Opinii

„Ars opiniae”

Un articol de opinie cred că ar trebui să se sprijine pe trei piloni principali: bunacredinţă, argumentul şi informaţia.

Deşi este o valoare jurnalistică fundamentală, bunacredinţă rămâne o imponderabilă, un suflu, un fel de adiere, câtăvreme nu s‑a inventat (şi nu se va inventa) un aparat de măsură pentru ea. Eventuale sub‑unităţi pentru acest bun de manifestare publică (de exemplu, bunul simţ, conştiinţa, bunaintenţie, responsabilitatea) sunt la fel de imponderabile, într‑o lume în care cea mai mare greutate o dau valorile materiale. Fiind, aşadar, şi ea o formă de credinţă pentru practicantul ei, bunacredinţă nu trebuie cântărită sau interogată, ci pusă la lucru în toate faptele celui ce serveşte publicului. Altfel spus, să crezi întotdeauna în ceea ce scrii sau să nu scrii niciodată în ceea ce nu crezi, ca un fel de clauză de conştiinţă autoimpusă, nealterată de nimeni şi de nimic. Fără nicio îndoială, prestaţia de acest fel este, asemenea actului didactic autentic, un gest de generozitate: să oferi altora tot ce ştii, să nu ţii nimic pentru tine şi pentru folosul personal. Uşor de zis, greu de făcut.

Dacă bunacredinţă este „sufletul”, argumentul îl reprezintă mintea şi ideile. Argumentarea unui articol de opinie este un dispozitiv ce trebuie să funcţioneze cu două motoare: inteligenţa şi respectul pentru opiniile celuilalt. Cu alte cuvinte, scriu ceea ce scriu din nevoia de respect pentru celălalt, justificând punctele mele de vedere, iar, pe de altă parte, argumentul trebuie să fie inteligent, accesibil, raţional, convingător şi să producă plusvaloare. Plusvaloarea opiniilor este dată de temeinicia şi soliditatea ideilor, de acurateţea demonstraţiei, de imaginea de ansamblu oferită (big picture) şi de ajutorul oferit publicului în înţelegerea unui nivel superior al realităţii, mai greu accesibil lui.

Cel de‑al treilea ingredient principal este materia, fondul problemei, însăşi informaţia. Orice material de opinie vehiculează această substanţă, chiar dacă e vorba de „informaţia netă”, prelucrată sau calificată. Unii folosesc mai multă materie brută (specializată), vrând să şi informeze, alţii utilizează forţa ideilor şi a demonstraţiilor, vrând doar să clarifice, să lămurească, să convingă. Oricum ar fi, din acest preparat, pe care trebuie să‑l considerăm premium, nu trebuie să lipsească niciunul dintre componentele de bază amintite. Aş asemui specia opiniei jurnalistice unui produs de patiserie (de exemplu, unui ecler) în care fondul (blatul, în limbaj de specialitate) este dat de informaţii, argumentele sunt crema, iar bunacredinţă o regăsim în harul negreşit al patiserului ce oferă un produs gustos şi sănătos.

Spun şi întăresc aceste lucruri de credinţă acum, cu ocazia revenirii mele publice, cu promisiunea că mă voi strădui să le pun în practică întotdeauna şi cu nădejdea că voi reuşi de fiecare dată.