Actualitate

The New York Times prezintă poveştile unor români care se plâng de corupţie. Student din Cluj: E ca mersul duminica la biserică

Protestele din România au adus ţara în centrul atenţiei lumii, scrie The New York Times, ce prezintă poveştile mai multor români care le-au împărtăşit jurnaliştilor americani experienţele lor în privinţa corupţiei şi de ce au ieşit în stradă.

Corupţia este o problemă endemică în Europa de Est. Însă lupta României împotriva acestui flagel, care durează de mult timp, a adus acest dosar în centrul dezbaterii politice.

Deşi Guvernul a abrogat Ordonanţa şi a supravieţuit unei moţiuni de cenzură miercuri, criticii săi continuă să lupte.

Săptămâna trecută, când protestele au luat amploare, New York Times le-a cerut românilor să îşi împărtăşească experienţele personale cu corupţia. Oamenii au vorbit despre cazuri de dare de mită cu care se întâlnesc zi de zi - în spitale, şcoli şi instituţii publice. Unii au spus că se simt neputincioşi, deoarece corupţia este o problemă cu rădăcini adânci în cultura ţării. Însă mulţi au fost înfuriaţi de ordonanţa Guvernului, care i-ar fi putut ajuta pe unii politicieni cunoscuţi şi submina lupta anticorupţie.

Un student de 25 de ani din Cluj-Napoca, Tamas Hunor Kecskes, dezvăluie pentru cotidianul american cum este să creşti cu corupţia. „În oraşele mici, ca oraşul meu natal, nepotismul este la fel de natural ca a moşteni ceva de la părinţii tăi, ca mersul duminica la biserică sau ca schimbarea anotimpurilor: Este unul dintre obiceiurile noastre sau ceva ce se întâmplă de la sine”, a afirmat el.

Acelaşi lucru îl spune şi Rareş Petru Achiriloaie, în vârstă de 22 ani, student la Paris. „Crescând în România, eşti înconjurat de noţiunea de corupţie. Auzi familii discutând cum un politician s-a îmbogăţit folosindu-şi influenţa. Poţi vedea cum se ceartă la televizor toată ziua din această cauză. Când ajungi la maturitate, înţelegi corupţia ca o parte activă a societăţii tale”, spune el.

„Am crescut în ’90, într-o ţară unde ţineai întotdeauna un pachet de ţigări Kent şi o sticlă de whiskey în sertar. Le ţineai pentru o vizită la medic, pentru a intra la o şcoală bună; le ţineai pentru când aveai un proces sau chiar pentru a merge în vacanţă. România a făcut progrese enorme în ultimii ani. S-a ridicat o nouă generaţie, care nu are sertare pline cu cadouri pentru mită”, subliniază şi Lucian Alexe, în vârstă de 28 de ani, expert în comunicare care lucrează la Bruxelles.