Actualitate
Noua generaţie de ţărani, mândră de originile ei. Nu merg în discotecă, în schimb promovează tradiţiile româneşti - FOTO
Student al Facultății de Istorie și Filosofie din cadrul Universității ”Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, secția Etnologie, Iosif Ciunterei, este un tânăr din satul Feldru, județul Bistrița-Năsăud care de câte ori are ocazia, spune tare și răspicat: ”Îs mândru că-s ficior de țăran!”
De fiecare dată când este întrebat despre copilăria sa, acesta afirmă faptul că nu poate să își închipuie viața sa până la momentul acesta altfel decât a fost. Își amintește cu drag de boacănele făcute împreună cu cei 11 frați ai săi dar și frumusețea traiul într-o familie simplă de ţărani și mersul la muncile câmpului.
Satul ne-a dat eroi
Iosif este un adolescent care nu îți petrece timpul liber în cluburile clujene, este un adolescent care promovează viața țăranului român și încearcă din răsputeri să învie obiceiurile străbune.
”Satul este adevărata coloană a românismului, arborele nostru genealogic, iar datoria fiecăruia dintre noi, ca fii ai acestor vechi așezări, este aceea de a avea încredere în puterea lumii din mediul rural, a țărănimii, în efortul acesteia de a se acomoda cu schimbarea în gândire și în spirit. Satul ne-a dat eroi și tot satul ne va da mai departe valori spirituale și materiale. Astfel omul, lucrător al pământului, trebuie să aibă încredere în propriile lui puteri și să fie convins că nu va rămâne singur pe drumul integrării în marea familie europeană.”
Satul rămâne veşnic
La vârsta fragedă de doar 17 ani, pe vremea când încă era licean, bistrițeanul care vine din satul în care ”Dumnezeu Raiul l-a pus” a pus bazele unei emisiuni la un post de radio din Bistrița, intitulată ”Cu Iosif pe coclauri”. Timp de o oră pe săptămână, ascultătorii pot să ia parte la călătoriile pe care adolescentul le face în lumea satului românesc arhaic și să asculte glasurile bătrânilor care împărtășesc cu drag obiceiuri și tradiții vechi.
”Astăzi, când satul românesc se află într-o tranziție profundă, nostalgia după tradițiile și obiceiurile de odinioară se simte tot mai mult. De aceea, ar fi de datoria noastră morală să conservăm aceste resturi de o inestimabilă valoare pentru istoria și cultura românească. Nu se infirmă ideea că veșnicia s-a născut la sat, fiindcă primele așezări în aceste locuri au fost organizate în comunități omenești răzlețe: sate, cătune; satul rămâne veșnic, una dintre dovezi în acest sens fiind și exodul din ce în ce mai mare al lumii dinspre oraș către sat.”
Suntem datori să împrumutăm modele de la înaintaşii noştri
Pe lângă emisiunea de radio pe care Iosif Ciunterei o realizează, acesta a recreat alături de câțiva colaboratori de-ai săi obiceiuri precum ”Cununa grâului” sau ”Cununa strugurelui”. Un alt proiect care a luat naștere în urma inițiativei adolescentului se numește ”Drumul cânepii”. Cânepa a fost cultivată chiar în curtea unui muzeu din Cluj-Napoca, intenţia tânărului fiind de a le arăta oamenilor cum se transforma această cânepa din plantă în fir şi mai apoi în costum tradiţional.
”Satele rămân în istorie prin oameni și prin faptele lor și suntem datori să împrumutăm modele de la înaintașii noștri după îndemnul Sf. Apostol Pavel care spune «luați aminte la mai marii voștri, priviți cum și-au încheiat viața și urmați-le credința». A lăsa urme în vatra care ne-a crescut și ne-a dăruit vieții, înseamnă a crea veșnicie.”
Pentru ţăran pământul are viaţă
Deși încă este foarte tânăr, Iosif Ciunterei cu siguranță este unul dintre viitorii etnologi ai ţării noastre deoarece are multe de împărtășit, curaj, dorință și siguranță că drumul pe care l-a ales este cel corect.
”Orologiul spune că veşnicia începe să se scurgă din inima satului şi că tradiţiile din tată-n fiu ar putea să se piardă. Nu vreau decât să demonstrez și să arăt lumii că de la opinca satului se mai ridică oameni care înţeleg că acest univers este parte din fiinţa noastră. Pentru ţăran, pământul are viaţă, iar căuşul palmelor sale nu se îndură să strivească sufletul nevăzut al ogorului. Din mâinile sale muncite, acest suflet se plămădeşte în lanuri întinse ce hrănesc lumea întreagă. Dar cine mai are timp să contemple imaginea bietul ţăran? ”, încheie Iosif.
Articol scris de Iulia Mesaroş, studentă la Jurnalism, FSPAC-UBB
