Actualitate
OPINIE Toată industria de manufactură ar trebui să aibă facilități fiscale în România!
Închizând 3.000 de fabrici în perioada 1996-2016, ne-am abandonat prin propria guvernare, cu bună știință, suveranitatea în manufactură și finalmente, am renunțat la marea valoare adăugată în economie.
Nu e nicio mirare că sutele de mii de români dați afară prin acest „shut-down” epic au plecat să muncească în străinătate sau că, în 2019, România este captivă consumului din import, cu o balanță comercială imposibil de redresat.
Consecința dezindustrializării României este mai gravă decât lasă să se vadă ruinele fostelor fabrici de dinainte de 1990 și mai complicată decât și-ar fi dorit noii reindustriași: am pierdut o întreagă generație de muncitori calificați pentru manufactură din cauza închiderii școlilor profesionale care nu mai aveau cerere de școlarizare, o generație pe care nu putem s-o punem la loc încă. De fapt, am pierdut o cultură a manufacturii pe care nu reușim s-o recreem, chiar și lansând nouă programă de învățământ profesional sau dual, pentru care nu se înghesuie încă mulți tineri.
Astfel că, dacă România mai vrea industrie de manufactură, acum este momentul să dezvolte facilități fiscale pentru ea. Așa au făcut toate țările care au intrat în Uniunea Europeană în valul 2004, au cerut explicit perioade de tranziție că să se adapteze la provocările „liberei circulații a mărfurilor”. Așa fac SUA, folosind manevra războiului vamal cu China: cresc taxele vamale ca să oprească importurile și să lase manufactura să rămână în federație. Așa fac Rusia și China, care practic interzic importurile, forțând companiile industriale care își doresc piață de desfacere acolo să facă investiții pentru construcția de fabrici, o altă formulă de a proteja și a întări manufactură locală.
Avem domenii strategice în România care nu se pot redresa sau concura cu importurile decât dacă vor primi facilități fiscale: industria de apărare, industria textilă, industria chimică și petrochimică. Am avut dreptate când am cerut în campanie electorală candidaților să viziteze fabricile din țară (nu au făcut-o), politicienii par să nu înțeleagă în continuare că pierzând Rocar, Tractorul, Flaro, Balanță, CUG, Filatura de Mătase Naturală, Iris, Clujana, Colorom, Nitramonia, Arpechim – și multe altele, 3.000 la număr – și fără să punem ceva în locul lor, ne pierdem cu totul suveranitatea, nu facem doar transferul parțial și controlat pe care ni l-am asumat în 2007.
Facilitățile fiscale trebuie să continue și în multe alte cazuri să înceapă și pentru alte segmente din industria de manufactură, desigur nu la infinit, ci pentru unul-două cicluri economice și dacă se face dovadă că au avut efectul scontat. Altfel, România va contribui la succesul altor economii cu mere din Polonia, scobitori din Turcia și șervețele din Baltice.
material semnat de Dragoș Damian, CEO Terapia Cluj-Napoca
