Artă & Cultură
230 de ani de teatru în limba maghiară, la Cluj!
Teatrul Maghiar de Stat Cluj împlinește sâmbătă, 17 decembrie, 230 de ani de existență.
Teatrul Maghiar de Stat Cluj sărbătorește sâmbătă, 17 decembrie, 230 de ani de la înființare. FOTO: operamaghiara.ro
Pentru a sărbători acest moment special, Teatrul Maghiar de Stat Cluj va organiza sâmbătă, 17 decembrie, mai multe evenimente dedicate.
De la ora 13.00, în foaierul de la etaj al Teatrului, are loc întâlnirea cu titlul Momente din istoria teatrului maghiar din Cluj. Cu acest prilej, va fi lansată cartea semnată de Adrienne Darvay Nagy, Szín játékok – Rendezte Taub János [Szín játék – regia János Taub] și va fi prezentată cartea în curs de apariție semnată de aceiași autoare: Pentru a ține o oglindă – Spectacolele Hamlet semnate de Gábor Tompa și reteatralizarea transilvăneană.
Evenimentul se desfășoară în limba maghiară (cu traducere) și este deschis publicului larg (fără înregistrarea în prealabil).
De la ora 20.00, în Sala Mare, publicul va putea vedea spectacolul Alinarea strămoșească de Tamási Áron, pus în scenă de László Béres, dedicat atât anului comemorativ Tamási 125, cât și sărbătoririi a 230 de ani de teatru în limba maghiară la Cluj. La concursul de dramaturgie organizat de Jenő Janovics în anul 1924, la Teatrul Maghiar, Tamási a trimis piesa Alinarea strămoşească fără să se semneze. Piesa nu a fost prezentată pe atunci la Cluj, dar juriul i-a acordat o mențiune specială.
Biletele pentru Alinare strămoșească pot fi achiziționate de la Casa de bilete și online de pe www.biletmaster.ro.
„Pe 17 decembrie 1792, odată cu premiera spectacolului «A titkos ellenkezés vagy Köleséri», Nemzeti Játszó Társaság (Societatea Națională de Actorie) își deschide porțile lansând astfel primul teatru permanent în limba maghiară din Cluj. În octombrie 1792, tinerii actori József Kontz, János Sáska, Pál Jantsó, Mihály Verestói, frații lui János Fejér: István și Rozália, Terézia Kis și Terézia Keszeg – conduși de János Fejér – înaintau o cerere guvernatorului regal, precum și Parlamentului, în care cereau să li se permită interpretarea pieselor scrise în limba maghiară atât la Cluj, cât și pe întreg teritoriul Transilvaniei”, a scris Erzsébet Salat-Zakariás.
Istoria Teatrului Maghiar de Stat Cluj
În 17 decembrie 1792 a avut loc înfiinţarea primului teatru din Cluj, fiind cel mai vechi teatru permanent de limbă maghiară, care este în măsură să asigure condiţii tehnice scenice corespunzătoare genului de operă, având şi fosă pentru orchestră. Datorită renumitei soprane Dna Déry-Széppataki Róza care între anii 1823-1827 se angajează la Cluj, repertoriul iniţial se îmbogăţeşte treptat cu operele lui Daniel Auber, Vincenzo Bellini, Gaetano Donizetti, Gioacchino Rossini, Franz Weber şi Wolfgang Amadeus Mozart. Trebuie menționat că scena clujeană a prezentat operele epocii la scurt timp după premiera lor mondială, ţinând pasul cu evenimentele artistice europene. Peste puţin timp, în stagiunea 1859-1860 apare la Cluj un gen nou: opereta, câştigând popularitate sporită în defavoarea operei. La începutul noului veac, teatrul are în repertoriu cele mai de seamă opere şi operete care figurează în repertoriul marilor scene lirice.
Începutul secolului XX însă aduce schimbări şi în teatru: clădirea nu mai face faţă cerinţelor tehnicilor noi de scenă, sala de spectacole devine şubredă, astfel este sortită demolării. Se începe o construcţie nouă, modernă în baza proiectelor cunoscuţilor arhitecţi austrieci Fellner şi Helmer. În această clădire azi îşi desfăşoară activitatea Teatrul Naţional şi Opera Română din Cluj.
O eră nouă constituie perioada între anii 1905-1932 în care trupa este condusă de dr. Janovics Jenő, figură marcantă a scenei clujene, care pe lângă piese de teatru (proză) cooptează în repertoriul existent balete, opere, operete şi alte piese muzicale de Giacomo Puccini, Gioacchino Rossini, Pietro Mascagni, Richard Wagner, Bedřich Smetana, Johann Strauss, Lehár Ferenc şi alţii.
În 1910 îşi deschide porţile a doua scenă pe malul Someşului, iniţial concepută să găzduiască reprezentaţii în timpul verii. După primul război mondial trupa teatrului de limbă maghiară este nevoită să se mute în acest edificiu.
După cel de-al doilea război mondial, Opera a devenit o instituție independentă maghiară în baza unei hotărâri a guvernului Petru Groza din 1947. Datorită conducerii lui Antal Rónay, József Kallós, apoi Sándor Szinberger, în ciuda circumstanțelor dificile, rămâne un adevărat repertoriu de operă, unde sunt interpretate cele mai semnificative lucrări maghiare și străine. Urmează cea mai întunecată perioadă din istoria Operei, anii ‘80. Pe de o parte, pe măsură ce Clujul devine un oraș închis, cântăreți și interpreți importanți migrează în străinătate, trupa începe să îmbătrânească din ce în ce mai mult, întinerirea ei este problematică, iar înlocuitorii sunt excluși. Pe de altă parte, în această perioadă, din cauza cenzurii, nu este posibilă difuzarea de noi lucrări maghiare, doar cele vechi fiind redate în continuare. Prezentarea lucrărilor autorilor români devine obligatorie și, deși acestea sunt la fel de valoroase și interesante ca și piesele jucate anterior, publicul încă nu este atât de receptiv: spectacolele sunt respinse de spectatori din cauza presiunii politice.
După Revoluția din 1989, sunt puse în scenă spectacole cu sentimente naționale, precum Bánk bán, László Hunyadi, Viktória, Mária Höhleutnagy etc., din această cauză, instituția a fost considerată o oaie neagră de unii dintre politicienii români în anii '90.
După 1990, Opera Maghiară din Cluj, profitând de libertatea ei, s-a deschis spre mai multe genuri și perioade istorice. Instituția se angajează să pună în scenă o lucrare a unui compozitor contemporan în fiecare sezon, îmbrățișând comunitatea creativă a vremii sale.
CITEȘTE ȘI:
