Opinii

Averea corupției

De la intrarea României în UE, a devenit subiect frecvent de presă poziția ocupată de țara noastră în diferitele clasamente unionale. Cu alte cuvinte, ni se arată mereu ce loc ocupăm în aceste ierarhii, hai să acceptăm, corect întocmite.

În general, acest fapt n-a încetat și nu încetează să fie un lung șir de umilințe la adresa românilor, care, în cel mai bun caz, par a depăși doar pe bulgari, în rest părând a avea rezervat, implacabil, ultimul și penultimul loc.

Această realitate aparentă este viciată nu de una, ci chiar de două erori: una ce ține de adevăr și alta ce ține de nedreptate.
Adevărul la care fac referire nu e cel absolut, nici cel din sufletul nostru, ci deadevărul statisticilor. Anul trecut, cel mai bun ziar financiar din România a făcut un demers jurnalistic provocator, descoperind nu mai puțin de 100 de indicatori care arată poziția României față de alte state din UE. Nu e loc pentru o analiză amănunțită a acestui material, (cine dorește poată să o facă aici),dar câteva lucruri pot fi reținute cu titlu de efigie. Scurt, România s-a aflat pe locul I în UE la trei criterii: viteza internetului, rata de creștere a producției de mașini și producția de floarea-soarelui. E „codașă” însă la rețeaua de autostrăzi și la costul /km (23 milioane euro), la ponderea alimentelor în totalul cheltuielilor unei gospodării (o treime) șila cei mai grei indicatori cum sunt PIB per capita (6.800 euro, depășind doar pe bulgari) și la nivelul salariilor, 190 salariul minim brut (între timp a ajuns la 218 euro). Dincolo de aceste extreme, găsim zeci de situații în care România ocupă locuri între 1 și 10, între 10 și 20 și, e drept, între 20 și 30. Concluziile, ce pot fi aprofundate, sunt că nu ne situăm nicidecum pe ultimul și penultimul loc la toate capitolele, dar suntem totuși cel mai prost plasați la indicatori fundamentali, precum PIB-ulși veniturile, ceea ce arată deficiențe de conducere, organizare,  strategie, administrare.

Iar dacă adevărul descris este un fel de Ianus, o realitate de tip schizoid, nedreptatea este un soi de monstru pe care nu avem curajul să-l privim în față. De ce  e România pe ultimele locuri la 25 de ani de la căderea comunismului? De ce e țara mereu arătată cu degetul? De ce trăiesc prost românii într-o țară bogată? De ce își iau ei lumea în cap? E România a doua cea mai săracă țară din UE ca resurse, potențial, creativitate sau chef de muncă? Eu cred că răspunsul este inclus și orice discuție serioasă în România pornește de la corupție și de la efectele ei devastatoare din ultimii 25 de ani. Acest fenomen a  afectat cam tot ce a fost important în tot acest timp: căderea comunismului, tranziția politică și cea economică, procesul politic, cel legislativ și justiția, transformarea socială și a mentalităților, educația culturală și cea spirituală etc. Corupția a fost fenomenul care s-a dezvoltat aproape nestingherit, a devenit un reper social important, calea cea mai sigură de escaladare politică, economică și socială. S-a furat atât de mult în România și țara totuși nu este epuizată, iar asta o știu și politicienii (cei care vor să mai fure), o știu și partenerii noștri europeni și neeuropeni (ce vor să profite), o știu și organismele financiare internaționale (care vor alte acorduri cu o țară nu doar solvabilă, ci chiar atrăgătoare). Cineva spunea că nici romanii, nici avarii, tătarii, fanarioții, turcii, nemții, rușii și comuniștii la un loc n-au furat atât. Poate că e prea mult. Dar România n-a fost și nu este o țară săracă, ci doar o țară risipită în toate felurile posibile și care a pus pentru ea doar din întâmplare și din ce-a rămas după ce-a furat fiecare cât a putut. În acești ani, „avere” cu adevărat în țara noastră a făcut doar „corupția”.

Cum și cât se poate recupera din tot ce s-a furat? Nimic, ar spune cei mai mulți. „Recuperarea prejudiciilor este obligatorie, nu opțională. Reflectă eficiența luptei anticorupție și descurajează fenomenul. Procentul de acum, de 10%, este inacceptabil. Solicit să fie luată în serios această problema", a spus președintele Klaus Iohannisîntr-al doisprezecelea ceas, la bilantul DNA pe 2014. Trei sute de milioane euro spune Codruța Kovesi că s-ar fi marcat pentru a fi recuperate în 2014. Dacă asta e 10%, atunci totalul anual ar fi fost de 3 miliarde de euro prejudiciu, ceea ce e peste 5% din bugetul național. Or, eu cred că și asta e mai puțin de jumătate din cât s-a furat în România doar anul trecut. Înmulțiți cu 10, cu 20 cu 25 de ani ca să vedem unde ar putea/trebui să fie România de azi.

În evanghelia din duminica ce a străjuit intrarea în post se spune frumos și profund că „unde este comoara ta, acolo este inima ta”. Acolo este!

Viorel Nistor este lect. univ. dr. la Facultatea de Ştiinţe Politice, Administrative şi ale Comunicării din UBB, Departamentul Jurnalism. Viorel Nistor are peste 20 de ani de experienţă în presă şi predă jurnalismul de 10 ani. A scris la revista NU, Ziua, Ziarul de Cluj şi Clujeanul.