Actualitate
OPINIE. Presa nu-i preș!
Salariile nu (mai) curg pentru jurnaliștii „cuminți”.
Colegul și prietenul meu Viorel Nistor a scris ieri despre întâlnirea (el i-a spus dezbatere, ceea ce mi se pare o exagerare) dintre câțiva afaceriști și ceva mai mulți jurnaliști.
Sunt de acord cu el că nu poate exista un oraș civilizat fără presă locală liberă, dar... Eu văd aici un mare dar.
Presa liberă are nevoie de bani veniți transparent din contracte de publicitate oneste, nu de contracte „dirijate” dinspre politicieni și grupuri de afaceriști cu interese.
De aceea, ideea de a vedea jurnaliștii în aceeași încăpere cu oameni de afaceri și politicieni îmi ridică serioase semne de întrebare.
Un jurnalist care se gudură pe lângă portofele nu e deloc un semn de emancipare pentru presa locală.
Contractele de publicitate ar trebui să aibă la bază criterii de performanță în cantitate (audiență, tiraj, trafic) și calitate (content original și apreciat) și să fie încheiate exclusiv de oameni care nu au nicio legătură cu conținutul editorial. Altfel există riscul transformării reporterului în scrib și a ziarului / site-ului în gazetă de perete. Imaginați-vă că reporterul care azi scrie despre performanțele unei firme, mâine va documenta un tun al aceleiași companii. Cum va răspunde întrebărilor patronul/managerul? Va răspunde dacă întrebările vor deveni incomode? Dar întrebările reporterului vor fi incomode sau vor fi doar cuvinte goale urmate de semnul întrebării?
De asemenea, spunea Viorel Nistor că „autoritățile locale (Emil Boc, Alin Tișe etc.) nu s-au prezentat, lăsând de înțeles că n-au nici vină, nici responsabilitate (în trecut sau în viitor)”.
Parțial sunt de acord. Sunt de acord că cei doi politicieni - și alții ca ei - au o mare vină pentru trecut și, din păcate, ar putea avea una la fel se mare și pentru viitorul presei. Depinde doar de jurnaliști să nu se întâmple acest lucru.
Trecutul presei locale este marcat de politicieni cu apucături de jupân, care cred că rolul jurnaliștilor este doar să scrie după dictare despre „mărețelor realizări”; în caz contrar, dacă scriu despre probleme, minusuri și corupție, ziariștii sunt, din punctul lor de vedere, evident, „șantajiști”.
Am o informație care politicienilor le scapă de ceva vreme: democrația presupune controlul societății asupra politicienilor, iar acest lucru se realizează (și) prin mass-media. Mai este și libertatea cuvântului, dar asta nu-i impresionează prea tare.
O altă vină a edililor e distrugerea - cu bună știință - a infrastructurii pentru presă, în primul rând a rețelelor de chioșcuri și tonete de presă.
Aș mai aminti de încercarea lui Alin Tișe din primul lui mandat de preș de județ de a împărți bugetul de publicitate al instituției pe criterii „de transparență” spre presa binevoitoare.
Presa locală ar putea scăpa de viitorul „luminos” pe care i-l doresc politicienii care - ce surpriză! - controlează mascat site-uri cu 10-30 de unici pe zi, amenință jurnaliștii incomozi cu dosare penale și distribuie discreționar publicitatea din bani publici către scribii de osanale.
Așadar, niciun politician nu ar trebui să aibă niciun cuvânt de spus în ceea ce privește finanțarea presei.
„Unii oameni de afaceri prezenți (...) înțeleg (într-un fel sau altul) problemele și că ar fi dispuși să sprijine presa în proiecte bune, țintite, clare, de interes”, mai scria Nistor.
Și cine stabilește ce proiecte sunt „bune, țintite, clare, de interes”? Cine garantează că afaceriștii vor finanța produse media profesioniste, oneste, și nu mașinării media care să le folosească propriilor interese?
Despre sursele alternative de finanțare ar fi multe de spus, doar că aș scoate cu totul din discuție „sprijinul financiar” din partea instituțiilor statului. N-are ce căuta statul în mass-media.
De ce suferă presa locală de foame?
Pentru că:
- la Cluj este o încrengătură periculoasă între oamenii de afaceri, politicieni și jurnaliști
- există încrengăturile nași-fini
- am asistat (și mai asistăm din păcate) la crearea de grupuri de interese ale oamenilor de afaceri și politicieni, după modelul deja mult mediatizatului „Grup de la Cluj”
- majoritatea celor aflați în poziții publice se comportă sfidător la adresa tuturor, după zicala „câinii latră, ursul trece”, manifestată prin atitudinile de tipul „facem ce vrem - ilegal, imoral, indigest -, nici măcar nu ne mai ascundem, pentru că noi facem legea”; cineva, recent, spunea despre Monitorul: „scrieți ce vreți, oricum vă pișați contra vântului, noi o să conducem Clujul următorii 1.000 de ani!”.
În concluzie, presa suferă de ceva vreme din cauza propriilor obiceiuri proaste. Printre ele ideea că banii nemeritați și nejustificați profesional ar fi doar un câștig ușor; nu, ei duc la deprofesionalizarea media.
Din punctul de vedere al presei comerciale, „foamea” de publicitate este un marș spre performanță; doar cei care au nevoie de resurse vor produce conținut de valoare și bine expus și marketat.
Și mai trebuie ca jurnaliștii să uite ideea că „dacă-s «cuminți», salariile curg”; ziariștii șterși, fără vână, nu vor fi altceva decât funcționari de presă și vor consemna, cuminți, ce li se dictează.
