar în secolul al XVII-lea, la Cluj, s-au desfășurat numeroase procese, iar Anna Báthory a fost acuzată de vrăjitorie de către alt principe al Transilvaniei, Gábor Bethlen. Documente ale vremii spun că acel principe a acuzat-o pe Anna de vrăjitorie doar pentru a fura averea ei în 1621.
Raluca Ripan, pionieră în științele chimice
Raluca Ripan, prima femeie din România cu titlul de doctor în științe chimice, a adus prestigiu Universității din Cluj. Fondatoare a Institutului de Chimie, Raluca Ripan a devenit membră a Academiei Române și a fost singura femeie rector din istoria Universității „Victor Babeș”.
O mărturie a contribuției aduse în cercetare, a inovațiilor și rezultatelor realizate de academician Raluca Ripan și colectivele îndrumate și coordonate de Raluca Ripan sunt și „certificatele de autor” și titlurile de „inventator” obținute. Astfel, în anul 1967 „Oficiul de stat pentru invenții” a acordat certificatul de autor academicienei Raluca Ripan și chimiștilor Ignat Eger și Nicolae Bojan, din Cluj, pentru invenția „Procedeu de obținere a uraniului din minereuri”. Un alt certificat de autor este acordat academicienei Raluca Ripan și chimistului Nicolae Pascu pentru invenția „Procedeu de mărire a flotabilității minereurilor” ; în 1968 în colaborare cu chimiștii Ioan Todoruț și Alexandru Botar pentru invenția „Metoda de separare a aurului de minereurile aurifere” iar în 1970 alături de chimistul Gheorghe Pop din Cluj a primit certificat de inventator pentru invenția „Preparat de aur lichid, strălucitor, pentru decorarea sticlei de menaj și procedeu pentru obținerea acestuia”.
Smaranda Brăescu, înălțându-se deasupra limitei
În lumea aviației, numele Smarandei Brăescu răsună ca un ecou al curajului și explorării. Supranumită „Regina Înălțimilor”, Brăescu a doborât recorduri mondiale, zburând spre ceruri și sfidând convențiile sociale. Legendă a aviației românești, Smaranda Brăescu este amintirea unei femei care a clădit o punte între cer și pământ, lăsând amprenta sa pe hărțile aviației mondiale. Pasionată din adolescenţă de lumea aviaţiei, a început să practice paraşutismul în anul 1928. La 1 iulie acelaşi an a făcut, în Germania, un salt de la 600 de metri, devenind prima femeie-paraşutist din România.
La data de 2 octombrie 1931, Smaranda Brăescu a efectuat primul său salt de la altitudinea de 6.000 de metri, devenind recordmană naţională absolută şi fiind recompensată cu medalia „Virtutea Aeronautică”. Invitată în Statele Unite ale Americii, Smaranda Brăescu a doborât la 19 mai 1932, la baza militară de la Sacramento, recordul mondial absolut, printr-un salt de la altitudinea de 7.200 de metri. Acest record mondial a rămas în vigoare până în anul 1951, când a fost depăşit de un alt pilot român, Traian Demetrescu-Popa.
La 9 mai 1945, la finalul celui de-Al Doilea Război Mondial, Smaranda Brăescu se afla în garnizoana din Trencin (Cehoslovacia) la dispoziţia unei escadrile aviatice, misiunea ei constând în transportarea răniţilor, medicamentelor, utilajelor sanitare şi personalului medical. În 1943, a primit Crucea „Regina Maria” clasa a III-a, pentru activitatea desfăşurată în cadrul Escadrilei Sanitare (1943).
Smaranda Brăescu a murit la 2 februarie 1948, la Cluj-Napoca. Aceasta a primit post-mortem, titlurile de „Cetăţean de Onoare” al municipiilor Cluj-Napoca (noiembrie 2016), Tecuci (aprilie 2017), Galaţi (aprilie 2017) şi Bârlad (mai 2017).
Lya Hubic, cântecul unei privighetoare transilvănene
În templul artei lirice, Lya Hubic a fost o virtuoză a notei și cuvântului. Cunoscută drept „Privighetoarea Transilvaniei”, Hubic a adus emoție și strălucire pe scenele din Cluj și din întreaga Europă. O voce care răzbătea dincolo de granițe, Hubic a reprezentat o prezență luminoasă în lumea operei, lăsându-și amprenta în istoria culturală a Clujului.
A fost invitată pe mari scene din Viena, Praga, Moscova, Bratislava, Brno, Pilsen, Cernăuți, Chișinău, Petersburg, Kiev, Tbilisi, Riazan, Harcov, Odessa, Budapesta, Sofia, Stara Zagora, Plovdiv și Varna.
Și-a încheiat prodigioasa carieră cu rolul Cio-Cio-San din opera Madame Butterfly de Giacomo Puccini. A renunțat la marile scene ale lumii pentru a rămâne acasă, la Cluj, unde a contribuit cu talentul său la prestigiul Operei Române. În semn de apreciere, Opera Națională Română din Cluj-Napoca a instituit, în onoarea marii artiste, Trofeul Lya Hubic, care este decernat unor personalități de marcă ale scenei lirice clujene.
Livia Pordea, eleganță și frumusețe în epoca de aur a României
În decursul anilor '30, România a strălucit prin prezența sa distinsă și frumusețea senzațională a femeii care avea să devină una dintre cele mai memorabile personalități ale vremii - Livia Pordea. Născută la Gherla la 1 decembrie 1914, această clujeancă a câștigat titlul de Miss România în 1930, contribuind astfel la peisajul vibrant al modei și eleganței în acea perioadă.
În 1935, Livia Pordea a țesut o altă poveste de eleganță și rafinament, căsătorindu-se la Timișoara cu milionarul evreu Max Auschnitt, cunoscut ca "regele cimentului și al fierului" în România acelor vremuri. Ceremonia civilă a fost un eveniment de mare amploare desfășurat în Cluj, iar cea religioasă a avut loc în orașul Timișoara. Carol al II-lea a fost nașul celor doi miri, iar Livia, cunoscută și sub diminutivul „Liţi”, a devenit rapid subiect de interes, provocând chiar tensiuni în relația regelui cu Elena Lupescu.
În 1946, după schimbările dramatice aduse de război și evenimentele politice din țară, Livia Pordea a ales calea emigrării, stabilindu-se în Franța. Aici, și-a încheiat căsătoria cu Max Auschnitt și a început o nouă viață alături de un sportiv spaniol. Astfel, Livia Pordea rămâne nu doar o figură emblematică a frumuseții și eleganței în perioada interbelică, ci și un simbol al adaptabilității și curajului în fața schimbărilor aduse de vremuri tumultoase.
Eta Boeriu, pasiune pentru traducere și eleganță literară
În lumea bogată a cuvintelor și a limbilor, Eta Boeriu a fost o călătoare desăvârșită, îndrumându-și pașii cu pasiune prin universul traducerii și literaturii. Născută în Turda în 1923 și trecută la veșnicie în Cluj-Napoca în 1984, Eta Boeriu a lăsat o amprentă de neuitat în lumea literară românească.
Pasiunea ei pentru traducere s-a conturat încă de la începuturile carierei sale, debutând cu o traducere magistrală a „Decameronului” lui Boccaccio. Această operă de început a fost doar începutul unei călătorii fascinante în universul operei italiene, devenind un nume respectat în lumea literară. Eta Boeriu și-a continuat activitatea traducând opere semnificative ale literaturii italiene, de la Cesare Pavese și Baldassare Castiglione, la Francesco Petrarca și Elio Vittorini. Pasiunea sa a cuprins și capodopere ale literaturii clasice italiene, precum „Divina Comedie” a lui Dante Alighieri, aducând acestor opere strălucire și viață în limba română.
În 1980, Eta Boeriu a oferit lumii o comoară literară, alcătuind o antologie a poeziei italiene și publicând volumul „Trinacria. Poeți sicilieni contemporani” în 1984. Aceste contribuții au consolidat reputația sa în domeniul traducerii și literaturii, atrăgându-i recunoașterea și aprecierea comunității literare.
Meritul său a fost recompensat cu distincții deosebite, inclusiv Medalia de aur a orașului Florența și a Uniunii Florentine în 1970, precum și titlul onorific de Cavaliere Ufficiale dell’Ordino Almerito Della Republica Italiana în 1979 pentru întreaga sa activitate remarcabilă.
Eta Boeriu a fost o prezență discretă, dar puternică, apreciată pentru modestia, sensibilitatea și eleganța sa în abordarea lumii literare. Contribuția sa substanțială rămâne o comoară în patrimoniul cultural și literar al României.
Olga Lengyel, o supraviețuitoare a crimelor de la Auschwitz-Birkenau
Clujeanca Olga Lengyel este puțin cunoscută în România, în condițiile în care ea se numără printre primii supraviețuitori de la Auschwitz care a scris despre crimele naziștilor. Olga se naște la Cluj, în 1908, urmează cursurile Universității de Medicină, apoi se căsătorește cu doctorul Miklos Lengyel, un tânăr medic. În 1938, cei doi inaugurează propriul Sanatoriu de ginecologie și obstetrică din Cluj-Napoca.
În 1944, Olga, împreună cu soțul, cei doi fii și părinții ei au fost urcați în vagoanele „morții” și trimiși la Auschwitz. Olga a lucrat ca infirmieră în lagăr și a ajutat o celulă franceză clandestină să demoleze un crematoriu. Pe 27 ianuarie 1945, Olga reușește să scapă din lagăr și se stabilește în Statele Unite. La doi ani distanță după eliberarea de la Auschwitz, publică în limba engleză Five Chimneys: A Woman Survivor s True Story of Auschwitz, aceasta fiind una dintre primele mărturii care descriu barbariile naziștilor. Albert Einstein i-a trimis o scrisoare, în care îi mulțumea pentru cartea „foarte sinceră, foarte bine scrisă”.
„Ați făcut un mare serviciu, lăsându-i să vorbească pe cei care sunt acum tăcuți și în cea mai mare parte uitați”- fragment din scrisoarea trimisă de Albert Einstein
Olga se recăsătorește și se mută în Havana, dar din cauza revoluției comuniste este nevoită să fugă, din nou, și se întoarce la New York. Aici înființează Institutul Olga Lengyel pentru Studiul Holocaustului și Drepturile Omului (TOLI), cu sediul în fosta ei reședință. Olga Lengyel a decedat în 2001 la New York, la vârsta de 93 de ani.
„Privind în urmă, și eu vreau să uit. Și eu tânjesc după soare, pace și fericire. (…) Acesta este omagiul meu pentru ele. Domnul să le odihnească sărmanele suflete! Niciun infer pe care l-ar putea concepe cineva nu va egala ceea ce au îndurat ele”- citat din cartea scrisă de Olga Lenyel, Cuptoarele Morții. Mărturia unei supraviețuitoare de la Auschiwitz.
Aceste povești reprezintă doar câteva capitole ale unei epopei feminine în Cluj, în care femeile notabile au fost arhitecte ale progresului, simboluri ale rezilienței și purtătoare de lumină într-un oraș încărcat de istorie. Într-o lume în care feminitatea și curajul se contopesc, aceste femei au fost coloanele care au susținut cu grație povestea Clujului, aducând un omagiu feminității și contribuind la sculptarea identității acestui loc fascinant.
Articol realizat de Paula COPACIU și Andrei NARIȚA
Citiți monitorulcj.ro și pe Google News
CITEȘTE ȘI:
