Actualitate
EXCLUSIV Rânduri emoționante din temnița comunistă: „Doar aici am înțeles diferența între a avea libertate și a fi liber”
Monitorul de Cluj redă, rând cu rând, frământările, gândurile, dar și sfaturile clujeanului Marius, închis pentru 8 ani într-o pușcărie din Shanghai, China, pentru milioanele de oameni care se zbat pentru un trai decent în România.
Dintru început am fost creați cu scopul divin de a ne dărui unii celorlalți în libertate și bucurie deplină, o interferare a iubirii. Nu te aștepta însă ca ceilalți să îți facă viața ta frumoasă. Tu singur îți faci viața frumoasă! Ceilalți pot doar să îți împărtășească bucuria ta, însă ea îți izvorăște doar din propriu-ți suflet.
Succesul, ca și bucuria, nu poate fi căutat și găsit. Trebuie să survină. Și survine doar ca un efect secundar al propriului meu devotament de a-mi sluji nu mie, ci celor din jurul meu. Toată bucuria lumii acesteia vine din dorința de a-i face pe ceilalți fericiți și toată suferința din lume vine din dorința de a mă face doar pe mine fericit.
În fiecare moment, fiecare decizie pe care o iei îți schimbă cursul vieții pentru totdeauna. Fă așadar această lume, pentru faptul că ai trăit în ea și într-însa ți-ai citit partitura, un loc mai bun. Atunci când mă îmbunătățesc pe mine însumi, le îmbunătățesc viețile celor din jurul meu. Menține deci, întotdeauna, un standard de conduită cu mult mai ridicat decât așteptările celorlalți de la tine. Nu te scuza pe tine, niciodată! Nu te compătimi. Fii un instructor dur cu tine însuți, însă blând cu toți cei din preajma ta.
Diferența profundă între a avea libertate și a fi într-adevăr liber
Doar aici, sub statutul de prizonier, am ajuns să înțeleg că există o diferență profundă între a avea libertatea și a fi într-adevăr liber. Înainte de această experiență, cele două stări îmi erau absolut identice. Majoritatea dintre noi avem libertate, putem merge unde dorim și putem face lucrurile pe care vrem să le facem. Însă mulți dintre noi rămânem robii propriilor noastre patimi. Nu conștientizăm faptul că avem totuși și libertatea, în fiecare moment, de a alege ceea ce este de trebuință în detrimentul a ceea ce pare urgent.
Atunci când faci un lucru, fă-l întotdeauna cu răbdare și cu dragoste. Cuvântul tău să fie lege. Amintește-ți că una este virtutea, smerenia. Adevărata noblețe nu stă în a fi superior altor oameni, ci stă în a fi superior celui care erai tu mai înainte. Vrei să te întreci? Ia-te la întrecere cu tine însuți.
Păstrează-ți pe cât poți sufletul curat. Vezi tu, românii sunt demni, și atunci când au nevoie, nu cerșesc. Mai bine duc lipsă. De aceea este atât de important să am mintea limpede... pentru ca să pot să-l simt pe cel de lângă mine atunci când e la nevoie și să-l ajut, chiar dacă nu-mi cere. Altfel, trec pe lângă el nesimțitor, ca o bestie rece căreia nu îi pasă. Nu îmi pot îngădui să ajung așa. Mai bine să nu mă fi născut.
„Să vă iubiți cum s-au iubit părinții mei!”
Ca mulți alți transilvăneni, sunt născut din mamă româncă și tată ungur. Au plecat amândoi, mai înainte de vreme, în lumea de dincolo de zare, tata pe când aveam doar 10 ani. Lucrul pe care vi-l doresc eu, din orice obârșie vă veți fi trăgând (români sau aromâni, frați moldoveni sau transnistreni, sași, unguri sau secui, rromi sau gabori, moți sau ceangăi, lipoveni sau ruteni, evrei, greci, turci, sârbi, ucraineni sau din oricare altă felurime ce simte românește) este să vă respectați și să vă iubiți precum s-au iubit părinții mei.
Din căsuța noastră nu s-a auzit niciodată ceartă, pe tata beat nu l-am văzut vreodată, nici pe mama plângând din `naintea lui, duminica a fost duminică. De sărbători pregătea biata mamă cozonacii și mâncarea vreo săptămână întreagă, tata măcina macul și curăța cartofii, eu lingeam crema pentru prăjitură ce rămânea pe ustensile. Fiecare cu îndeletnicirea lui.
Cu toate că poate multora nu le este evident, însă poporul român – cu toate neajunsurile lui – și-a respectat în mare parte principiile. Noi nu ne măcelărim cetățenii prin consulate, nici nu ni-i otrăvim cu novichok, nici nu ne executăm politicienii în plină stradă (cu toate că poate unii... ), nici reporterii nu ni-i împușcăm, nici prin păduri nu ne găsim oamenii de afaceri spânzurați, nici nu martirizăm sate întregi doar pentru că noi suntem creștini și ei nu (sau invers), nici nu construim garduri electrificate ca să ținem afară niște bieți naufragiați.
Nici guralivi nu suntem. Nu lătrăm veșnic, cu sau fără rost. Lătracii se înscriu la cuvânt dinainte de a se face înscrieri. De când e lumea asta însă, lucrurile au stat tocmai invers. Cel care are răbdare, care e cumpătat, care își măsoară vorbele, piatra din capul unghiului, pe care au ignorat-o lucrătorii, pe aceea te poți baza atunci când vine furtuna. Restul... Niciodată să nu te simți stingher față de cel care vorbește mult. Cel ce tace cuminte într-un colț este, de multe ori, cel care deține adevărata putere.
CITEȘTE ȘI 2: EXCLUSIV Rânduri emoționante din temnița comunistă: „Dacă tu îți vorbești țara de rău, oare ce fel de om poți fi?”
CITEȘTE ȘI 3: EXCLUSIV Rânduri emoționante din temnița comunistă: „Suflete smulse din trupuri am întâlnit însă aici, în China”
