Actualitate

Poveştile pepenarilor care călătoresc sute de kilometri ca să îşi vândă marfa în Cluj-Napoca - GALERIE FOTO

„Hai băiatu’ la lubeniţă dulce, băiatuuuuu’” sau „hai să-ţi dau una bună”, sunt doar câteva din frazele pe care le auzi în acest anotimp în Cluj-Napoca de la vânzătorii de pepeni. Zeci de pepenari apar an de an în oraşul de pe Someş cu intenţia de a-i „îndulci” pe clujeni şi de a face un ban cinstit. Puţini se gândesc atunci când mănâncă o felie de lubeniţă cât de lung şi anevoios a fost drumul din Oltenia până în farfuria lor.

Am luat la pas câteva locaţii din Cluj-Napoca pentru a afla greutăţile prin care trec “pepenarii” în acest oraş. Încă de la bun început, patru vânzători de pepeni din Oltenia au fost reticenţi în a vorbi cu presa: ba că n-au timp, ba că nu vor, ba că se tem „pentru că am mai vorbit şi apoi ne-au călcat ăi mari”.

Scandal cu golani

La Expo Transilvania într-un cort improvizat din folie de plastic şi scânduri l-am găsit pe Radu Fane, oltean get-beget din Bechet, judeţul Dolj. Vine în Cluj din 1993 vară de vară şi din lubeniţă trăieşte. Bărbatul spune că nu de puţine ori a fost furat de golani.

“Mai vin golanii pe aici la furat. Le dăm câte o lubeniţă că n-avem ce să facem, te apuci cu ei la ceartă să te omoare? N-ai ce să faci. A venit unu’ ieri şi s-a năcăjit pe mine că şi-a lăsat motocicleta aici şi să am eu grijă de motocicleta lui. Şi i-a furat-o, dar tot un prieten de-al său i-a luat-o. Ei voiau să facă scandal şi eu i-am spus: «Băi băiatule, nu ţi-am zis eu că n-am grijă de motocicletă? Vezi-ţi de treaba ta! Ce vrei, să-ţi dau o lubeniţă?» Până la urmă i-am dat o lubeniţă şi a plecat. Asta urmăresc ei de fapt… Dacă am avut scandaluri cu «bagabonţii» şi am mai sunat pe la Poliţie uneori au venit normal, alteori au venit mai greu”, spune Radu Fane.

Lubeniţe confiscate

Lubeniţele ajunse la Cluj sunt valoroase. De ce? Pentru că o parte din ele nu mai ajung în farfuria clujenilor.

“Am uitat să-i dau atestatul la şofer la Bechet. El în loc să o ia pe ruta Drăgăşan, a luat-o pe la Târgu Jiu. Dimineţa l-a oprit Poliţia şi ne-a confiscat toată marfa. Acte pe lubeniţă am avut, dar erau acasă. Când am venit cu actele, Poliţia de acolo nici n-a vrut să stea de vorbă cu noi. Ne-au confiscat 22 de tone de lubeniţă. Asta reprezintă o treime din producţia de pe vara aceasta. Am adus actele şi sperăm să ne mai dea ceva înapoi, dar nu ştiu…Aici Poliţia Locală ne-a mai amendat: ba că n-am scris preţurile, ba că altceva”, afirmă Radu Fane.

Lipsa locurilor, o problemă mare

Una dintre problemele cu care se confruntă cel mai des pepenarii este lipsa spaţiului de vânzare. “Mai cumpără oamenii lubeniţă, dar e după locuri. Aici (n.red.: Expo Transilvania) nu prea merge. Vin în Cluj din 1993, însă cel mai bine am vândut acum cinci ani pe Branului. Acolo făceam vânzare bună. Dar de când a intrat primarul şi nu ne-a mai dat voie să vindem în orice loc…”, a concluzionat Radu Fane.

Alţi pepenari, aceleaşi probleme. E forfotă mare printre pepenarii din zona Piaţa Mărăşti când apare un om pe trotuar. Aceştia s-au văzut nevoiţi să-şi amplaseze marfa în curtea unei firme, iar distanţa până la trotuar e de peste 5 metri. „Hai băiatu’ la lubeniţă dulce, băiatuuuuu’” sau „hai să-ţi dau una bună”, aşa te ademenesc oltenii.

“Plângem anii din urmă în privinţa vânzărilor”

Aici are marfa şi Radu Alexandru, tot din Bechet, judeţul Dolj. L-am întrebat care-i cea mai mare problemă cu care se confruntă zi de zi în Cluj şi a vorbit fără să clipească, în secunda doi: „Problema noastră este că nu ne-a dat şi nouă Primăria Cluj-Napoca loc unde să vindem. Nu ştim din ce cauză nu mai vrea să ne dea locuri. În alţi ani primeam locuri bune, acum deloc. Şi vânzarea mergea mai bine înainte. Acum stăm aici pe un teren privat. E bine totuşi aici că ne-a lăsat să stăm cu pepenii că li s-a făcut milă de noi. Când ne dădea Primăria loc eram mai în faţă, mai aproape de trotuar. Oamenii vedeau mai bine marfa şi cumpărau mai mult. Înainte se dădea peste tot în Cluj, dar acum nu se mai dă…(n.red.: oftează).

Cunosc mulţi oameni din zona de unde mă trag care n-au mai prins loc în Cluj şi n-au mai venit. Unii dintrei ei au mai prins pe la oameni prin curţi, dar puţini. Lucrez în această industrie de la Revoluţie. Plângem anii din urmă în privinţa vânzărilor. Se vindea mult mai bine. De ce nu ne face şi nouă locuri amenajate? Noi două sau trei luni stăm pe piaţă. Noi în piaţa normală care-i acum nu putem să vindem că n-avem loc. Ar fi bine să ne facă o piaţă adevărată unde munca ţăranului să fie vândută”, spune plin de amărăciune Radu Alexandru.

Unde fac duş pepenarii veniţi din Oltenia

Viaţa de comerciant în Cluj pentru olteni nu este uşoară. Zi de zi sunt nevoiţi să stea lângă grămezi ca nu cumva să le fure cineva, se spală fiecare pe unde apucă, pe la prieteni, pe la cunoştinţe, iar când vor să-şi facă nevoile plătesc de fiecare dată.

„La toaletă mergem şi plătim iar ca să facem baie mergem la ceva cunoscuţi de vizavi. Ne ştim de ceva vreme şi ne lasă să facem baie la ei. Noi dormim în cort lângă marfă pentru că nu putem să o lăsăm nesupravegheată. Vă daţi seama...Vine un bagabont, nu vede pe nimeni, mi-o ia dracu’ pe toată. Munca mea de-o vară întreagă...De baie şi de duş ne descurcăm noi cum putem, numai vânzarea să meargă...asta-i problema. Şi să ne de-a şi nouă locuri. Înainte se dădeau. Nu ştiu de ce au ales să facă aşa...Poate s-au gândit că lăsăm mizerie, dar noi chiar menţinem curăţenia pentru că e şi interesul nostru să fie marfa curată şi noi la fel”, menţionează olteanul.

Preţuri de şase ori mai mari în magazine

Bărbatul a încercat să-şi vândă marfa şi la Dezmir, însă a avut un adevărat şoc când a intrat într-un magazin din Cluj: dacă el vindea kilogramul de lubeniţă cu 1,1 lei, în magazin se vindea cu 6 lei.

“La Dezmir te uită Dumnezeu. M-am dus acolo cu 70 de baxuri şi le-am dat cu 1 leu şi 10 bani. Când m-am dus să iau mâncare în magazine am văzut că o vindea cu 6 lei. Deci de şase ori mai mult. Ce să facem dom’le că ăştia sunt mari aici… Ei (n.red.: marile magazine) zic de noi că le injectăm ca să poată ei să-şi vândă marfa ca pe noi ţăranii să ne domine şi să ne dea afară”, a declarat Radu Alexandru.

Pepene bun şi pepene rău

Olteanul îi sfătuieşte pe clujeni să nu se lase păcăliţi de vânzătorii care „testează” lubeniţele şi spun că-s bune după cum sună pentru că nimeni nu ştie asta cu adevărat.

“Vă spun din suflet că nimeni nu ştie care-i un pepene bun şi care-i rău. N-o cunosc eu. Ca şi omul: pot să ştiu ce-i în mine? Aşa şi lubeniţa. Până nu mergi la doctor…Numai Dumnezeu ştie…Nu există tehnici prin care-ţi dai seama dacă o lubeniţă-i bună sau rea”, a spus Radu Alexandru din Bechet, judeţul Dolj.