Economie
Opinie. Dragoș Damian, Terapia Cluj: „Când ați fost ultima dată la Victoria? Sau la Filiași, la Plopeni, la Sadu, la Mija, la Tohan, la Făgăraș? Când ați fost ultima dată la Cugir?”
Nu este o simplă înșiruire turistică de localități, sunt orașele în care au existat sau mai există fabrici, uzine și combinate care formau coloana vertebrală a industriei de apărare a României.
Dragoș Damian, CEO Terapia Cluj| Foto: Dragoș Damian - Facebook
Vorbim despre apărare în Uniunea Europeană din februarie 2022, cu o lejeritate dezarmantă, dacă permiteți licența, așa cum nu s-a mai vorbit de multă vreme pe bătrânul continent. Din 20 ianuarie 2025 se vorbește chiar mai mult. Și iată că, la trei ani de la începerea primului conflict armat european de după WWII, bătrânul continent pune pe hârtie o foaie de parcurs pentru înarmare.
Așadar, vremurile se schimbă, Uniunea Europeană pune pe masă 800 de miliarde de euro pentru înarmare într-un proiect cu un nume epic, ReArm Europe. După care, la câteva zile, de dragul corectitudinii politice, șefii din Bruxelles au redenumit proiectul Readiness 2030, ca să nu stresăm pe nimeni - deși de peste trei ani vorbim lejer, la persoana a treia, despre război, la o cafea cu prietenii, la un dejun de afaceri, la o cină cu familia.
CITEȘTE ȘI:
Opinie. Dragoș Damian, Terapia Cluj: Crin Antonescu, acum că ești candidat le prezidențiale cu acte în regulă, promite-ne că vei avea grijă de fabricile, uzinele și combinatele din România
Nu am găsit foarte multe date despre industria recentă de apărare din România - Romarm a salvat și a adunat sub tutela statului ce a mai rămas, vreo 16 companii care datează de dinainte de 1990 despre care speram să poată fi incluse în proiectul ReArm Europe. Pardon, Readiness 2030.
Nu am găsit date despre fabrici, uzine și combinate noi de apărare, nu cred că există ceva construit în greenfield.
Înainte de 1990 industria de apărare era industrie strategică, se construiseră 20-25 de fabrici, uzine și combinate care produceau armament, era afacere bună la export.
După 1990, la fel ca restul industriilor, domeniul s-a destrămat. Industria de apărare a avut aceeași poveste tristă ca multe alte ramuri industriale, proprietatea a trecut din mână în mână, activele nu au ajuns la investitori strategici și s-au degradat, au fost făcute puține investiții, resursa umană specializată și calificată a plecat din țară iar sistemul de învățământ nu a produs o nouă generație de specialiști.
Daca dați o căutare și citiți istoricul companiilor de apărare din România, poate o să înțelegeți de ce sunt supărat atunci când vorbesc despre dezindustrializare. Fabrici, uzine și combinate cu o vechime unele de peste 100 de ani, foste companii cu tradiție, înființate de regi ai României, cu zeci de mii de angajați. Nu mai există aproape nimic din fala de odinioară. Industria de apărare, la fel ca multe alte ramuri industriale, s-a năruit. În alte țări industria de apărare aduce miliarde și miliarde la buget. Dar nu este vorba despre bani, este vorba despre siguranță națională.
Defect profesional, când urmăresc un sector economic mă uit la datele financiare ale companiilor care aparțin sectorului. Atât am să spun, datele financiare pe care le-am găsit pentru unele fabrici, uzine sau combinate de apărare din portofoliul Romarm nu arată bine de loc.
Este greu să ne imaginăm o economie competitivă fără o industrie strategică competitivă, fabrici, uzine și combinate cât vezi cu ochii. Dar pentru asta este nevoie de o guvernare impecabilă pentru următorii 10 ani care să genereze o adevărată cultură, cu tot ceea ce înseamnă asta, în ceea ce privește reindustrializarea ramurilor strategice, mâncare, chimie, energie și apărare.
Ar trebui sa fie simplu, specialiștii din IT susțin că la accelerarea reindustrializării vor contribui din plin automatizarea, tehnologizarea și digitalizarea.
CITEȘTE ȘI:
Opinie. Dragoș Damian, Terapia Cluj: Zece motive pentru ca să avem încredere în România. O mie de argumente în favoarea fabricilor, uzinelor și combinatelor. Un milion de speranțe pentru o Românie reindustrializată
Cu toate că salpetrul și explozibilii plastici se fabrică tot după rețete vechi.
Așadar, Readiness 2030, Europa se înarmează, se va înarma de bună seamă și România, iar daca nu avem fabrici, uzine și combinate care să producă apărare vom cumpăra de la cei care le au. O simplă căutare pe internet va arăta prețurile tuturor echipamentelor mai mult sau mai puțin sofisticate care pot fi cumpărate pentru apărare. Când vedeți prețurile să nu vă speriați, sunt prețuri de listă, la achiziții mari se dau discounturi generoase, ca la supermarket.
Industria de apărare, ReArm Europe, Readiness 2030, cum i s-o mai spune. Până când o să știm mai multe, chiar dacă subiectul este foarte serios, să ne mai amuzăm o dată cu anecdota despre Uzina Mecanică din Cugir – care, apropos, și-a început activitatea acum aproape 80 de ani – se spunea că dacă furai pe bucăți o mașină de cusut și încercai să o asamblezi acasă ieșea o mitralieră Kalașnikov.
Dragoș Damian
—
Dragoș Damian este CEO Terapia Cluj și președintele PRIMER (Patronatul Producătorilor Industriali de Medicamente din România), care reuneşte cele mai importante 17 situri de fabricaţie de medicamente din ţară.
Citiți monitorulcj.ro și pe Google News
CITEȘTE ȘI:
