Actualitate

FOTO „Oraşul” oaselor de sub „Sfântul Mihail”

Perimetrul aferent celei mai impunătoare biserici a Clujului, Sfântul Mihail, ascunde în dedesubturi un adevărat „oraş” de oase, cu zeci de mii de schelete îngropate aici, conform estimărilor arheologice.

Săpăturile realizate recent de arheologii de la Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei în faţa bisericii "Sfântul Mihail" din Cluj-Napoca au scos la iveală 140 de schelete de secol XV. Arheologii estimează că numai în semicercul din faţa intrării principale se află în dedesubturi circa 2.500 de cadavre “seculare”, în timp ce numărul scheletelor de sub întreg perimetrul îngrădit al bisericii depăşeşte cel mai probabil 100.000.

140 de morminte "scoase la lumină"

Arheologii care efectuează de peste o lună săpături în faţa bisericii catolice „Sfântul Mihail” din Cluj, concomitent cu modernizarea laturii vestice a Pieţei Unirii, au "scos la lumină" circa 140 de morminte de secol XV, pe "fâşia" îngustă de sol unde lucrează. Numărul mormintelor îngropate sub semicercul delimitat de dalele de beton şi stâlpişori metalici ajunge la circa 2.500 de morminte, potrivit estimărilor specialiştilor, bazate pe proporţia dintre aria săpată şi descoperile din segmentul explorat până acum.

Densitatea foarte mare de morminte din subteran, relevată şi de alte săpături arheologice din ultimii ani îi face pe specialişti să estimeze la peste 100.000 numărul celor îngropaţi dedesubtul întregului perimetru al bisericii de-a lungul secolelor XV-XVIII.

Peste 100.000 de morminte

Dacă legendele cu privire la existenţa unor reţele de tuneluri sub „Sfântul Mihail” care ar ajunge până pe Cetăţuie sunt infirmate de arheologi, specialiştii confirmă în schimb informaţiile care vorbesc de o densitate incredibilă de schelete îngropate în vechile cimitire de lângă biserică. Săpăturile arheologice din ultimii ani conduc la estimări de ordinul zecilor de mii sau chiar de peste 100.000 de schelete îngropate în dedesubtul ariei împrejmuitoare a bisericii, explică arheologul Csók Zsolt, coordonatorul lucrărilor:

"Am avut trei sondaje în 2013 şi anul trecut şi este arhiplin. Pe o adâncime de 2 metri şi jumătate - de la 40 de metri centimetri sub iarbă şi până la 3 metri - sunt numai morminte, unul peste celălalt, de jur împrejur, foarte multe”, estimează arheologul. „Haideţi să ne gândim. Noi am deschis suprafeţe de cercetare de 1,5 x 1,5 metri şi în aceste suprafeţe de cercetare au ieşit 100 de morţi, adică 100 de morminte”, îşi întăreşte el ideea. Scheletele care înconjoară biserica acoperă secolele XV-XVIII.

„Au cărat 14 căruţie de oase”

Conform istoricilor consultaţi de Monitorul de Cluj, în secolul XIX, la amplasarea turnului actual al bisericii – în vârful căruia tronează crucea –14 căruţe de oase ar fi fost ridicate din zonă şi duse în actualul cimitir central. „Se crede că fundaţia turnului este la 9 metri sub pământ”, spune Csók Zsolt. „În perioada medievală cimitirele se aflau în jurul bisericilor şi mănăstirilor, primul de acest gen aflându-se lângă biserica veche de pe actualul amplasament al bisericii franciscane, din Piaţa Muzeului. Al doilea este cel din jurul bisericii Sfântul Mihail”, subliniază profesorul de istorie Vladimir Bogosavlievici.

Şanţurile cetăţii medievale, loc provizoriu de îngropare?

Istoricul Lukács József a menţionat că după ce cimitirele din jurul bisericilor şi al mănăstirilor s-au umplut a existat o perioadă, între anii 1.500-1.600, când numeroşi clujeni au fost îngropaţi în şanţul învecinat zidului cetăţii. „Aceste şanţuri urmau cu aproximaţie aliniamentul actual al străzilor Emil Isac şi Avram Iancu. Când şi aceste şanţuri sunt umplute, respectiv după apariţia epidemiei de ciumă, se trece la amenajarea noului cimitir  (Hajongard - actualul cimitir municipal central, n.red.) în 1585, în dreptul porţii Turzii, din capătul sudic al actualei străzi a Universităţii”, a menţionat istoricul. El a subliniat că practica înmormânătriii doar lângă biserici şi mănăstiri a fost o consecinţă a unor dispoziţii regale din anii 1.200-1.300.

Pe de altă parte, Diana Iegar, membră a echipei care realizează actualmente săpăturile arheologice din Piaţa Unirii, subliniază că potrivit izvoarelor scrise de la înmormântarea lângă biserici s-a trecut direct la înhumarea în Hajongard şi că practica înmormântării în mod organizat în şanţurile cetăţii nu este consemnată în documente.

Vladimir Bogosavlievici oferă o posibilă "cheie" a dilemei. În secolul XVI, în şanţurile dintre zidurile noii cetăţi medievale şi cele ale vechii aşezări, de secol XIII, sunt îngropaţi persoane cu o stare socială mai modestă, practicile funerare de acest gen fiind cu preponderenţă sporadice.

80% tineri

Una din cele mai interesante descoperiri în urma săpăturilor de pe fâşia din faţa bisericii este că aproximativ 80% din scheletele găsite aici sunt ale unor copii şi tineri cu vârsta până în 18 ani, spun arheologii: „Sunt şi o mulţime de nou-născuţi. Ne putem gândi că avem de a face cu boli, dar în niciun caz epidemii”, spune Csók Zsolt.

Un alt element care suscită interes este amplasarea celor 2.500 de morminte în zona din faţa bisericii, în secolul XV, fără ca acestea să fi fost marcate în mod special, nici măcar cu cruci sau alte plăci comemorative, obiecte care nu au fost găsite: „Pentru oamenii de atunci era important ca după moarte să fie cât mai aproape de biserică, fiind mult mai preocupaţi de salvarea sufletului decât să rămână în memorie”, a explicat Csók.

El susţine că nu poate fi stabilită nici etnia, nici confesiunea celor descoperiţi. Săpăturile din faţa bisericii vor continua în intervalul următor pentru aflarea de noi detalii din perioada romană a Clujului, inclusiv nivelul pragului de călcare, deja ieşind la iveală numeroase ziduri şi obiecte din epoca respectivă.

Morminte de secol XV

Cele 140 de morminte descoperite în prezent de arheologi sunt datate în secolul XV, pe baza unor monede emise de trei regi distincţi: „Monedele respective simbolizau obolul plătit de defunct luntraşului care îi trece pe valea Stixului, spre lumea de apoi. Monedele erau puse pe ochi, în gură, pe piept sau în mână. Trei dintre ele, după ce le-am curăţat, le-am putut data astfel: prima este de la Sigismund de Luxemburg, din perioada 1433-1435, a doua a fost emisă de Vladislav I, un pic mai târziu, prin anul 1447, iar ultima dintre cele curăţate este emisă în timpul domniei lui Matia – 1468. Mergem la fix pe întreg secolul XV”, a subliniat Csók Zsolt.

Vor să continue săpăturile

Istoricul Lukács József subliniază că una din noutăţile descoperite în urma săpăturilor actuale de la „Sfântul Mihail” este găsirea de morminte în imediata vecinătate a intrării în biserică: „Se ştia de cimitirele din jurul bisericilor, dar nu şi că mormintele ajungeau până la intrare”, spune el. „A fost o supriză şi pentru noi. E vorba cel mai probabil de o motivaţie financiară, cei care puteau plăti mai mult erau îngropaţi mai aproape, cei cu un statut şi mai înalt fiind înhumaţi chiar în biserică. Din punct de vedere ştiinţific va fi interesant să vedem ce e cu oasele după ce le analizăm, ele fiind scoase, depozitate la muzeu şi supuse unei expertize antropologice”, a explicat Csók Zsolt.

Arheologul a subliniat că din punctul lui de vedere săpăturile ar trebui să continue şi în viitor, după încheierea modernizării Pieţei Unirii. Lukács menţionează că atât săpăturile de anul trecut din incinta bisericii, cât şi cele de acum sunt importante întrucât lăcaşul de cult clujean este singurul dintre marile biserici gotice transilvănene care nu a fost îndeajuns explorat arheologic şi istoric.