Actualitate

Interviu cu Maja Bogojevic, preşedintele juriului Comedy Cluj: De câțiva ani România trăiește o ”revoluție a filmului”

Maja Bogojevic a fost preşedintele juriului celei de-a 5-a ediţii a Festivalului Internaţional de Film Comedy Cluj şi a acceptat să ne vorbească despre cum vede ea filmul de comedie dar şi filmele româneşti, despre criteriile care au stat la baza alegerii filmului câştigător, dar şi despre experienţa ei de la Cluj-Napoca.

Știu că ați mai fost invitată la numeroase festivaluri de film dar ați mai participat până acum la un festival tematic?

Comedy Cluj este primul festival de gen la care particip. În general particip la multe festivaluri de film dar acesta este primul festival care se axează doar pe un singur gen de film. Cred că este mult mai dificil să faci un festival dedicat doar filmelor de comedie pentru că nu ai o paletă aşa largă de selecţie ca şi în cazul festivalelor de filme generaliste şi acest lucru din cauza faptului că se fac din ce în ce mai puţine comedii. De asemenea cred că filmul de comedie este un gen subestimat. Oamenii nu iau în serios comediile, deci există o diferenţă între cele două tipuri de festivaluri pentru că trebuie să acorzi mai multă atenţie convenţiilor genului. De asemenea, în cazul unui festival de gen, trebuie să fi şi mult mai autocritic.

Care este atmosfera festivalului Comedy Cluj comparativ cu celelalte festivaluri de film la care ați mai participat ?

Fiecare festival este unic. Şi îmi place să cred că fiecare festival de film este ca o ţară diferită. Nu este vorba despre locaţie ca şi cum ar fi România, Franţa, Germania sau Turcia pentru că scopul unui festival internaţional este să unească oamenii din diferite culturi, diferite background-uri, care vorbesc limbi diferite într-un singul loc şi acest lucru este ceva magic. Pentru mine un festival de film este ca şi un teritoriu secret, special în care toţi vorbim aceeaşi limbă, cea a filmelor. Aşa că, nu cred că acest festival este mai special decât altele. Atmosfera este grozavă, întâlneşti oameni minunaţi, Clujul este un oraş frumos iar aceasta a fost o experienţă grozavă pentru mine.

Care sunt, după părerea dumneavoastră, elementele care definesc un film de comedie?

Cred că filmul de comedie este inspirat din genul literaturii comice şi din comediile muzicale. Pot fi asemănătoare, dar e foarte greu să spui că „asta este o comedie pură”. Din punctul meu de vedere comedii sunt un gen foarte dificil de film de realizat pentru că poţi avea multe surprize, multe întorsături de situaţii. Uneori normele unui gen pot fi încălcate aşa că eu consider că filmul de comedie poate fi un gen foarte imprevizibil, se pot crea foarte multe schimbări de situaţii dacă oamenii fac comedii bune. Există de asemenea sub-genuri ale comediei: satiră, parodie, comedie neagră. Ceea ce îmi place mie cel mai mult la comedie este faptul că nu are eroi, iar caracterele (n.r. personajele) sunt mult mai apropiate de realitate. Apoi fapul că există situaţiile ciudate după care apare „rezolvarea situaţie”care însă nu se rezolvă la fel ca într-o dramă sau într-o tragedie, însă la care accepţi finalul aşa cum este chiar dacă acesta prezintă o realitate ieşită din comun. De asemenea, întotdeauna insist pe inteligenţă pentru că o comedie, deşi este diferită ca gen, nu înseamnă că o nu include elemente serioase, ba din contră ea are elemente serioase doar că acestea sunt prezentate într-un mod ironic, chiar satiric. Un alt element specifie comediei este faptul că nu are ataşament sentimental, publicul este distanţat emoţional faţă de personajele din film iar acest lucru provoacă mai uşor procesul de analiză a publicului.

Ce gen de film vă place cel mai mult?

Îmi plac filmele de artă şi comediile. Dacă vreau să râd mult mă uit la comediile americane şi la comediile lor romantice sau la cele dramatice. De asemenea îmi plac foarte mult comediile negre. Îmi place că aceasta este ironică, plină de satiră şi poate fi o modalitate foarte flexibilă de a critica şi de a pune la îndoială autoritatea cuiva iar tu poţi fi judecător al normelor societăţii. Aceasta consider eu că este o comedie bună: o comedie în care poţi să râzi dar în acelaşi timp poţi fi şi critic pe diverse teme precum politica, religia, sexualitatea, într-un cuvânt orice subiect ce poate fi considerat o problemă a societăţii, deci prin intermediu comediei poţi face o foarte bună analiză sociologică a societăţii pentru că poţi spune o  muţime de lucruri inteligente prin intermediul umorului şi astfel poţi evita şi jignirile.

Aţi văzut filme româneşti? Cum  vi se par comparativ cu restul filmelor?

Da, am văzut câteva. Mi s-a pus des întrebarea aceasta. Fiind critic de film a trebuit să văd şi filme româneşti şi cred că, în prezent, există o generaţie bună de filme româneşti. Noi, criticii de film, o numim „Revoluţia filmului românesc” pentru că doar în câţiva ani, cam din 2003 – 2004, România a produs numeroase filme. Am văzut filmele lui Cristian Mungiu, Porumboiu, am văzut şi „4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile”, „Moartea domnului Lăzărescu”, toate sunt filme foarte bune.

Dar comedii româneşti aţi văzut?

Da, am văzut la festivalele de film la care am mai participat. Am văzut „Filantropica”, „Toată lumea din familia noastră”, care mi-au plăcut şi cred că România are multe comedii bune. Aceasta este ţara perfectă pentru un festival de filme de comedie. În schimb, nu am văzut nicio comedie românească la acest festival, ceea ce este o ruşine.

Care este rolul preşedintelui juriului la un festival de film? Este doar un titlu simbolic sau acesta are ultimul cuvânt asupra desemnării câştigătorului competiţiei?

Este doar un titlu simbolic. Juriul este egal în luarea deciziilor doar că este nevoie de cineva care să facă pe „secretara”, să organizeze şi să mobilizaze oamenii, pentru că noi, criticii de film, suntem şi artişti aşa că este nevoie de cineva care să ne organizeze şi să ne aducă împreună, un fel de ghid al discuţiilor. Deci este doar o funcţie simbolică.

Aţi mai fost preşedinte de juriu până acum?

Da, aceasta este a 4-a oară când sunt aleasă preşedinte al juriului. Am deja experienţă şi sper că am fost un organizator bun. Ar trebui să îi întrebi pe ceilalţi membri ai juriului. Le-am spus colegilor mei, că la acest festival, ca preşedinte al juriului, mă simt ca şi persoana de care ceilalţi râd, exact ca şi într-o comedie. Obişnuim să ne creăm propriile noastre comedii şi să râdem mult de titulatura şi funcţiile mele aşa că sper că nu am fost un preşedinte strict.

Care au fost criteriile principale după care aţi ales filmul câştigător al festivalului?

Ceva asemănător cu ce am spus despre comedii. Am ţinut cont mai mult de elementele fiecărui gen hibrid al comedie: comedia dramatică, drama cu elemente comice, etc. însă am vrut să ne axăm mai mult pe originalitatea autorului, a celui care deviază de la convenţiile genului, a celui care le violează, le subminează. Cineva care, prin comedie, aduce ceva nou în limbajul specific filmului, în limbajul cinematografic. Selecţiile pentru competiţie au fost foarte bune, insist pe acest lucru pentru că toate filmele au fost bune aşa că a fost foarte greu să decidem. Dar întotdeauna există însă ceva în plus, ca o atingere scurtă, un lucru diferit care ţi-a rămas în minte, o imagine din film a rămas cu tine. Filmul câştigător - Paulette - este o comedie dramatică şi sunt foarte mulţumită cu alegerea juriului.

Ce se învaţă la facultatea de film pe care o conduceţi? Am înţeles că este mai mult o facultate a criticilor de film decât una a producătorilor.

Sunt decanul facultăţii "Donja Gorica" din Muntenegru. Este o factultate foarte tânără. Studenţii sunt grozavi iar anul acesta am avut prima generaţie de absolvenţi. Este o facultate a teoriei artelor, ei nu învaţă aici cum să facă fotografii sau filme. Studenţii învaţă despre teroria şi istoria artelor, tuturor artelor: literatură, pictură, muzică, film, fotografie, deci ei au beckground teroretic despre toate artele. Cred că facultatea pe care o conduc este unică în regiune, nu doar în Muntenegru. Motivul pentru care am fomdat-o a fost pentru a pune fundamentele teoretice ale artelor, pentru o mai bună întelegere a lor. Bineînţeles, Muntenegru este o ţară mică așa că nu avem prea mulţi studenţi. În prezent predăm doar în muntenegriană (n.r. combinație între sârbă și croată) dar planul nostru pentru viitor este să predăm şi în engleză, să devenim internaţionali, să oferim schimburi de experiențe academice cu alte universităţi, în genul programelor Erasmus.

Se ştie că aveţi o activitate bogată atât pe plan cultural cât şi pe plan academic. Spuneţi-ne câteva cuvinte despre cele două proiecte în care sunteți implicată: Federația Internațională a Criticilor de Film (FIPRESCI) şi revista ”Camera Lucida”.

FIPRESCI este o federaţie internaţională a criticilor de film care a fost creată în Germania ca apoi fiecare ţară să îşi creeze propria ei secţie naţională. În Muntenegru, această secţie este tânără, a fost creată doar în 2006, după ce ţara noastră şi-a câştigat independenţa. După ce toate ţările şi-au creat propriile secţii, în cadrul FIPRESCI am creat și o secţie de presă, în Muntenegru, pentru ca fiecare tânăr critic să înţeleagă faptul că scopul presei este şi acela de a promova arta tânără. Aici se scrie pe bază de voluntariat.

Datorită apartenenţei la această federație am crescut ca membru al juriului în diverse festivaluri de film. Este o federație recunoscută la nivel internaţional ce are membrii din toate colțurile lumii: Brazilia, Argentina, China, Japonia, Europa. Eu sunt președinta secției Muntenegru din cadrul acestei federații dar avem şi la noi în țară o nouă asociaţie a criticilor, numită FEDORA. Sunt preşedinte şi acolo. Este o asociaţie a criticilor din Europa şi Mediterana.

În ceea ce priveşte revista „Camera Licida”,  este o revistă multilingvistică, tipărită în Muntenegru. Aici scriem în mai multe limbi: engleză, italiană, franceză şi spaniolă. Și ea este realizată în totalitate pe bază de voluntariat. Numele rezistei, „Camera Licida” este antagonul camerei obscure. Am ales acest nume pentru că scopul ei este să ilumineze, să deschidă o discuţie, să elucideze o problemă în critica de film și noi invităm specialiști în domeniu, din toată lumea, să scrie cronici şi critici de film.

Sunteţi în Cluj-Napoca de aproximativ o săptămînă. Cum vi se pare oraşul? Aţi avut timp să îl vizitaţi?

Îmi place foarte mult. Sunt foarte fericită să fiu aici, în ţara voastră. Sunt pentru prima dată în România, în Cluj-Napoca. Am apucat să văd şi ceva din împrejurimile oraşului, am vizitat Salina Turda, e foarte frumoasă, mi-a plăcut enorm, m-am simţit ca într-un film SF acolo. Uneori natura e cel mai bun artist. Mi-a plăcut şi centrul oraşului, catedralele şi „statuia bărbatului bun, Avram” dar şi piaţa Muzeului, unde am servit cafeaua într-o dimineaţă. Abia aştept să mai revin aici.

Un ultim mesaj pentru Comedy Cluj și spectatorii săi...

Mesajul meu pentru locuitorii oraşului Cluj-Napoca este: „Ţineţi cinematografele în viaţa”. Noi, în Muntenegru, stăm foarte prost la acest capitol, situaţia e critică. Am demolat toate cinematografele vechi aşa că acum avem doar multiplexuri. Nu am nimic împotriva filmelor comerciale dar uneori avem nevoie şi de „slow food” nu doar de „fast food”. Cred că este foarte important pentru o cultură ca cea a filmului românesc, care este foarte înfloritoare în ultima perioadă, să îşi păstreze cinematografele vechi care sunt foarte frumoase. Pentru mine, cea mai mare bucurie, nu doar ca şi critic de film dar ca şi spectator, a fost să văd sălile pline, un cinematograf plin de oameni. La două dintre filmele la care am fost în cadrul festivalului, sala era atât de plină încât oamenii stăteau pe jos, pe scări. Nu am putut fi mai fericită!