Actualitate
Ar trebui inclus Mărțișorul pe lista UNESCO?
Una dintre cele mai vechi tradiții românești, Mărțișorul, ar putea intra în curând în patrimoniul cultural imaterial al umanității. Dosarul de candidatură a intrat pe ultima sută de metri a evaluării realizate de UNESCO.
Acest dosar a fost depus de România, în colaborare cu Republica Moldova, Bulgaria și Macedonia.
Tradiția oferirii de mărțișoare este cunoscută în tot spațiul românesc, însă ea s-a răspândit în Europa de Sud-Est. ”Putem întâlni această tradiție în România, Republica Moldova, Bulgaria, Serbia, Macedonia, Albania și nordul Greciei”, spune directorul Muzeului Etnografic al Transilvaniei din Cluj, Tudor Sălăgean.
Aria de răspândire a acestei tradiții coincide cu teritoriile locuite de români nord-dunăreni și de comunitățile de români sud-dunăreni, indiferent că este vorba de ”vlahi” de pe Valea Timocului, de meglenoromâni sau de aromâni. De aceea, istoricii români sunt de părere că tradiția Mărțișorului provine fie din substratul traco-dacic comun popoarelor care locuiesc în aceste regiuni, fie este o tradiție romană care era larg răspândită în provinciile Dacia, Moesia, Thracia și Macedonia.
Istoricul clujean Leonard Horvath afirmă că este cert faptul că rădăcinile acestei sărbători sunt precreștine. ”În mărțișor, cel mai important element este șnurul împletit din ață albă și roșie. Pe de o parte, albul reprezintă puritatea, inocența, iar roșul reprezintă sângele, sacrificiul. Pe de altă parte, există o interpretare care arată că albul reprezintă zăpada, deci iarna care se duce, iar roșul reprezintă soarele care răsare, deci primăvara”, spune Leonard Horvath, cadru didactic la Universitatea Babeș-Bolyai.
Legende și evoluții în timp
Una dintre legendele răspândite din mai toată România spune că șnurul ar fi fost împletit de Baba Dochia, în timp ce urca cu turmele la munte. O altă legendă, răspândită mai ales în Basarabia, spune că un ghiocel ar fi răsărit de sub zăpadă, sub o tufă de porumbe. Zâna Primăverii a dat la o parte tufa, pentru a permite florii să crească. Însă Zâna Iernii, supărată pe o asemenea sfidare, a trimis un viscol, pentru a ucide ghiocelul. În vântul puternic, Zâna Primăverii s-a înțepat în tufa de porumbe, iar o picătură de sânge a căzut peste ghiocel, care a revenit la viață.
Dincolo de legende și de dezbaterile dintre istorici, este sigur că esența tradiției a rămas neschimbată. Însă sunt și unele lucruri care au evoluat în timp. Treptat, de șnurul împletit din ață roșie și albă s-au legat un bănuț de argint, un medalion sau o amuletă.
După căderea comunismului, mărțișoarele au început să fie tot mai diverse. Au apărut și artiști plastici specializați pe producerea unor opere de artă miniaturale unicat.
Mărțișoarele sunt confecționate din pastă de sticlă, din ceramică, din lemn, din piele, din flori uscate de câmp, din argint și chiar și din componente reciclate de calculator. În funcție de faima artistului, astfel de mărțișoare costă între 5 și 150 de lei.
